Deliberând, asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti la data de 03.03.2020, sub numărul 4843/302/2020, contestatorul Ministerul Finanţelor Publice a solicitat, în contradictoriu cu intimatul A., suspendarea provizorie a executării silite demarate de Societatea de Executori Judecătoreşti B. în Dosarul execuţional nr. x/2019, până la soluţionarea cererii de suspendare a executării formulate în cadrul contestaţiei la executare.
Prin Sentinţa civilă nr. 1223 din 04 martie 2020, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul Ministerul Finanţelor Publice, şi pe intimatul A., în favoarea Judecătoriei Oradea.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut următoarele:
În cadrul Dosarului de executare nr. x/E/2019, executarea silită se desfăşoară împotriva debitorului Ministerul Finanţelor Publice alături de debitorii Ministerul Justiţiei, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor, Tribunalul Bihor şi Curtea de Apel Oradea.
Luând în considerare pluralitatea de debitori, executorul judecătoresc a înţeles să învestească Judecătoria Oradea cu o cerere de încuviinţare a executării silite/intervenţie în cursul executării silite pentru toţi debitorii (unii dintre ei având sediul în Oradea, jud. Bihor şi unii dintre ei având sediul în Bucureşti, sector 5), având în vedere art. 112 alin. (1) C. proc. civ.
Prin urmare, în temeiul dispoziţiilor art. 719 alin. (1) şi a art. 651 alin. (1) şi alin. (3) din C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 112 din acelaşi act normativ, competenţa de soluţionare a cererii de suspendare provizorie a executării silite revine Judecătoriei Oradea, ca instanţă de executare în momentul pronunţării încheierii de încuviinţare a cererii de intervenţie în cursul executării silite.
Învestită prin declinare, Judecătoria Oradea, prin Sentinţa civilă nr. 1139 din 11 martie 2020, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, a declinat în favoarea Judecătoriei Sector 5 Bucureşti, competenţa de soluţionare a cererii de suspendare provizorie a executării silite formulate de contestatorul Ministerul Finanţelor Publice, în contradictoriu cu intimatul A., şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus trimiterea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.
Pentru a reţine această soluţie, Judecătoria Oradea a constatat că, faţă de calitatea intimatului A., de judecător în cadrul Curţii de Apel Oradea, contestatorul avea dreptul să sesizeze, în afară de Judecătoria Oradea, o altă instanţă de acelaşi grad aflată în circumscripţia oricăreia din curţile de apel învecinate, în aplicarea dispoziţiilor art. 127 din C. proc. civ.
Prin urmare, în temeiul dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ. contestatorul, în calitate de debitor, poate sesiza instanţa în circumscripţia căreia îşi are sediul.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2, coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Obiectul cauzei deduse judecăţii îl constituie cererea prin care contestatorul Ministerul Finanţelor Publice a solicitat instanţei suspendarea provizorie a executării silite în Dosarul nr. x/2019 al BEJ B., până la soluţionarea cererii de suspendare formulată odată cu contestaţia la executare ce formează obiectul Dosarului nr. x/2020 al Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti.
Potrivit dispoziţiilor art. 719 alin. (1) C. proc. civ., până la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părţii interesate şi numai pentru motive temeinice, instanţa competentă poate suspenda executarea, suspendarea putându-se solicita odată cu contestaţia la executare sau prin cerere separată.
În completare, art. 719 alin. (7) C. proc. civ. prevede că, dacă există urgenţă şi dacă, în cazurile prevăzute la alin. (2), respectiv alin. (3), s-a plătit cauţiunea, instanţa poate dispune, prin încheiere şi fără citarea părţilor, suspendarea provizorie a executării până la soluţionarea cererii de suspendare, încheierea nefiind supusă niciunei căi de atac.
Din analiza textelor de lege antemenţionate, rezultă că atât suspendarea executării silite, cât şi suspendarea provizorie a acesteia, chiar dacă sunt solicitate prin cereri separate, se judecă de către completul învestit cu soluţionarea contestaţiei, având în vedere caracterul incidental al acestor cereri faţă de acţiunea principală reprezentată de contestaţia la executare.
În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. 111 alin. (12) teza a II-a din Hotărârea nr. 1375/2015 din 17 decembrie 2015 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, care prevăd că, dacă există contestaţie la executare depusă la instanţă, cererea de suspendare provizorie a executării silite, chiar formulată separat, se va judeca de către completul care soluţionează contestaţia la executare.
Or, în prezenta cauză, contestaţia la executare a fost depusă de contestator la Judecătoria sectorului 5 Bucureşti şi formează obiectul Dosarului nr. x/2020, aşa cum reiese din evidenţele Ecris, dar şi din conţinutul considerentelor sentinţei de declinare pronunţate de Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, consecinţa învestirii în acest mod cu acţiunea principală fiind că aceeaşi judecătorie a devenit instanţa competentă să judece cererile cu caracter incidental care au fost formulate în cadrul contestaţiei la executare şi al căror termen de soluţionare era anterior dezînvestirii, în condiţiile legii, de această contestaţie.
De altminteri, potrivit art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., competentă în soluţionarea cererilor de contestaţie la executare aparţine instanţelor în circumscripţia cărora se află sediul debitorului.
În egală măsură, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că art. 651 C. proc. civ. impune ca verificarea competenţei să se raporteze la sediul debitorului, iar nu la alte repere care excedează condiţiilor impuse de această normă, după cum, invocarea art. 127 din C. proc. civ. are drept consecinţă sesizarea unei instanţe alăturate celei în cadrul căreia funcţionează judecătorul care e parte în litigiu, iar nu sesizarea unei instanţe care nu îndeplineşte această condiţie.
Pe cale de consecinţă, Înalta Curte urmează să stabilească, în conformitate cu prevederile art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ., că instanţa competentă să judece cererea de suspendare provizorie a executării silite este Judecătoria sectorului 5 Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de contestatorul Ministerul Finanţelor Publice în contradictoriu cu intimatul A., având ca obiect "suspendare provizorie a executării silite", în favoarea Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 aprilie 2020.
GGC - NN