Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 04.10.2016, reclamantul INSPECTORATUL GENERAL AL JANDARMERIEI ROMÂNE - UM 0251 BUCUREŞTI a chemat în judecată în calitate de pârât Ministerul Afacerilor Interne, solicitând instanţei că prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună anularea Hotărârii nr. 36/16.05.2016 a Comisiei de Jurisdicţie a Imputaţiilor din cadrul Ministerului Afacerilor Interne şi, pe cale de consecinţă, menţinerea ca legal şi temeinic a procesului-verbal de cercetare administrativă nr. x din 20.11.2015, a deciziilor de imputare emise în baza acestuia, precum şi a Hotărârilor Comisiilor de soluţionare a contestaţiilor.
Soluţia instanţei de fond
Prin Sentinţa civilă nr. 359 pronunţată în data de 07.02.2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul INSPECTORATUL GENERAL AL JANDARMERIEI ROMÂNE - UM 0251 BUCUREŞTI, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL AFACERILOR INTERNE, ca inadmisibilă.
Cererea de recurs
Împotriva Sentinţei civile nr. 359 din data de 07.02.2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs reclamantul INSPECTORATUL GENERAL AL JANDARMERIEI ROMÂNE - UM 0251 BUCUREŞTI, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.
În susţinerea recursului recurentul - reclamant a susţinut că hotărârea recurată conţine motive contradictorii, în sensul că, deşi a solicitat, prin consilierul juridic delegat introducerea în cauză, pentru opozabilitate, a persoanelor vizate de actele administrative atacate, în mod eronat instanţa a hotărât respingerea cererii de chemare în judecată, ca inadmisibilă.
Recurentul - reclamant a susţinut de asemenea că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a normelor de drept material care reglementează introducerea forţată în cauză, din oficiu, a altor persoane, aceasta procedând eronat, în sensul respingerii cererii, ca inadmisibilă, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 78 alin. (2) din C. proc. civ. Solicită astfel a se observa că, în cauza dedusă judecăţii intimatul - pârât MAI a solicitat prin întâmpinare introducerea în cauză a persoanelor vizate de actele administrative atacate, fapt reţinut şi în sentinţa atacată, la pagina 1, paragraful 8, respectiv pagina 2- ultimul paragraf.
Apreciază recurentul că instanţa de fond a făcut o greşită interpretare şi aplicare a normelor de drept material care reglementează introducerea forţată în cauză, din oficiu, a altor persoane, aceasta susţinând în mod eronat că este atributul exclusiv al reclamantului de a solicita introducerea forţată în cauză a altor persoane.
Conchizând, susţine recurentul că, pentru a putea lua hotărârea de a se respinge cererea, ca inadmisibilă, trebuiau întrunite cumulativ două condiţii şi anume:
- a) judecătorul să aprecieze că pricina nu poate fi soluţionată fără participarea terţului;
- b) niciuna dintre părţi nu solicită introducerea în cauză a terţului.
Or, cea de-a doua condiţie nu a fost îndeplinită, deoarece atât recurentul - reclamant (prin intermediul concluziilor orale susţinute de consilierul juridic prezent la termenul de judecată) cât şi intimatul -pârât (atât prin intermediul întâmpinării depuse, cât şi prin intermediul concluziilor orale susţinute de consilierul juridic prezent la termenul de judecată, au solicitat introducerea în cauză a " beneficiarilor" deciziilor de imputare anulate de către Comisia de jurisdicţie a Imputaţiilor din cadrul MAI.
Solicită recurentul admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.
Apărările formulate în cauză
Împotriva recursului promovat de recurentul - reclamant nu s-a formulat întâmpinare de către intimatul - pârât Ministerul Afacerilor Interne.
Procedura de soluţionare a recursului
Având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că, procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, a fost fixat termen pentru soluţionarea recursului de faţă.
Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496 - 499 din C. proc. civ.
Înalta Curte, examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor recurentului, ce vizează, în esenţă, greşita aplicare a normelor ce reglementează introducerea " forţată, în cauză, din oficiu, a altor persoane", respectiv a dispoziţiilor art. 78 alin. (2) din C. proc. civ., apreciază că aceste critici se încadrează mai degrabă la dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., ce reglementează încălcarea regulilor de procedură, respectiv dreptul procesual (sau procedural), în timp ce dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. vizează încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv, de drept substanţial, ce vizează ansamblul acelor categorii de norme juridice care au un conţinut normativ propriu-zis.
Examinând astfel sentinţa atacată din perspectiva motivului de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., instanţa de control judiciar apreciază că instanţa de fond a interpretat greşit dispoziţiile art. 161 din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 78 alin. (2) C. proc. civ. şi, dat fiind caracterul imperativ al acestor norme procesuale, ce atrage nulitatea sentinţei pronunţate, se impune admiterea recursului şi casarea sentinţei recurate, având în vedere următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 04.10.2016, reclamantul INSPECTORATUL GENERAL AL JANDARMERIEI ROMÂNE - UM 0251 BUCUREŞTI a chemat în judecată în calitate de pârât Ministerul Afacerilor Interne, solicitând instanţei ca prin hotărâre ce se va pronunţa să dispună anularea Hotărârii nr. 36/16.05.2016 a Comisiei de Jurisdicţie a Imputaţiilor din cadrul Ministerului Afacerilor Interne şi, pe cale de consecinţă, menţinerea ca legal şi temeinic a procesului-verbal de cercetare administrativă nr. x din 20.11.2015, a deciziilor de imputare emise în baza acestuia, precum şi a Hotărârilor Comisiilor de soluţionare a contestaţiilor.
La data de 08.11.2016, pârâtul Ministerul Afacerilor Interne a formulat punct de vedere la cererea de chemare în judecată a reclamantului Inspectoratului General al Jandarmeriei Române împotriva Hotărârii nr. 36/16.05.2016, pronunţată de Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor din cadrul Ministerului Afacerilor Interne.
Prin punctul de vedere formulat pârâtul a solicitat ca, în raport de prevederile art. 161 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, prin raportare la dispoziţiile art. 78 alin. (2) din C. proc. civ., instanţa să analizeze posibilitatea introducerii în cauză a "beneficiarilor" deciziilor de imputare anulate de către Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor din cadrul MAI cadre militare din Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Giurgiu, menţionaţi nominal în cuprinsul Hotărârii nr. 36/2016.
În şedinţa publică din 07.02.2017 instanţa de fond a pus în discuţie necesitatea introducerii în cauză a persoanelor care au formulat contestaţiile administrative admise prin hotărârea contestată în prezent.
Analizând practicaua sentinţei civile recurate din această perspectivă, respectiv din perspectiva poziţiei procesuale a celor două părţi referitoare la necesitatea introducerii în cauză a " beneficiarilor" deciziilor de imputare anulate de către Comisia de Jurisdicţie a imputaţiilor prin hotărârea contestată de reclamant, Înalta Curte constată că, în mod greşit, instanţa de fond a pus în discuţie " dacă reclamantul înţelege să cheme în judecată şi persoanele vizate de respectivele acte ce au fost anulate prin hotărârea Comisiei de Jurisdicţie a Imputaţiilor, punându-i chiar în vedere acestuia că are sarcina fixării cadrului procesual, deşi dispoziţiile art. 78 alin. (2) din C. proc. civ. stabilesc fără echivoc, în sarcina judecătorului obligaţia de a pune în discuţia" părţilor" necesitatea introducerii în cauză a altor persoane şi nu doar a reclamantului, iar dispoziţiile art. 161 din Legea nr. 554/2004, în vigoare la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, stipulează în sensul că " instanţa de contencios administrativ poate introduce în cauză, la cerere, organismele sociale interesate sau poate pune în discuţie, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a acestora, precum şi a altor subiecte de drept.
În ceea ce priveşte poziţia procesuală a reclamantului, se constată că iniţial, reprezentantul legal al autorităţii a considerat că nu este necesară introducerea în cauză a altor persoane, apreciind, în acelaşi timp că instanţa poate dispune introducerea lor în cauză, pentru opozabilitate, apoi a lăsat la aprecierea instanţei soluţia privind introducerea în cauză a acestor persoane, precizând deopotrivă că, " la acest moment nu are mandat din partea instituţiei pentru a solicita lărgirea cadrului procesual" şi, faţă de acest motiv, a solicitat instanţei acordarea unui termen pentru a pune în vedere conducerii instituţiei acest aspect, instanţa de fond respingându-i cererea pe considerentul că a avut posibilitatea de a studia întâmpinarea.
La sfârşitul dezbaterilor orale, reclamantul, prin consilier juridic, a solicitat expres introducerea în cauză, pentru opozabilitate, a persoanelor vizate de actele administrative, poziţia sa procesuală fiind consemnată la penultimul alineat al părţii introductive (practicaua) a hotărârii.
În ceea ce priveşte poziţia procesuală a pârâtului, pe acelaşi aspect, instanţa de control judiciar constată că, iniţial, având în vedere prevederile art. 161 din legea nr. 554/2004, precum şi prevederile art. 78 din C. proc. civ., consilierul juridic al autorităţii pârâte, a considerat că " s-ar impune introducerea acestor persoane în cauză, pentru opozabilitate şi pentru exercitarea dreptului la apărare", apoi acesta a apreciat " necesară introducerea în cauză a acelor persoane vizate de actele administrative, considerând în acelaşi timp că reclamantul trebuie să solicite introducerea în cauză a acestora.
În considerentele hotărârii, deşi s-a consemnat că instanţa a pus în discuţia "părţilor" necesitatea introducerii în cauză a persoanelor care au formulat contestaţiile administrative admise prin hotărârea constată în prezent, aceasta s-a raportat în concret doar la poziţia procesuală a reclamantului, reţinând eronat că reclamantul a apreciat că nu este necesară introducerea în cauză a acelor persoane, deşi, astfel cum s-a consemnat şi mai sus, la finalul dezbaterilor orale, " reclamantul prin consilier juridic, solicită introducerea în cauză, pentru opozabilitate, a persoanelor vizate de actele administrative".
Astfel, instanţa de control judiciar constată că, în mod greşit a apreciat instanţa de fond că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 161 din Legea nr. 554/2004, respingând acţiunea, ca inadmisibilă.
Înalta Curte reţine că, potrivit art. 161 din Legea nr. 554/2004, în vigoare la data introducerii acţiunii - 04.10.2016 - "instanţa de contencios administrativ poate introduce în cauză, la cerere, organismele sociale interesate, sau poate pune în discuţie, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a acestora, precum şi a altor subiecte de drept".
Conform art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., " Judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. În acest scop, cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care părţile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicaţii, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum şi alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părţile se împotrivesc. ", iar conform alin. (3) Judecătorul poate dispune introducerea în cauză a altor persoane, în condiţiile legii.".
Textul art. 22 se coroborează cu dispoziţiile art. 78 din C. proc. civ. ce prevăd următoarele:
"(1) În cazurile expres prevăzute de lege, precum şi în procedura necontencioasă, judecătorul va dispune din oficiu introducerea în cauză a altor persoane, chiar dacă părţile se împotrivesc.
(2) În materie contencioasă, când raportul juridic dedus judecăţii o impune, judecătorul va pune în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a altor persoane. Dacă niciuna dintre părţi nu solicită introducerea în cauză a terţului, iar judecătorul apreciază că pricina nu poate fi soluţionată fără participarea terţului, va respinge cererea, fără a se pronunţa pe fond. (…)".
Din examinarea acestor texte de lege rezultă că în cauzele de contencios administrativ şi fiscal instanţa are îndatorirea să pună în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a anumitor subiecte de drept şi doar " Dacă niciuna dintre părţi nu solicită introducerea în cauză a terţului", iar judecătorul apreciază că pricina nu poate fi soluţionată fără participarea terţului, va respinge cererea, fără a se pronunţa pe fond.
Deci, pentru a respinge cererea ca inadmisibilă, în aplicarea prevederilor art. 16 1 din Legea nr. 554/2004 şi a art. 78 alin. (2) din C. proc. civ., este necesar ca instanţa să pună în discuţia tuturor părţilor necesitatea introducerii în cauză a terţului şi ca niciuna dintre acestea să nu o solicite.
Din această perspectivă, instanţa de control judiciar constată că instanţa de fond a greşit, pe de o parte, reţinând că recurentul - reclamant nu a înţeles să cheme în judecată pe autorii plângerilor soluţionate prin hotărârea pe care o contestă în prezent, în condiţiile în care reclamantul a solicitat expres introducerea în cauză, pentru opozabilitate, a persoanelor vizate de actele administrative, astfel cum rezultă din practicaua hotărârii. Pe de altă parte, aceasta a greşit raportându-se doar la reclamant, pe considerentul că acesta " are sarcina fixării cadrului procesual", în condiţiile în care, faţă de dispoziţiile art. 78 alin. (2) din C. proc. civ., ambele părţi pot solicita introducerea în cauză a terţului şi doar " Dacă niciuna dintre părţi nu solicită introducerea în cauză a terţului", iar judecătorul apreciază că pricina nu poate fi soluţionată fără participarea terţului, va respinge cererea, fără a se pronunţa pe fond.
Înalta Curte observă că nici dispoziţiile art. 161 din Legea nr. 554/2004, în vigoare la data introducerii acţiunii, nu stabilesc în sensul că introducerea în cauză a altor subiecte de drept ar fi atributul exclusiv al reclamantului, normele legale amintite având următorul conţinut:
"instanţa de contencios administrativ poate introduce în cauză, la cerere, organismele sociale interesate sau poate pune în discuţie, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a acestora, precum şi a altor subiecte de drept.". Astfel, sintagma" la cerere", nu trebuie interpretată restrictiv, în sensul că cererea ar trebui să aparţină exclusiv reclamantului.
Analizând litigiul din perspectiva în care ambele părţi pot solicita introducerea în cauză a terţului instanţa de control judiciar constată că pârâtul - Ministerul Afacerilor Interne, prin Punctul de vedere formulat cu privire la cererea de chemare în judecată, a fost cel ce a solicitat instanţei, în raport de prevederile art. 161 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, prin raportare la dispoziţiile art. 78 alin. (2) din C. proc. civ., să analizeze " posibilitatea introducerii în cauză a " beneficiarilor" deciziilor de imputare anulate de Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor...", aceasta putând fi interpretată ca o cerere de introducere în cauză, în sensul textelor de lege invocate chiar de parte. De altfel, şi în cadrul dezbaterilor orale de la momentul reţinerii cauzei de către instanţa de fond, reprezentantul pârâtului a considerat " că s-ar impune introducerea acestor persoane în cauză pentru opozabilitate şi pentru exercitarea dreptului la apărare", apreciind deopotrivă necesară introducerea acestora în cauză, chiar dacă, la interpelarea instanţei de fond, aceeaşi parte a apreciat că " reclamantul trebuie să solicite introducerea în cauză a acestor persoane".
Înalta Curte apreciază astfel că în mod greşit a fost admisă excepţia inadmisibilităţii reţinându-se că " reclamantul nu a înţeles să cheme în judecată pe autorii plângerilor soluţionate prin hotărârea pe care o contestă în prezent".
Faţă de aceste considerente, apreciind că în prezenta cauză ambele părţi au solicitat introducerea în cauză a " beneficiarilor" deciziilor de imputare anulate de către Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor prin hotărârea ce face obiectul prezentei judecăţi, Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod greşit a reţinut ca nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 161 din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care se impune admiterea recursului şi casarea sentinţei civile recurate, cu trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă, pentru respectarea dublului grad de jurisdicţie, în vederea continuării judecăţii, urmând a se pune în discuţia părţilor necesitatea definirii cadrului procesual adecvat, prin introducerea în cauza a autorilor plângerilor soluţionate prin hotărârea ce se solicită a fi anulată de către recurentul - reclamant.
Interpretând greşit prevederile art. 161 din Legea 554/2004, instanţa de fond a încălcat o normă procedurală care atrage sancţiunea nulităţii hotărârii, fiind astfel incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 din C .proc.civ.
Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
În temeiul dispoziţiilor art. 498 alin. (2) din C. proc. civ. coroborat cu art. 488 pct. 5 din C. proc. civ., va fi admis recursul declarat de Inspectoratul General al Jandarmeriei Române - UM 0251 Bucureşti, va fi casată sentinţa recurată, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, în vederea stabilirii cadrului procesual corect şi continuării judecării pe fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de reclamantul Inspectoratul General al Jandarmeriei Române - UM 0251 Bucureşti împotriva Sentinţei civile nr. 359 din 7 februarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa civilă recurată şi trimite cauza spre rejudecare instanţei de fond.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 februarie 2020.
GGC - OB