Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea formulată, oral, în şedinţa publică din data de 28 mai 2019, petentul A. a înţeles să recuze completul de judecată 2 recurs, compus din doamnele judecător B., C. şi D., criticând faptul că instanţa a respins cererea de sesizare, a respins cererea de amânare pentru a lua cunoştinţă de răspunsul înaintat de Direcţia de Impozite şi Taxe Locale Sector 6 şi nu a fost acordat termen pentru ca partea să depună diligenţe în depunerea înscrisurilor menţionate, fiindu-i încălcat dreptul la un proces echitabil.
Prin Încheierea din data de 26 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2006, a fost respinsă cererea de de recuzare formulată de A. împotriva Completul de judecată 2 recurs, încheierea fiind irevocabilă.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâtul A., învederând că, în mod greşit, instanţa a respins cererea sa prin care a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, contrar art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Examinând excepţia inadmisibilităţii, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit art. 34 alin. (2) C. proc. civ.:
"încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate atacata numai odată cu fondul".
Textul legal anterior citat instituie condiţii speciale privind calea de atac împotriva încheierii de respingere a recuzării, şi anume, că aceasta poate fi atacată numai odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza.
În cauză, recurentul supune căii extraordinare de atac o încheiere prin care s-a respins cererea de recuzare formulată în cadrul unui dosar având ca obiect recurs, aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Înalta Curte constată că cererea de recurs a fost formulată de pârâtul A. la data de 30 septembrie 2019, în condiţiile în care, la data declarării căii extraordinare de atac, pricina nu era soluţionată printr-o hotărâre definitivă, iar, în prezent, are termen de judecată la data de 7 ianuarie 2020, potrivit verificărilor efectuate în sistemul informatic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
În acest context, în absenţa unei hotărâri definitive alături de care să fie exercitată, astfel cum impun dispoziţiile legale în materie, prezenta cale de atac nu este deschisă pârâtului pe durata cercetării judecătoreşti în cadrul căreia s-a formulat cererea de recuzare respinsă, ci doar la finalul judecăţii, odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza.
Prin urmare, cum, în cauză, calea de atac a fost declarată anterior soluţionării pe fond a litigiului, a cărui judecată nu este nici în prezent finalizată, faţă de dispoziţiile art. 34 alin. (2) C. proc. civ., aceasta apare ca inadmisibilă.
În această situaţie, Înalta Curte constată că nu pot fi analizate criticile recurentului-pârât cu privire la modalitatea de respingere a cererii de recuzare, deoarece, pronunţarea asupra excepţiei inadmisibilităţii, invocată din oficiu, este prioritară.
Faţă de considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâtul A. împotriva Încheierii din 26 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2006, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâtul A. împotriva Încheierii din 26 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2006, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 noiembrie 2019.
GGC - CL