Asupra contestaţiei de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 65/F din 08 aprilie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 10.03.2020 de Autoritatea Suedeză pentru Infracţiuni Economice pe numele persoanei solicitate A., predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare suedeze, cu respectarea regulii specialităţii şi sub condiţia ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România pentru executarea pedepsei, arestarea persoanei solicitate, în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile, respectiv de la 08.04.2020 la 07.05.2020, inclusiv, constatându-se că persoana solicitată a fost reţinută pentru 24 ore începând cu data de 26.03.2020, ora 14:12 şi până la 27.03.2020, ora 14:12 inclusiv, conform ordonanţei de reţinere nr. 47 din 26.03.2020.
A fost revocată măsura controlului judiciar dispusă faţă de persoana solicitată prin încheierea penală din data de 27.03.2020, pe o perioadă de 30 de zile, de la 27.03.2020 până la 25.04.2020 inclusiv, iar, conform art. 104 alin. (13) din Legea 302/2004 s-a dispus emiterea mandatului de arestare în vederea predării.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, prin Adresa nr. x/2020 din 27.03.2020, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a sesizat instanţa în conformitate cu art. 102 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, pentru desfăşurarea procedurii de punere în executare a mandatului european de arestare emis la data de 10.03.2020 de către autorităţile judiciare din Suedia, faţă de cetăţeanul suedez A., urmărit pentru săvârşirea infracţiunilor de criminalitate organizată privind contabilitatea, prevăzute în Capitolul 11, secţiunea 5, paragraful 2 din C. pen. suedez şi Capitolul 11, secţiunea 5, paragraful 1 din C. pen. suedez pentru a se dispune, în conformitate cu art. 102 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004 cu privire la luarea măsurii arestării provizorii în vederea predării persoanei solicitate, pe o durată de 15 zile.
Prin Ordonanţa de reţinere nr. 47/26.03.2020 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti s-a procedat la reţinerea persoanei solicitate, pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 26.03.2020, ora 14:12, până la 27.03.2020, ora 14:12, conform art. 101 din Legea nr. 302/2004.
Prin încheierea penală din 27.03.2020 a fost respinsă propunerea de arestare provizorie a persoanei solicitate şi, în baza art. 102 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus luarea faţă de aceasta a măsurii controlului judiciar pe o perioadă de 30 de zile, de la 27.03.2020 până la 25.04.2020 inclusiv, hotărâre rămasă definitivă prin necontestare.
La data de 02.04.2020, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a înaintat mandatul european de arestare emis de autorităţile judiciare din Suedia, împreună cu traducerea acestuia în limbile română şi engleză.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea a reţinut că, la data de 24.03.2020, s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti solicitarea autorităţilor judiciare din Suedia privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 10.03.2020 împotriva numitei A., urmărită pentru săvârşirea a două infracţiuni de criminalitate organizată privind contabilitatea, prevăzute în capitolul 11, secţiunea 5, paragraful 2 din C. pen. suedez şi capitolul 11, secţiunea 5, paragraful unu din C. pen. suedez.
În fapt, în cuprinsul mandatului de arestare emis de către autorităţile judiciare din Suedia s-a reţinut că:
1. B. (în continuare Societatea), cu sediul în Stockholm, Suedia, desfăşura afaceri cu obligaţia de a ţine contabilitatea, în conformitate cu legea suedeză privind contabilitatea. Afacerea consta în producţia de îmbrăcăminte şi accesorii pentru copii, specializat în vânzare pe un magazin online pe internet. Anul financiar al acestei societăţi are durata 01 ianuarie - 31 decembrie, iar societatea a fost declarată în faliment la 13 aprilie 2018. A. şi-a neglijat obligaţia de a ţine contabilitatea firmei conform Legii contabilităţii. Neglijenţa a constat în faptul că nu a introdus/înregistrat 616 tranzacţii în registre privind depozite de 10.883.646 SEK şi retrageri de 11.253.604 SEK pe contul bancar al societăţii. Ca urmare, nu a fost posibilă evaluarea exerciţiului financiar 2017 în ceea ce priveşte cursul activităţii, rezultatele financiare sau statutul pe baza evidenţei contabile. Aceasta reprezintă un act agravat având în vedere valoarea totală şi faptul că mai multe persoane au lucrat în cadrul societăţii.
2. B. (în continuare Societatea), cu sediul în Stockholm, Suedia, desfăşura afaceri cu obligaţia de a ţine contabilitatea, în conformitate cu legea suedeză privind contabilitatea. Afacerea consta în producţia de îmbrăcăminte şi accesorii pentru copii, specializat în vânzare pe un magazin online pe internet. Anul financiar al acestei societăţi are durata 01 ianuarie - 31 decembrie, iar societatea a fost declarată în faliment la 13 aprilie 2018. A. era reprezentantul societăţii. Intenţionat, sau alternativ, din neglijenţă, A. şi-a neglijat obligaţia de a ţine contabilitatea firmei conform Legii contabilităţii. Neglijenţa a constat în faptul că nu a înregistrat balanţe de intrare pentru exerciţiul financiar 2018. Ca urmare, nu a fost posibilă evaluarea perioadei de timp de la 01.01.2018 la 13.04.2018 în principal în ceea ce priveşte cursul activităţii, rezultatele financiare sau statutul pe baza evidenţei contabile.
În drept, s-a arătat că persoana solicitată este urmărită penal pentru săvârşirea infracţiunilor de criminalitate organizată privind contabilitatea, prevăzute în Capitolul 11, secţiunea 5, paragraful 2 din C. pen. suedez şi Capitolul 11, secţiunea 5, paragraful 1 din C. pen. suedez
La data de 30.03.2020 autorităţile judiciare suedeze au transmis la dosarul cauzei mandatul european de arestare emis la data de 10.03.2020, împreună cu traducerea acestuia în limba engleză.
La termenul din data de 08.04.2020, persoana solicitată A., în prezenţa apărătorului ales, a arătat că nu formulează obiecţiuni privind identitatea, nu este de acord să fie predat autorităţilor suedeze, pe motiv că nu se simte pregătită psihic să facă faţă procesului penal având în vedere că suferă de diferite afecţiuni psihice de aproximativ patru ani, că urmează în prezent un tratament medical, că are patru copii minori în îngrijire pe care îi creşte singură întrucât e divorţată, arătând că doreşte în cazul în care va fi predată să beneficieze de regula specialităţii, precizând, totodată, că în cazul în care va fi condamnată cu executarea, doreşte să fie transferată într-un penitenciar din România pentru executarea pedepsei.
Apărătorul ales al persoanei solicitate a invocat ca motiv de refuz al predării, atât lipsa unei duble incriminări, având în vedere că legislaţia română nu incriminează fapta săvârşită din culpă, cât şi existenţa unei situaţii excepţionale raportat la pandemia de Covid-19 care afectează şi Suedia şi care ar putea pune în pericol sănătatea persoanei solicitate raportat la vârsta acesteia.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea constată că persoana solicitată A. este urmărită penal pentru săvârşirea infracţiunilor de criminalitate organizată privind contabilitatea, prevăzute în Capitolul 11, secţiunea 5, paragraful 2 din C. pen. suedez şi Capitolul 11, secţiunea 5, paragraful 1 din C. pen. suedez.
Contrar celor susţinute de apărătorul ales al persoanei solicitate, Curtea constată că faptele din cuprinsul mandatului european de arestate au corespondent în legislaţia penală română, fiind prevăzute şi sancţionate de dispoziţiile referitoare la evaziune fiscală, prevăzute de art. 9 din Legea nr. 241/2005, forma de vinovăţie cu care au fost săvârşite faptele urmând a fi stabilită după finalizarea cercetărilor penale care se efectuează în cauză şi pentru desfăşurarea cărora a fost emis mandatul european de arestare care face obiectul prezentei cauze.
Din examinarea actelor dosarului a rezultat că, în raport de aceste infracţiuni, pentru care persoana solicitată nu a fost urmărită sau condamnată în România, nu este incidentă vreuna dintre situaţiile care, conform dispoziţiilor art. 99 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 302/2004, constituie motiv obligatoriu sau opţional de refuz al executării mandatului european, iar persoana solicitată nu a formulat obiecţiuni la identitate.
În acelaşi timp, dorinţa persoanei solicitate de a rămâne în ţară având în vedere situaţia sa personală nu constituie un motiv de refuz obligatoriu sau opţional de punere în executare a mandatului european de arestare. Curtea a mai observat că persoana solicitată, deşi avea cunoştinţă de termenul stabilit de autorităţile judiciare suedeze pentru data de 04.03.2020, la 03.03.2020 s-a internat voluntar la Spitalul Obreja pentru a urma un tratament de dezalcoolizare.
Persoana solicitată A., prin avocat ales, a mai solicitat şi amânarea predării, invocând existenţa unor împrejurări speciale reprezentate de pandemia Covid-19.
Curtea a reţinut că, potrivit art. 114 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, predarea poate fi amânată atunci când din cauza unor împrejurări speciale, predarea imediată ar avea consecinţe grave pentru persoana solicitată sau familia acesteia, predarea putând fi amânată cel mult 3 luni şi numai o singură dată.
S-a mai arătat că declararea pandemiei de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii, la data de 11.03.2020, determinată de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2 la nivelul a peste 150 de ţări, poate reprezenta o împrejurare specială în accepţiunea art. 58 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, întrucât posibila afectare a stării de sănătate a persoanei solicitate poate reprezenta o consecinţă gravă.
În acest sens, Curtea a reţinut că potrivit situaţiei prezentate pe site-ul Ministerului Afacerilor Externe, actualizată la 02.04.2020, în Suedia nu a fost declarată stare de urgenţă, în prezent fiind suspendate doar zborurile dintre Suedia şi Iran, iar zboruri directe Suedia - România sunt operate de compania C. De asemenea, nu sunt aplicate restricţii la intrarea în Suedia decât cu privire la intrările ne-necesare a cetăţenilor străini care intră în Suedia dintr-o ţară din afara Spaţiului Economic European (SEE) şi Elveţiei, or, persoana solicitată este cetăţean suedez.
Mai mult decât atât, Ordonanţa militară nr. 7 din 04.04.2020 privind măsuri de prevenire a răspândirii COVID-19, publicată în M. Of. nr. 284/04.04.2020, nu prevede suspendarea zborurilor sau serviciilor de transport internaţional către Suedia.
În aceste condiţii, Curtea a apreciat că nu se poate susţine că, prin punerea în executare a mandatului european de arestare, starea de sănătate a persoanei solicitate este pusă în pericol grav, cu atât mai mult cu cât şi în România numărul de persoane infectate cu Covid 19 este în creştere, iar în Bucureşti (localitatea în care domiciliază persoana solicitată) se înregistrează printre cele mai multe cazuri din România.
Prin urmare, deşi dispoziţiile Legii nr. 302/2004 nu prevăd în mod expres, Curtea a apreciat că, în analiza incidenţei acestui motiv facultativ de amânare a predării, trebuie avută în vedere şi gravitatea acuzaţiilor aduse persoanei solicitate, pentru a verifica în ce măsură restrângerea imediată a drepturilor este proporţională cu scopul urmărit.
În aceste circumstanţe, punând în balanţă interesul superior al persoanei solicitate şi cel urmărit prin emiterea mandatului european de arestare, constând în aducerea imediată în faţa autorităţilor judiciare din Suedia în vederea efectuării urmăririi penale, Curtea a apreciat că, la acest moment, interesul protejării bunei desfăşurări a procesului penal este prioritar, cu atât mai mult cu cât persoana solicitată avea posibilitatea să se prezinte de bună voie în faţa autorităţilor suedeze.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, persoana solicitată A. a formulat contestaţie, solicitând, potrivit motivelor şi notelor scrise, precum şi concluziilor orale formulate de apărătorul ales cu ocazia dezbaterilor, admiterea căii de atac, desfiinţarea hotărârii atacate şi, în principal, respingerea cererii de punere în executare a mandatului european de arestare, nefiind îndeplinită condiţia dublei incriminări, conform art. 97 din Legea nr. 302/2004, iar, în subsidiar, amânarea predării până la încetarea/ameliorarea pandemiei; s-a mai solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a arestului la domiciliu sau a controlului judiciar.
Înalta Curte, verificând cauza atât sub aspectul criticilor invocate, cât şi din oficiu, conform art. 4251 C. proc. pen., apreciază contestaţia formulată de persoana solicitată A. ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:
Prin Sesizarea nr. 1066/II-5/2020 din 27.03.2020, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a solicitat punerea în executare a mandatului european de arestare, emis de autorităţile judiciare suedeze la 10.03.2020, faţă de persoana solicitată A., urmărită pentru săvârşirea infracţiunilor de criminalitate organizată privind contabilitatea, prevăzute în Capitolul 11, secţiunea 5, paragraful 2 din C. pen. suedez şi Capitolul 11, secţiunea 5, paragraful 1 din C. pen. suedez.
Sesizării i-au fost anexate procesul-verbal de depistare şi de aducere la cunoştinţă a emiterii de către autorităţile suedeze a unui mandat european de arestare, precum şi a drepturilor din 26 martie 2020, Ordonanţa nr. 47 din 26.03.2020 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. x/2020 prin care s-a dispus reţinerea persoanei solicitate A. pe 24 de ore începând cu data 26.03.2020, ora 14:12, până la 27.03.2020, ora 14:12, semnalarea introdusă la data de 12 martie 2020 de Biroul Sirene Naţional din Suedia, copia cazierului judiciar şi a actelor de identitate, iar, ulterior, şi mandatul european de arestare tradus în limba română.
Înalta Curte mai constată că pe numele persoanei solicitate A. a fost emis la data de 10.03.2020, mandatul european de arestare de către autorităţile judiciare din Suedia - Autoritatea Suedeză pentru Infracţiuni Economice pentru săvârşirea a două infracţiuni de criminalitate organizată privind contabilitatea, prevăzute în capitolul 11, secţiunea 5, paragraful 2 din C. pen. suedez şi capitolul 11, secţiunea 5, paragraful unu din C. pen. suedez.
La momentul prezentării sale în faţa instanţei, în prezenţa avocatului, persoana solicitată nu a avut obiecţii privind identitatea, precizând că nu este de acord să fie predată autorităţilor judiciare din Suedia pentru a-şi lămuri situaţia juridică (declaraţie 27.03.2020, Dosar nr. x/2020 al Curţii de Apel Bucureşti), solicitări menţinute şi cu ocazia audierii sale la data de 08.04.2020, în plus, menţionând că va invoca motive opţionale de refuz la predare şi că doreşte să beneficieze de regula specialităţii.
Mandatul european de arestare este o decizie judiciară emisă de autoritatea judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene, în speţă cea română, în vederea arestării şi predării către un alt stat membru, respectiv Suedia, a unei persoane solicitate, în acest caz, în vederea efectuării urmăririi penale, care se execută în baza principiului recunoaşterii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/2002, cât şi cu respectarea drepturilor fundamentale ale omului, aşa cum acestea sunt consacrate de art. 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană.
În temeiul acestor principii, stipulate atât în norma internă cât şi în cea europeană, este evident că executarea unei asemenea decizii judiciare în cadrul unei cooperări judiciare în materie penală presupune respectarea deplină a condiţiilor de fond şi formă, a domeniului de aplicare şi a cadrului instituţional în care funcţionează această procedură specială, pentru ca astfel să existe o deplină respectare a drepturilor şi libertăţilor persoanei, aşa cum acestea sunt prevăzute de Constituţia României şi de normele europene.
Conform Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/2002 mandatul european de arestare este un act procesual cu putere obligatorie în vederea executării unui mandat de arestare, de executare a unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, numai atunci când, persoana împotriva căruia s-a emis mandatul se sustrage de la executare, refugiindu-se pe teritoriul unui alt stat membru.
În virtutea principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce consacrat de Decizia-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002, precum şi raportat la dispoziţiile art. 84 din Legea nr. 302/2004, care reglementează mandatul european de arestare, instanţa română, ca autoritate judiciară de executare, nu are competenţa de a verifica temeinicia soluţiei dispuse de autoritatea judiciară emitentă dintr-un stat membru al Uniunii Europene, în speţă cel din Suedia, în baza căreia s-a emis mandatul european de arestare şi nici asupra oportunităţii mandatului european de arestare.
În cadrul acestei proceduri, judecătorul hotărăşte, asupra arestării şi predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condiţiile referitoare la emiterea mandatului, la identificarea persoanei solicitate, la existenţa dublei incriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau dacă există situaţii ce se constituie în motive de refuz.
Astfel, Înalta Curte constată, în acord cu judecătorul fondului, că infracţiunile pentru care s-a cerut predarea, respectiv de criminalitate organizată privind contabilitatea, îşi găsesc corespondent în legislaţia penală română, fiind reglementate şi sancţionate de dispoziţiile referitoare la evaziune fiscală, prevăzute de art. 9 din Legea nr. 241/2005.
Contrar susţinerilor apărării, Înalta Curte arată că forma de vinovăţie cu care au fost săvârşite faptele reprezintă o chestiune de fond, care urmează a fi stabilită de autorităţile judiciare suedeze, după finalizarea cercetărilor penale care se efectuează în cauză şi pentru desfăşurarea cărora a fost emis mandatul european de arestare care face obiectul prezentei cauze. Mai mult, potrivit dispoziţiilor art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, predarea este subordonată condiţiei ca faptele care motivează emiterea mandatului european de arestare să constituie infracţiune potrivit legii române, independent de elementele constitutive sau de încadrarea juridică a acesteia.
Înalta Curte mai constată că, la dosar, s-a depus mandatul european de arestare, în original şi copie tradusă în engleză şi română, un exemplar al mandatului fiind înmânat şi persoanei solicitate (în limba suedeză şi engleză, aşa cum rezultă din partea introductivă a Sentinţei penale nr. 65/F din 08 aprilie 2020), precum şi că acesta a fost emis în baza unei hotărâri de arestare dată în procedura de anchetă preliminară (corespondent, urmărire penală în dreptul român).
Totodată, se constată că situaţiile prevăzute de art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 constituie motive facultative de refuz pentru autoritatea judiciară română (legiuitorul utilizând expresia poate refuza) şi nu motive obligatorii, astfel că instanţa română poate dispune executarea mandatului european de arestare, chiar în lipsa acordului persoanei solicitate dacă apreciază că sunt îndeplinite toate condiţiile pentru aceasta. Astfel, aspectele invocate de persoana solicitată pentru a justifica refuzul la predare (că nu se simte pregătită psihic să facă faţă procesului penal având în vedere că suferă de diferite afecţiuni psihice de aproximativ patru ani, că urmează în prezent un tratament medical, că are patru copii minori în îngrijire pe care îi creşte singură întrucât e divorţată), nu se încadrează în niciuna dintre situaţiile prevăzute expres şi limitativ de prevederile art. 99 din Legea nr. 302/2004, şi, ca atare, criticile apărării cu privire la acest aspect nu pot fi primite.
Deşi argumentele invocate de persoana solicitată privind declararea pandemiei de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii, la data de 11.03.2020, determinată de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2, ar putea constitui o împrejurare specială în accepţiunea art. 58 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, întrucât posibila afectare a stării de sănătate a contestatoarei poate reprezenta o consecinţă gravă, nu poate fi admisă solicitarea de amânare a predării, conform art. 114 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, având în vedere că în Suedia nu a fost declarată stare de urgenţă, că nu au fost suspendate zborurile sau serviciile de transport internaţional către Suedia (potrivit Ordonanţei militare nr. 9 din 16.04.2020 privind măsuri de prevenire a răspândirii COVID-19, publicată în M. Of. nr. 321/16.04.2020 s-a prelungit măsura suspendării zborurilor efectuate de operatorii economici aerieni spre Austria, Belgia, Confederaţia Elveţiană, Statele Unite ale Americii, Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord, Regatul Ţărilor de Jos, Turcia, Iran, Italia, Franţa, Germania şi din aceste ţări către România), că zborurile directe Suedia - România sunt operate de compania C., că sunt suspendate doar zborurile dintre Suedia şi Iran, că începând cu data de 17 martie 2020, toate intrările ne-necesare pe teritoriul Suediei au fost suspendate, pentru toţi cetăţenii străini care intră în Suedia dintr-o ţară din afara Uniunii Europene (UE), Spaţiului Economic European (SEE) şi Elveţiei (potrivit situaţiei prezentate pe site-ul Ministerului Afacerilor Externe, actualizată la data de 21.04.2020), precum şi că persoana solicitată este cetăţean suedez.
Astfel, Înalta Curte apreciază că, prin punerea în executare a mandatului european de arestare, starea de sănătate a persoanei solicitate nu este pusă în pericol grav, în condiţiile în care numărul de persoane infectate cu Covid 19 este în creştere în România, în Bucureşti (localitatea în care domiciliază persoana solicitată) fiind înregistrate printre cele mai multe cazuri, motiv pentru care, raportat şi la gravitatea acuzaţiilor aduse contestatoarei, la momentul actual, interesul protejării bunei desfăşurări a procesului penal este prioritar, cu atât mai mult cu cât persoana solicitată avea posibilitatea să se prezinte de bună voie în faţa autorităţilor suedeze.
În contextul celor expuse mai sus, fiind îndeplinite condiţiile de formă şi de fond reglementate de art. 87 alin. (1) lit. a) - e) din Legea nr. 302/2004, nefiind constatată incidenţa vreunui motiv de refuz obligatoriu sau opţional dintre cele prevăzute de art. 99 din Legea nr. 303/2004, Înalta Curte, în acord cu judecătorul fondului, constată că cererea pentru executarea mandatului european de arestare este fondată.
Cu privire la cererea de înlocuire a arestării preventive, Înalta Curte arată că opţiunea instanţei pentru luarea acestei măsuri, a fost determinată de caracterul urgent şi de necesitatea împiedicării sustragerii contestatoarei de la procedura de punere în executare a mandatului european de arestare, întrucât există un risc real ca respectiva procedură să fie îngreunată în cazul lăsării sale în libertate, în condiţiile în care persoana solicitată şi-a exprima opoziţia de a fi predată autorităţilor suedeze, împrejurare în care, se apreciază că persoana solicitată nu oferă garanţii suficiente că nu va face demersuri în acelaşi sens sub o altă măsură mai uşoară cum este arestul la domiciliu ori controlul judiciar, având în vedere că s-a sustras inclusiv de la cercetarea penală desfăşurată de acestea şi s-a internat, în mod voluntar, la Spitalul Alexandru Obreja, la data de 03.03.2020 pentru a urma un tratament de dezalcoolizare, deşi avea cunoştinţă de termenul stabilit de autorităţile judiciare suedeze pentru data de 04.03.2020,
Evaluând, totodată, împrejurările favorabile privind persoana contestatoarei (situaţie familială, copii minori, dintre care unii având o stare de sănătate fragilă determinată de afecţiunile de care suferă şi vârstă fragedă), Înalta Curte arată că acestea nu pot fi privite singular, ci doar în contextul elementelor ce relevă natura şi gravitatea infracţiunilor presupus săvârşite de acesta, astfel cum au fost expuse anterior.
În consecinţă, Înalta Curtea apreciază că se justifică menţinerea măsurii arestării preventive în vederea predării, aceasta fiind necesară şi proporţională scopului urmărit, în vederea bunei desfăşurări a procedurii de punere în executare a mandatului european de arestare şi pentru a împiedica sustragerea persoanei solicitate de la această procedură, măsura arestului la domiciliu sau a controlului judiciar nefiind suficientă, faţă de circumstanţele concrete ale cauzei.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 4251alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 65/F din 08 aprilie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, şi, întrucât aceasta se află în culpă procesuală, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., o va obliga la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 253 RON, urmând a fi plătit din fondul Ministerului Justiţiei, iar cel al interpretului de limba engleză din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 65/F din 08 aprilie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2020.
Obligă contestatoarea persoană solicitată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 253 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul interpretului de limba engleză se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 aprilie 2020.
GGC - NN