Asupra contestaţiei de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 69/F din data de 14 aprilie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2020, s-au hotărât următoarele:
S-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti privind cererea de extrădare a persoanei solicitate A., formulată de autorităţile judiciare din Grecia.
S-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis, la data de 17.01.2018, de către autorităţile judiciare din Grecia, faţă de persoana solicitată A.
În temeiul art. 114 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus amânarea predării persoanei solicitate A. până la încetarea cauzelor care au determinat amânarea (suspendarea transporturilor aeriene către Grecia), dar nu mai mult de 3 luni.
S-a constatat că persoana solicitată A. nu a fost de acord cu predarea.
În baza art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a condiţionat predarea persoanei solicitate A. de împrejurarea ca, în cazul în care autorităţile judiciare din Grecia vor pronunţa o pedeapsă privativă de libertate faţă de aceasta, cetăţeanul român să fie transferat în România în vederea executării pedepsei.
În baza dispoziţiilor art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, republicată, în vederea predării către autorităţile judiciare din Grecia, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A., pe o durată de 30 de zile, cu începere de la data încetării motivelor ce justifică amânarea predării.
În baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus emiterea mandatului de arestare ce va fi pus în executare la data încetării motivelor ce justifică amânarea predării.
În baza art. 230 din C. proc. pen., s-a stabilit că administraţia locului de deţinere va primi şi reţine persoana solicitată A., pe o durată de 30 de zile, până la predarea sa efectivă.
În baza art. 113 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a stabilit că predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare din Grecia se va face în termen de 10 zile de la data încetării motivelor care au justificat amânarea acesteia.
S-a revocat măsura controlului judiciar luată faţă de persoana solicitată A.
S-a constatat că persoana solicitată A. a fost reţinută pe o durată de 24 de ore, prin Ordonanţa de reţinere nr. 19/02.02. 2020 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, de la data de 02.02.2020, ora 00:30, până la data de 03.02.2020, ora 00:30.
În baza art. 88 din Legea nr. 302/2004, republicată, cheltuielile judiciare au fost lăsate în sarcina statului.
În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., s-a dispus ca onorariul parţial cuvenit avocatului din oficiu, în cuantum de 1000 RON, să fie avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
La data de 02.02.2020, pe rolul instanţei a fost înregistrată, sub nr. x/2020, sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare din Republica Elenă, la data de 17.01.2018, faţă de cetăţeanul român A., pentru săvârşirea infracţiunii de instigare agravantă la furt comisă în mod repetat (jaf organizat sau armat) prev. de art. 26 paragraf 1a, art. 27 paragraf 1, art. 46 paragraf 1a, art. 98, art. 372 paragraf 1 şi art. 374 cazurile a, d şi e din C. pen. din Grecia, solicitându-se luarea măsurii arestării provizorii a persoanei solicitate în vederea predării.
În cuprinsul sesizării s-a arătat că, în baza semnalării introduse prin Sistemul de Informaţii Schengen, prin Ordonanţa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti nr. 19/2020 s-a dispus reţinerea persoanei solicitate pe o durată de 24 ore, începând cu data de 02.02.2020, ora 00:30, până la data de 03.02.2020, ora 00:30.
S-a mai arătat că numitul A. a beneficiat de asistenţă juridică prin intermediul apărătorului din oficiu, avocat B., motiv pentru care, la finalizarea procedurii urmează să se aibă în vedere dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 302/2004, republicată, rap. la art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. şi art. 8 alin. (3) din Protocolul pentru stabilirea onorariilor cuvenite avocaţilor pentru serviciul de asistenţă juridică, încheiat la data de 14.02.2019.
Astfel sesizată, la data de 02.02.2020, instanţa de fond a procedat la ascultarea persoanei solicitate A., fiind încheiat un proces-verbal în acest sens, care, după ce a fost citit de către apărătorul ales al persoanei solicitate şi semnat de către aceasta, a fost ataşat la dosarul cauzei.
În declaraţia dată, persoana solicitată A. a arătat că nu este de acord să fie predată în baza mandatului european emis de autorităţile judiciare din Grecia, întrucât nu se consideră vinovată.
De asemenea, a arătat, printre altele, că înţelege să beneficieze de regula specialităţii al cărei conţinut i-a fost prezentat şi că nu are afaceri judiciare în România.
Prin încheierea de şedinţă din data de 02.02.2020, instanţa de fond a respins propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, de arestare provizorie, în vederea predării, a persoanei solicitate A., dispunând însă luarea faţă de aceasta a măsurii controlului judiciar pe o perioadă de 30 de zile, de la 02.02.2020 la 02.03.2020, inclusiv.
În baza art. 215 alin. (1) din C. proc. pen., instanţa de fond a dispus ca, pe durata măsurii, persoana solicitată A. să respecte următoarele obligaţii:
a) să se prezinte la instanţa de judecată ori de câte ori este chemată;
b) să informeze de îndată organul judiciar în faţa căruia se află cauza, cu privire la schimbarea locuinţei;
c) să se prezinte la organul de poliţie desemnat cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemată.
În baza art. 215 alin. (2) lit. a) din C. proc. pen., pe durata măsurii, a impus persoanei solicitate A. obligaţia de a nu părăsi Municipiul Focşani, fără încuviinţarea instanţei de judecată.
Totodată, a atras atenţia persoanei solicitate că, în cazul încălcării cu rea-credinţă a obligaţiilor fixate în sarcina sa, măsura controlului judiciar se va înlocui cu măsura arestării preventive.
De asemenea, a dispus punerea în libertate a persoanei solicitate, dacă nu este reţinută sau arestată în altă cauză.
La data de 12.02.2020, prin Adresa nr. x/2020, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a înaintat la dosarul cauzei mandatul european de arestare emis de autorităţile elene faţă de persoana solicitată A., însoţit de traducerea în limba română, în vederea luării măsurilor legale ce se impun, mandat ce a fost înmânat apărătorului ales al persoanei solicitate în şedinţa publică din 21.02.2020.
Pe parcursul procedurii, având în vedere imposibilitatea de prezentare a persoanei solicitate din motive medicale, instanţa de fond a dispus amânarea cauzei în mod succesiv, apărătorul ales al persoanei solicitate depunând la dosar înscrisuri medicale în acest sens.
În contextul prezentat, procedând la verificarea solicitării autorităţilor judiciare elene prin prisma actelor dosarului, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că din examinarea mandatului european de arestare rezultă că acesta se referă la infracţiunea de instigare agravantă la furt comisă în mod repetat (jaf organizat sau armat) prev. de art. 26 paragraf 1a, art. 27 paragraf 1, art. 46 paragraf 1a, art. 98, art. 372 paragraf 1 şi art. 374 cazurile a, d şi e din C. pen. din Grecia, în sarcina persoanei solicitate A. reţinându-se, în fapt, că, "la Thessaloniki, în intervalul de la 22.04.2012 până la sfârşitul lunii august 2012, i-a convins cu persuasiune şi străduinţă pe coinculpaţii lui C., D., E., F., G. şi H., să spargă 9 (nouă) biserici şi 4 (patru) magazine şi au sustras cu scopul de a-şi însuşi ilegal diverse mobile, unele dintre ele fiind obiecte de cult religios".
Aceste fapte, pentru care s-au efectuat cercetări şi s-a emis mandat de arestare în Grecia faţă de persoana solicitată A., au corespondent în legea penală română, întrunind condiţiile de tipicitate ale instigării la infracţiunea de furt calificat, în formă continuată.
A mai reţinut că, în declaraţia dată, persoana solicitată a arătat că nu are obiecţiuni privind identitatea, nu este de acord cu predarea sa către autorităţile judiciare din Grecia şi nu renunţă la beneficiul regulii specialităţii, solicitând să execute pedeapsa în România, în cazul unei condamnări.
În urma examinării actelor şi lucrărilor dosarului, Curtea a constatat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 24, art. 26 şi art. 36 din Legea nr. 302/2004, republicată, şi că nu este incident niciunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării mandatului european de arestare, prevăzute de art. 99 din acelaşi act normativ şi de art. 2 şi 3 din Decizia-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI.
Având însă în vedere contextul social generat de declararea stării de urgenţă, instanţa a apreciat că în cauză se impune, în temeiul art. 114 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, amânarea predării persoanei solicitate A. până la încetarea cauzelor care au determinat amânarea, dar nu mai mult de 3 luni.
În acest sens, instanţa a reţinut că, la data de 16 martie 2020, Preşedinţia Consiliului a adresat statelor membre câteva întrebări cu privire la impactul măsurilor luate de guverne pentru a combate răspândirea COVID-19 asupra procedurii de predare în temeiul Deciziei-cadru 2002/584/JAI privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre ("FDA EAW") şi a colectat răspunsurile pe care le-a trimis statelor membre prin intermediul Eurojust.
În Documentul nr. WK 3472/2020 REV 1 ce cuprinde informaţiile de mai sus, România a comunicat, (...) Un test COVID-19 negativ poate fi necesar pentru persoana predată, de la caz la caz. În orice caz, orice persoană care intră în România va fi plasată în carantină/izolare la domiciliu pentru o perioadă de 14 zile. Pentru moment, autorităţile de poliţie se găsesc în faţa imposibilităţii practice de a organiza escorte. Executarea EAW nu a fost suspendată. Cu toate acestea, în cazul predării, majoritatea instanţelor aplică art. 23 din MAE, considerând că statele membre emitente au suspendat preluarea persoanelor predate sau sunt în imposibilitate de a face acest lucru. Nu putem estima pentru cât timp va fi aplicată această măsură.
Astfel, în contextul actual al pandemiei COVID-19, circumstanţele prevăzute la art. 23 alin. (3) nu se limitează la măsuri particulare, cum ar fi apropierea temporară a frontierelor sau anularea zborurilor, restricţionarea libertăţii de mişcare pe teritoriul unora dintre Statele membre sau pentru stabilirea stării de urgenţă naţională (aşa cum se întâmplă şi în România, începând cu 16 martie).
Situaţia "dincolo de controlul oricărui stat membru" este această pandemie în sine, care nu a putut fi prevăzută de niciunul dintre statele membre, de niciunul dintre noi. Închiderea frontierelor sau anularea zborurilor sunt doar două dintre efectele acestei situaţii, dar nu singurele şi nu neapărat cele care reprezintă cel mai mare obstacol în calea predării efective. Principalul argument pentru aplicarea articolului 23 alin. (3) este protecţia sănătăţii publice, ţinând cont şi de măsurile de carantină/de izolare, decis în majoritatea statelor membre, precum şi de necesitatea protejării forţelor de ordine şi a personalului judiciar, dar de asemenea, persoanele căutate. Mai mult, datorită stării de urgenţă declarate în unele state membre, activităţile judiciare se desfăşoară, de asemenea, în conformitate cu măsuri specifice, chiar dacă EAW se numără printre problemele urgente.
Conform decretului preşedintelui României, de instituire a stării de urgenţă, activitatea procurorilor şi instanţelor de judecată a fost diminuată, rezultând şi o scădere a ORI emise. În ceea ce priveşte EIO primite, prioritizarea se aplică de la caz la caz, în funcţie de urgenţa măsurii şi de gravitatea cazului. Nu există reguli/orientări generale în vigoare.
Cererile de recunoaştere şi executare în temeiul FD 2008/9099/JAI nu au fost amânate, dar se acceptă în general că transferurile efective vor avea loc imediat ce contextul epidemic va permite acest lucru".
În raport cu argumentele prezentate, constatând întrunite condiţiile legale privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare din Grecia faţă de persoana solicitată A., Curtea de Apel Bucureşti a admis solicitarea acestora, dispunând amânarea predării persoanei solicitate, în temeiul art. 114 alin. (1) rap. la art. 58 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, până la încetarea cauzelor care au determinat amânarea (suspendarea transporturilor aeriene către Grecia), dar nu mai mult de 3 luni.
Totodată, luând act de faptul că persoana solicitată A. nu a fost de acord cu predarea, în baza art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, instanţa a condiţionat predarea persoanei solicitate A. de împrejurarea ca, în cazul în care autorităţile judiciare din Grecia vor pronunţa o pedeapsă privativă de libertate faţă de aceasta, cetăţeanul român să fie transferat în România în vederea executării pedepsei.
În conformitate cu prevederile art. 104 alin. (10) şi (13) din Legea nr. 302/2004, republicată, Curtea a dispus arestarea persoanei solicitate, pe o durată de 30 de zile, în vederea predării acesteia către autorităţile judiciare din Grecia, precum şi emiterea de îndată a mandatului de arestare în vederea predării, dispunând ca punerea în executare a acestuia să se facă la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării.
În baza art. 230 din C. proc. pen. a stabilit că administraţia locului de deţinere va primi şi reţine persoana solicitată A., pe o durată de 30 de zile, până la predarea sa efectivă.
În baza art. 113 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, a stabilit că predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare din Grecia se va face în termen de 10 zile de la data încetării motivelor care au justificat amânarea acesteia.
Deopotrivă, a dispus revocarea măsura controlului judiciar luată faţă de persoana solicitată.
****
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat contestaţie persoana solicitată A., fără a motiva în scris calea de atac.
La termenul fixat în cauză, 30 aprilie 2020, apărătorul ales al contestatorului persoană solicitată a solicitat admiterea contestaţiei, desfiinţarea hotărârii atacate, iar în rejudecare, în principal, revocarea măsurilor stabilite de prima instanţă, sens în care a invocat argumentele expuse în cererea de revocare a mandatului de arestare în baza căruia a fost emis mandatul european de arestare de către autorităţile judiciare elene, depusă la Parchetul din Salonic.
În subsidiar, apărătorul a solicitat schimbarea temeiului soluţiei de amânare a predării persoanei solicitate, din cel prevăzut de art. 58 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, în cel prevăzut de art. 58 alin. (1) din acelaşi act normativ, susţinând că persoana solicitată este cercetată penal, în acest moment, de către autorităţile judiciare române, astfel cum a făcut dovada prin adresa emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Focşani depusă la dosarul cauzei.
Examinând contestaţia formulată, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că acesta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, republicată, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate. Alin. (2) al aceluiaşi text de lege statuează că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002, modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI din 26 februarie 2009, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 81/24 din 27 martie 2009.
Prin urmare, mandatul european de arestare este un instrument al cooperării judiciare internaţionale în materie penală, care răspunde nevoii statelor membre de a reacţiona prompt la stimulii infracţionali, în vederea realizării scopurilor Uniunii Europene.
Din dispoziţiile art. 85 şi urm. din Legea nr. 302/2004, republicată, rezultă că rolul instanţei de judecată în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la motivele de refuz a predării pe care aceasta le invocă.
Învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăşte asupra arestării şi predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condiţiile referitoare la emiterea mandatului, identificarea persoanei solicitate, existenţa dublei incriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau a situaţiilor ce se constituie în motive de refuz la predare. În acest fel, se pune în practică principiul recunoaşterii şi încrederii reciproce ce stă la baza executării, de către instanţa română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă.
În speţă, respectând rigorile legii, prima instanţă a verificat temeinic îndeplinirea tuturor condiţiilor care legitimează punerea în executare a mandatului european de arestare cu numărul x, referinţa dosarului x, emis, la data de 17.01.2018, de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tsessaloniki, faţă de persoana solicitată A., în vederea cercetării acesteia pentru săvârşirea infracţiunii de instigare calificată la furt în mod continuat prevăzută de art. 26 par. 1a, 27 par. 1, 47 par. 1a, 98, 372 par. 1 şi 374 caz a, d, e din C. pen. din Grecia, constatând în mod just că acesta îndeplineşte condiţiile de formă şi conţinut prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, republicată.
Totodată, a constatat în mod corect că infracţiunea ce formează obiectul mandatului european de arestare, care intră în categoria faptelor prev. de art. 97 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 302/2004, republicată, care dau loc la predare fără îndeplinirea condiţiei dublei incriminări, are corespondent, în legea penală română, în infracţiunea de instigare la furt calificat în formă continuată.
Deopotrivă, a apreciat în mod just că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării mandatului european de arestare, prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată.
În raport cu toate aceste constatări, notând că predarea persoanei solicitate nu este condiţionată de acordul de voinţă al acesteia, instanţa de fond a apreciat în mod just că în cauză sunt îndeplinite condiţiile privind admiterea cererii de executare a mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare din Grecia.
Constatând însă că, în contextul social generat de declararea stării de urgenţă în România, transporturile aeriene către Grecia au fost suspendate, situaţie care se circumscrie motivului de amânare a predării prevăzut de art. 58 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, în mod corect, instanţa de fond a dispus amânarea predării persoanei solicitate până la încetarea cauzelor care au determinat amânarea, dar nu mai mult de 3 luni.
În raport cu soluţia astfel dispusă, prima instanţă a făcut aplicarea corespunzătoare a art. 104 alin. (10) şi (13) din Legea nr. 302/2004, republicată, hotărând arestarea persoanei solicitate A., pe o durată de 30 de zile, în vederea predării către autorităţile judiciare din Grecia, precum şi emiterea de îndată a mandatului de arestare în vederea predării, dispunând, totodată, în virtutea art. 113 din acelaşi act normativ, că acesta va fi pus în executare în termen de 10 zile de la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării.
În considerarea acestei ultime măsuri, constatând că intervalul de timp până la încetarea motivelor care justifică amânarea predării poate fi de lungă durată, instanţa a dispus în mod just revocarea măsurii controlului judiciar luat faţă de persoana solicitată.
De altfel, în cadrul prezentului demers judiciar, persoana solicitată nu a contestat argumentele care susţin soluţia instanţei de fond, limitându-se, în principal, la antamarea caracterului nelegal şi netemeinic al mandatului de arestare care a stat la baza mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare din Grecia, pentru argumentele expuse în cererile adresate acestor autorităţi, iar în subsidiar, la invocarea faptului că, în contextul particular al cauzei, amânarea predării trebuie dispusă în temeiul art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, date fiind afacerile judiciare pe care le are în ţară.
În cadrul procedurii de punere în executare a mandatului european de arestare, instanţa de judecată, învestită în fond sau în contestaţie, nu este însă abilitată să verifice apărările persoanei solicitate vizând fondul cauzei, respectiv, dacă se face sau nu vinovată de comiterea faptelor penale pentru care a fost emis mandatul, după cum nu are nici competenţa să se pronunţe cu privire la temeinicia şi legalitatea urmăririi penale efectuată de autoritatea judiciară emitentă sau cu privire la măsurile preventive dispuse de aceasta faţă de persoana solicitată.
A proceda altfel, ar însemna să se încalce principiul recunoaşterii şi încrederii reciproce ce stă la baza executării mandatului european de arestare emis de o autoritate judiciară competentă potrivit dispoziţiilor art. 84 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.
În consecinţă, evaluând în continuare doar susţinerile apărării contestatorului persoană solicitată A. privind incidenţa în cauză a motivului de amânare a predării prevăzut de art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte constată că acestea sunt neîntemeiate.
Textul art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, instituie în sarcina instanţei învestite cu executarea mandatului european de arestare, cu titlu imperativ, obligaţia amânării predării persoanei solicitate atunci când aceasta este cercetată penal de către autorităţile judiciare române, amânarea predării durând până la soluţionarea definitivă a cauzei penale, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenţie a pedepsei, până la punerea în libertate a persoanei solicitate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen.
Acest motiv obligatoriu de amânare a predării este incident în situaţia în care, în cauza penală instrumentată de organele de anchetă din România, faţă de persoana solicitată s-a dispus, conform art. 305 alin. (3) din C. proc. pen., efectuarea urmăririi penale in personam.
Până la acest moment, persoana solicitată nu are nicio calitate în cadrul procedurilor penale efectuate de către autorităţile judiciare române, urmărirea penală fiind începută doar in rem.
În consecinţă, pentru a constitui temei pentru amânarea predării în condiţiile art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, afacerile judiciare din România ale persoanei solicitate trebuie să se afle cel puţin în faza urmăririi penale in personam declanşată faţă de aceasta.
În contextul acestor consideraţii teoretice, Înalta Curte notează că, în cauză, prin adresa din 29 aprilie 2020 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Focşani (depusă de apărătorul contestatorului persoană solicitată la termenul de dezbateri în contestaţie) se comunică faptul că, urmare plângerii penale formulată împotriva persoanei solicitate A., pe rolul acestei unităţi de parchet s-a înregistrat Dosarul penal nr. x/2020, în vederea efectuării de cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 193 alin. (1) din C. pen., cauză care a fost preluată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, unde a fost înregistrată sub nr. x/2020.
În consecinţă, Înalta Curte constată că în cauză nu este incident motivul obligatoriu de amânare a predării prevăzut de art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, întrucât în dosarul penal invocat de contestatorul persoană solicitată se efectuează, în prezent, urmărirea penală in rem.
Pentru argumentele prezentate, apreciind că soluţia pronunţată de instanţa de fond în urma efectuării verificărilor la care este îndrituită conform dispoziţiilor art. 85 şi urm. din Legea nr. 302/2004, republicată, este temeinică şi legală, Înalta Curte, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. raportat la art. 110 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 69/F din data de 14 aprilie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2020.
Ca urmare, în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 69/F din data de 14 aprilie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2020.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 30 aprilie 2020.
GGC - NN