Deliberând asupra recursului de faţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
La 7 octombrie 2014 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a Civilă sub nr. x/2014 cererea reclamantei A., formulată în contradictoriu cu pârâţii: B., S.C. C. S.R.L. prin lichidatorul judiciar D.. şi E. S.A., prin care aceasta a solicitat să se constate nulitatea absolută a "actului de dezmembrare" autentificat sub nr. x din 18 mai 2006 de către BNP F. având ca obiect imobilele-terenuri, Lotul x cu nr. cadastral x şi Lotul x cu nr. cadastral x situate în Oraşul Voluntari, jud. Ilfov înscrise în CF nr. x a loc. Voluntari (iniţial CF nr. x a loc. Voluntari); a "declaraţiei" autentificată sub nr. x din 18 mai 2006 de către BNP F., având ca obiect imobilele-terenuri, respectiv lotul nr. x cu nr. cad. x înscris în CF x a loc. Voluntari şi lotul nr. x cu nr. cad. x înscris în CF nr. x a loc. Voluntari; a "contractului de vânzare-cumpărare" autentificat sub nr. x din 7 decembrie 2006 de către BNP F.; în subsidiar: să se dispună anularea "contractului de vânzare-cumpărare " autentificat sub nr. x din 7 decembrie 2006 de către BNP F. având ca obiect imobilele-terenuri intravilane înscrise în: CF iniţial nr. x a loc. Voluntari sub nr. cad. x; CF nr. x iniţial a loc. Voluntari sub nr. cad. x; CF iniţial nr. x a loc. Voluntari sub nr. cad. x; CF iniţial nr. x a loc. Voluntari sub nr. cad. x; CF nr. x iniţial a loc. Voluntari sub nr. cad. x; în CF iniţial nr. x a loc. Voluntari sub nr. cad. x; să constate nulitatea absolută parţială a "contractului de credit ipotecar bancar pentru persoane juridice" nr. 158 din data de 28 decembrie 2006 în privinţa clauzei având ca obiect "garantarea creditului" art. 6 pct. 6.1 lit. c), respectiv instituirea ipotecii de rang I asupra terenului în suprafaţă totală de 10.420,10 mp situat în Oraşul Voluntari, jud. Ilfov - parcele de teren înscrise în CF cu nr. x loc. Voluntari şi identificate cu nr. cad. x; să constate nulitatea absolută parţială a "contractului de ipotecă pentru garantarea creditului ipotecar acordat în baza prevederilor Legii nr. 190/1999" încheiat la data de 28 decembrie 2006 accesoriu al "contractului de credit ipotecar bancar pentru persoane juridice " nr. 158 din data de 28 decembrie 2006 în privinţa clauzei având ca obiect constituirea ipotecii de rang 1 şi a interdicţiei de înstrăinare şi grevare asupra terenului în suprafaţă totală de 10.420,10 mp situat în Oraşul Voluntari, jud. Ilfov - parcele de teren înscrise în CF cu nr. x a loc. Voluntari şi identificate cu nr. cad. x; să constate nulitatea absolută a "actului de lipire" autentificat sub nr. x din 22 mai 2007 de către BNP F.; să constate nulitatea absolută a "actului de dezmembrare" autentificat sub nr. x din 25 septembrie 2007 de către BNP F. având ca obiect imobilele cu nr. cad. x până la nr. cad. x; cu nr. cad x până la nr. cad. x; cu nr. cad x până la nr. cad. x; cu nr. cad x; nr. cad. x; nr. cad. x; nr. cad. x; să constate nulitatea absolută a "actului de alipire" autentificat sub nr. x din 26 octombrie 2007 de către BNP F.; să constate nulitatea absolută a "actului de dezmembrare" autentificat sub nr. x din 13 decembrie 2007 de către BNP F. având ca obiect imobilele cu nr. cad. x până la nr. cad. x; nr. cad. x până la nr. cad. x; nr. cad. x; nr. cad. x; nr. cad. x; nr. cad. x; nr. cad. x; să dispună restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară, în sensul radierii actelor juridice anterior enunţate, al dreptului de proprietate al S.C. C. S.R.L., din CF nr. x, nr. x loc. Voluntari, CF nr. x a loc Voluntari, CF nr. x a loc Voluntari, CF nr. x loc. Voluntari, CF nr. x loc. Voluntari, CF nr. x loc. Voluntari, CF. nr. x a loc. Voluntari, CF nr. x a loc. Voluntari, CF nr. x a loc. Voluntari, CF nr. x a loc. Voluntari, CF nr. x a loc. Voluntari, CF nr. x a loc. Voluntari, CF nr. x loc. Voluntari; să dispună radierea ipotecii de rang I şi a interdicţiilor de înstrăinare, grevare, ipotecare, dezmembrare şi închiriere constituite în favoarea E. -Sucursala Sector 3, înscrise în CF nr. x, nr. x, nr. x a loc. Voluntari, CF nr. x a loc Voluntari, CF nr. x a loc Voluntari, CF nr. x a loc. Voluntari, CF nr. x a loc. Voluntari, CF nr. x a loc. Voluntari, CF nr. x a loc. Voluntari, CF nr. x a loc. Voluntari, CF nr. x a loc. Voluntari, CF nr. x a loc. Voluntari, CF nr. x a loc. Voluntari, CF nr. x a loc. Voluntari.
În cauză a fost admisă excepţia de necompetenţă funcţională a secţiei a VII a Civilă, specializată în cauze de insolvenţă, cauza fiind declinată la secţia a V-a Civilă a Tribunalului Bucureşti, fiind înregistrată sub nr. x/2014**.
Pârâta S.C. C. S.R.L. prin lichidatorul judiciar D.. a formulat cerere de chemare în garanţie împotriva notarului public G. şi a pârâtului B..
Prin încheierea din 22 ianuarie 2016, Tribunalul Bucureşti, secţia a V - a civilă a respins ca neîntemeiată excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de pârâta S.C. C. S.R.L. prin lichidator judiciar.
Prin sentinţa nr. 247 din 1 martie 2016, Tribunalul Bucureşti, secţia V-a civilă a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii: B., S.C. C. S.R.L în faliment, reprezentată de către lichidatorul judiciar şi E. S.A. - Sucursala Sector 3, a respins ca fiind rămasă fără obiect cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta S.C. C. S.R.L. îndreptată împotriva pârâtului B. şi a notarului public G., din cadrul Societăţii Profesionale Notariale "Luca şi Dumitrescu".
Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel reclamanta A..
Prin încheierea din 4 mai 2018, instanţa de apel a dispus, în temeiul art. 39 alin. (2) C. proc. civ., introducerea în cauză a cesionarului H. S.A.R.L., cu menţinerea părţii iniţiale, respectiv intimata pârâtă E. S.A.
Prin decizia nr. 718A din 6 iulie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu minori şi de familie a admis apelul formulat de apelanta - reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 247 din 1 martie 2016, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia V-a civilă, în contradictoriu cu intimatele - pârâte S.C. C. S.R.L. prin lichidator judiciar, E. S.A. prin Sucursala Sector 3, societatea H. S.A.R.L. şi G. din cadrul Societăţii Profesionale Notariale "Luca şi Dumitrescu", a anulat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Împotriva acestei decizii, a formulat recurs intimata-pârâtă S.C. C. S.R.L., solicitând casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Bucureşti.
Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:
În mod nelegal a reţinut instanţa de apel că instanţa de fond era obligată să pună în discuţia părţilor obiectul acţiunii şi că această din urmă instanţă nu ar fi procedat la calificarea juridică în mod corect a cererii de chemare în judecată. Recurenta consideră că abordarea instanţei de apel este excesivă dat fiind că nu există niciun motiv pentru ca instanţa de fond să califice de la sine acţiunea ca fiind una în declararea falsului, cu schimbarea practic a solicitărilor părţii şi cu încălcarea în acest mod a principiului disponibilităţii. Instanţa de fond a calificat corect acţiunea, chestiunea declanşării procedurii falsului fiind o chestiune care ţine de strategia de apărare aleasă de reclamantă, fiind lămurită din cererea de chemare în judecată cu privire la solicitările reclamantei. Mai mult, cu prilejul discutării probei cu expertiză, reclamanta a refuzat explicit aplicarea procedurii falsului (reglementat de art. 304 şi urm. C. proc. civ.), astfel cum rezultă din practicaua sentinţei nr. 247 din 1 martie 2016. Reclamanta A. a avut o poziţie foarte categorică în sensul că nu a apreciat ca incidente prevederile art. 304 C. proc. civ., nefiind în situaţia indicată în acel articol.
Soluţia instanţei de apel este nelegală şi prin prisma faptului că nu a fost declanşată în mod legal procedura falsului, ba chiar reclamanta a refuzat urmarea unei asemenea proceduri, condiţii în care instanţa de fond nu era obligată să urmeze respectiva procedură reglementată de art. 304 - 308 C. proc. civ.. În mod nelegal instanţa de apel apreciază că reclamanta ar fi trebuit citată cu menţiunea de a se prezenta la interogatoriu în condiţiile art. 304 şi urm. C. proc. civ. pentru a se stabili dacă defăimează înscrisul. Având în vedere că procedura falsului nu a fost declanşată cu observarea dispoziţiilor legale referitoare la modalitatea şi termenul în care partea interesată putea să îşi exercite acest drept, instanţa de fond nu a fost legal învestită cu declanşarea procedurii falsului. Astfel, aceasta a judecat cererea şi a administrat probele pe baza solicitării părţilor şi a analizei îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate, utilitate şi concludenţă. Instanţa a încuviinţat iniţial administrarea înscrisurilor şi a probei cu interogatoriul, prorogând discutarea cererii de încuviinţare a probei cu expertiza după administrarea probelor anterior menţionate, conform încheierii din 6 octombrie 2015. Ca urmare a administrării probei cu înscrisuri şi a probei cu interogatoriu, coroborând rezultatul acestor probe încuviinţate, dar şi pe baza refuzului reclamantei de a declanşa procedura falsului, instanţa a ajuns la concluzia că proba cu expertiza nu era utilă cauzei, potrivit prevederilor art. 269 raportat la art. 270 C. proc. civ.
În mod nelegal instanţa de apel a apreciat că reclamanta ar fi trebuit citată cu menţiunea de a se prezenta la interogatoriu în condiţiile art. 304 şi urm. C. proc. civ. pentru a se stabili dacă defăimează înscrisul. Astfel cum s-a arătat anterior, reclamanta nu a procedat la declanşarea procedurii falsului prin cererea de chemare în judecată sau prin declaraţie separată, în termenul stabilit de art. 304 C. proc. civ.. Nu se poate susţine în mod legal că aceasta a fost dezavantajată în vreun fel de instanţa de fond prin neurmarea procedurii art. 304 şi urm. C. proc. civ. şi prin urmare nici că instanţa de fond ar fi trebuit să o citeze pe reclamantă la interogatoriu în condiţiile reglementării speciale, neaplicabile, ale art. 304 şi urm. C. proc. civ.
Instanţa de apel a apreciat în mod nelegal că prin respingerea probei cu expertiză grafoscopică şi respingerea ulterior a acţiunii instanţa de fond ar fi nesocotit dreptul reclamantei la un proces echitabil, conform art. 6 din CEDO. Instanţa de apel susţine nelegal că instanţa de fond a respins cererea de efectuare a unei expertize grafoscopice, cerere formulată în termen legal şi de regularitate procedurală, pentru ca mai apoi să respingă acţiunea pe considerentul că nu a probat cele susţinute, nesocotind dreptul reclamantei la un proces echitabil, conform art. 6 din CEDO. În speţă, reclamanta nu doar că nu a făcut în termen o declaraţie prin care să declanşeze procedura falsului, dar chiar a refuzat urmarea unei asemenea proceduri, precizând expres că nu consideră aplicabilă această cale. Se arată în motivele de recurs că instanţa a încuviinţat părţilor proba cu înscrisuri, interogatoriu şi expertiză grafologică. În privinţa probei cu expertiza grafologică, solicitată doar de reclamantă, instanţa nu a respins-o iniţial, ci a avut-o în vedere, prorogând-o după administrarea probei cu interogatoriul. Întrucât partea nu şi-a exprimat intenţia de a declanşa procedura falsului, aceasta a fost citată cu menţiunea la interogatoriu conform dreptului comun. Reclamanta nu s-a prezentat la interogatoriu astfel că instanţa de apel a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 358 C. proc. civ. şi, coroborând acest fapt cu conţinutul înscrisurilor în cauză şi cu răspunsurile la interogatoriu ale intimatului chemat în garanţie G., a constatat că proba cu expertiza grafologică nu era utilă cauzei. Recurenta mai susţine că instanţa este în măsură să aprecieze asupra utilităţii unei probe în funcţie de conduita procesuală a părţii şi de rezultatul administrării celorlalte probe, iar decizia instanţei în acest sens nu poate constitui temei pentru a se considera că a avut loc o încălcare a dreptului la un proces echitabil conform art. 6 din CEDO.
Instanţa de apel apreciază în mod nelegal că tribunalul a aplicat în mod incorect art. 225 şi urm. C. proc. civ. şi art. 22 alin. (2) C. proc. civ., critica din apel fiind întemeiată. Modalitatea în care judecătorul fondului a condus discuţiile pe probe şi a administrat probele respectă prevederile art. 22 alin. (2) C. proc. civ., prevederi legale care nu obligă instanţa să se substituie părţii în decizia declanşării procedurii falsului.
Este nelegală aprecierea instanţei de apel că instanţa de fond ar fi lăsat necercetat fondul cauzei în condiţiile în care a fost respinsă proba cu expertiză ca nefiind utilă. În acest sens, instanţa de apel a stabilit în mod nelegal ca instanţa de fond în rejudecare să procedeze la calificarea acţiunii, cu respectarea garanţiilor procedurale, iar în situaţia în care va reţine obiectul acesteia ca fiind declararea falsului pe cale principală urmând a se proceda la îndeplinirea tuturor formalităţilor procedurale impuse prin art. 304 - 308 C. proc. civ.. Recurenta consideră că instanţa de fond a procedat la cercetarea fondului procesului, având în vedere acţiunea formulată. A pus în discuţia părţilor cu prilejul administrării probelor lipsa declanşării procedurii falsului, a administrat proba cu interogatoriul şi proba cu înscrisuri, a constatat ca nefiind utilă proba cu expertiza în contextul nedeclanşării procedurii falsului cu privire la încheierea de autentificare, a făcut aplicarea art. 270 raportat la art. 269 C. proc. civ., a coroborat proba cu interogatoriul (mărturisirea reclamantei care a lipsit) cu înscrisurile care contraziceau susţinerile reclamantei şi faţă de toate aceste aspecte a soluţionat cauza pe fond, respingând pe fond acţiunea după ce a constatat că nu există un temei legal care să conducă în aceste condiţii la admiterea acţiunii în constatarea nulităţii. În aceste condiţii, opinia recurentei este că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 480 alin. (3) C. proc. civ., instanţa soluţionând cauza pe fond, pe baza administrării probatoriului apreciat ca îndeplinind condiţiile legale. În speţă cauza nu a fost soluţionată pe o excepţie astfel încât instanţa să nu fi păşit la judecarea fondului şi să nu fi pronunţat o soluţie pe fond, astfel încât este nelegală soluţia instanţei de apel de a admite apelul şi a trimite cauza spre rejudecare în temeiul art. 480 alin. (3) C. proc. civ.
Hotărârea apelată este nelegală şi pentru că a depăşit limitele cererii de apel. Instanţa de apel a reţinut ca şi temei de nelegalitate a hotărârii faptul că instanţa de fond nu ar fi pus în discuţia părţilor obiectul acţiunii şi că nu ar fi calificat în mod corect acţiunea, arătând că respectiva acţiune ar fi trebuit practic să fie încadrată ca fiind una în constatarea falsului pe cale principală şi ar fi fost astfel necesară parcurgerea procedurii de la art. 304 şi urm. C. proc. civ.. Recurenta arata că reclamanta A. nu a susţinut în cererea de apel o asemenea critică cu privire la soluţia instanţei de fond, cu atât mai mult cu cât insistase în judecarea acţiunii în nulitate şi în faţa instanţei de fond şi refuzase aplicarea prevederilor specifice declanşării unei proceduri a falsului cu prilejul discutării probelor. Critica reclamantei a fost limitată la neadmiterea probei cu expertiza faţă de acţiunea sa, astfel cum a fost formulată. Reclamanta a pretins că doar cu expertiza ar fi putut dovedi că nu a semnat actele juridice şi ar fi putut argumenta pretinsa nulitate absolută a acelor acte.
În drept, recurenta a invocat criticile de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.
Pe baza cererii de recurs şi a actelor din dosar, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat.
Prin încheierea din 17 aprilie 2019, s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Părţile nu au depus puncte de vedere cu privire la raport.
Prin încheierea din 6 noiembrie 2019, a fost admis în principiu recursul şi s-a fixat termen de judecată la 15 ianuarie 2020, în vederea soluţionării acestuia.
Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele:
Motivele invocate de recurenta-pârâtă se subsumează criticilor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.. Conform acestor prevederi legale, casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii. Acest motiv de casare cuprinde, cu excepţia regulilor reglementate de alte motive de casare, încălcarea oricăror reguli de procedură a căror nerespectare atrage nulitatea, indiferent după cum aceasta este condiţionată sau nu de existenţa unei vătămări, printre aceste reguli regăsindu-se şi cele care vizează calea de atac a apelului.
Curtea reţine criticile formulate de recurenta-pârâtă faţă de constatările instanţei de apel în ceea ce priveşte obligaţia instanţei de fond de a pune în discuţia părţilor obiectul acţiunii, în ceea ce priveşte nedeclanşarea procedurii falsului, neîndeplinirea procedurii de citare conform art. 304 C. proc. civ., nerespectarea dreptului la un proces echitabil prin respingerea probei cu expertiza grafoscopică şi incorecta aplicare a prevederilor art. 22 şi 358 C. proc. civ. ca argumente ce contrazic concluzia instanţei de apel privind nesoluţionarea fondului cauzei de către prima instanţă.
Prin decizia atacată, instanţa de apel constată că sunt întemeiate susţinerile intimatei-reclamante în sensul că prima instanţă a lăsat necercetat fondul cauzei în condiţiile în care a fost respinsă proba cu expertiză ca nefiind utilă şi în condiţiile în care nu s-a pus în discuţia părţilor calificarea juridică corectă a acţiunii, pentru ca apoi instanţa de fond să respingă cererea de chemare în judecată ca nedovedită. Instanţa de apel a reţinut în mod greşit că prima instanţă a lăsat necercetat fondul cauzei.
În speţă, cauza nu a fost soluţionată pe o excepţie astfel încât instanţa de fond să nu fi păşit la judecarea fondului şi să nu fi pronunţat o soluţie pe fond, astfel încât este nelegală soluţia instanţei de apel de a admite apelul şi a trimite cauza spre rejudecare în temeiul art. 480 alin. (3) C. proc. civ.. Nu se justifică soluţia trimiterii cauzei spre rejudecare către instanţa de fond câtă vreme instanţa de fond, considerându-se lămurită asupra obiectului cererii de chemare în judecată, a administrat probele, astfel cum au fost propuse şi încuviinţate părţilor şi a analizat astfel fondul cauzei.
Apelul este o cale de atac ordinară, de reformare, devolutivă şi suspensivă de executare. În baza efectului devolutiv al apelului şi văzând dispoziţiile art. 479 alin. (2) C. proc. civ., instanţa de apel putea la rândul său să procedeze la calificarea cererii de chemare în judecată, stabilind obiectul acţiunii, şi faţă de acest obiect, putea îndeplini toate actele de judecată pe care le considera necesare, inclusiv administrarea de probe.
Curtea va reţine şi critica formulată de recurenta-pârâtă în ceea ce priveşte nelegalitatea hotărârii apelate pentru că, judecând, instanţa a depăşit limitele cererii de apel, încălcând astfel dispoziţiile art. 477 C. proc. civ.. Instanţa de apel a reţinut ca şi temei de nelegalitate a hotărârii faptul că instanţa de fond nu ar fi pus în discuţia părţilor obiectul acţiunii şi că nu ar fi calificat în mod corect acţiunea, arătând că respectiva acţiune ar fi trebuit practic să fie încadrată ca fiind una în constatarea falsului pe cale principală şi ar fi fost astfel necesară parcurgerea procedurii de la art. 304 şi urm. C. proc. civ.. Din cererea de apel nu rezultă că intimata-reclamantă ar fi susţinut o asemenea critică cu privire la soluţia instanţei de fond, cu atât mai mult cu cât insistase în judecarea acţiunii în nulitate şi în faţa instanţei de fond şi refuzase aplicarea prevederilor specifice declanşării unei proceduri a falsului cu prilejul discutării probelor. Critica intimatei-reclamante a fost limitată la neadmiterea probei cu expertiza faţă de acţiunea sa, astfel cum a fost formulată.
De regulă, devoluţiunea este totală, însă apelul este limitat de ceea ce s-a apelat - tantum devolutum quantum apellatum. Aşadar, efectul devolutiv al apelului nu vizează toate problemele de fapt şi de drept deduse judecăţii, ci numai pe cele care sunt criticate expres sau implicit de către apelant, cu respectarea principiului disponibilităţii. Astfel, efectul devolutiv al apelului poate fi limitat de către apelant, în acest sens statuând art. 477 alin. (1) C. proc. civ.:
"Instanţa de apel va proceda la rejudecarea fondului în limitele stabilite, expres sau implicit, de către apelant, precum şi cu privire la soluţiile care sunt dependente de partea din hotărâre care a fost atacată".
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 497 teza I C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. C. S.R.L. prin lichidator judiciar împotriva deciziei nr. 718A din 6 iulie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, pe care o va casa şi va trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi curţi de apel.
În rejudecare, instanţa de apel va proceda la calificarea acţiunii, cu respectarea dispoziţiilor art. 22 C. proc. civ. şi a principiilor disponibilităţii şi contradictorialităţii. În urma stabilirii obiectului acţiunii şi în limitele efectului devolutiv al apelului, instanţa de apel va proceda la administrarea probatoriului necesar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. C. S.R.L. ÎN FALIMENT, PRIN LICHIDATOR JUDICIAR D.. împotriva deciziei nr. 718A din 6 iulie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Casează decizia atacată şi trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 ianuarie 2020.