Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia nr. 79/R din 18 septembrie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă a constatat nulitatea recursului declarat de recurenta-reclamantă A., prin preşedinte B., împotriva încheierii din 19 iunie 2018, pronunţată de Tribunalul Mureş, secţia Civilă în dosarul nr. x/2012.
Împotriva acestei decizii, A., prin preşedinte B., a declarat recurs, fără să indice în drept motivele de casare pe care şi-a întemeiat recursul.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 8 octombrie 2019, sub nr. x/2018.
Prin încheierea din 6 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a suspendat judecata recursului declarat de recurenta-reclamantă A., prin preşedinte B., în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. din 1865.
În temeiul dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ. din 1865, Înalta Curte a luat în examinare excepţia perimării recursului, invocată din oficiu, reţinând următoarele:
Potrivit art. 248 alin. (1) teza I C. proc. civ. din 1865, "orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an".
Perimarea reprezintă atât o sancţiune procedurală care conduce la stingerea procesului în faza în care se găseşte, cât şi o prezumţie de desistare, dedusă din faptul nestăruinţei părţilor în proces.
Conform textului de lege anterior evocat, perimarea poate opera atât în etapa judecăţii în primă instanţă, cât şi în etapa judecăţii în căile de atac.
Reglementată ca excepţie de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecata, excepţia de perimare este peremptorie, întrucât admiterea acesteia conduce la stingerea procesului în faza în care se găseşte şi absolută, întrucât este instituită prin norme de ordine publică, fiind prevăzută în interesul unei bune administrări a justiţiei.
Prin raportare la aceste consideraţii, instanţa supremă constată că, prin încheierea din 6 noiembrie 2018, a fost suspendată judecata recursului, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. din 1865.
După suspendarea judecăţii, dispusă prin încheierea anterior evocată, autoarea recursului nu a solicitat repunerea cauzei pe rol.
Astfel, recurenta-reclamantă nu a mai stăruit în soluţionarea recursului, deşi justifica un interes în continuarea judecăţii acestei căi extraordinare de atac.
Având în vedere că pricina a rămas în nelucrare din vina recurentei-reclamante începând cu 6 noiembrie 2018 şi până la 4 februarie 2020, când a fost luată în examinare excepţia perimării recursului, rezultă că s-a împlinit termenul de perimare de un an, prevăzut de art. 248 alin. (1) teza I C. proc. civ. din 1865.
Pentru aceste motive, constatând că pricina a rămas în nelucrare din vina recurentei-reclamante mai mult de un an, fără ca în acest termen să intervină o cauză de suspendare sau de întrerupere a termenului de perimare, conform art. 249-250 C. proc. civ. din 1865, Înalta Curte, în temeiul art. 248 alin. (1) şi art. 252 alin. (1)-(2) din acelaşi act normativ, va constata perimat recursul declarat de aceeaşi parte împotriva deciziei nr. 79/R din 18 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de recurenta-reclamantă A., prin preşedinte B., împotriva deciziei nr. 79/R din 18 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 februarie 2020.