Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale la 30.06.2017, astfel cum a fost modificată la 17.04.2018, reclamantul A. a chemat în judecată pârâţii B., C., D., E. şi conducerea F.., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa:
- să oblige pârâţii să-i acorde toate drepturile salariale restante pentru perioada 01.04.1960-30.04.2006;
- să dispună eliberarea unui document din care să reiasă salariile pentru toată perioada lucrată efectiv şi să i se acorde daune materiale în cuantum de 150.000 RON, precum şi daune morale în cuantum de 100.000 RON.
În drept, au fost invocate prevederile art. 1073-1090 C. civ., art. 37 şi urm., art. 266 şi urm. din Codul muncii.
2. Prin sentinţa civilă nr. 3079/26.06.2018, Tribunalul Argeş, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţiile privind lipsa calităţii procesuale pasive a pârâţilor B., C., D., E. şi a respins acţiunea formulată de reclamantul A., ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Prin încheierea din 18.09.2018, Tribunalul Argeş, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins cererea de îndreptare a erorii materiale strecurate în sentinţa civilă nr. 3079/26.06.2018, formulată de petenta E., referitoare la cheltuielile de judecată solicitate de această parte.
3. Împotriva acestei sentinţe civile, reclamantul A. a declarat apel, iar pârâta E. a declarat apel împotriva încheierii din 18.09.2018.
Prin decizia civilă nr. 1204/5.03.2019, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a respins ca nefondate ambele apeluri.
4. Împotriva acestei decizii, recurentul A. a declarat recurs, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.
În susţinerea motivelor de casare, recurentul a arătat că din întreg materialul probator administrat în cauză nu reiese faptul că a înţeles să se judece cu pârâţii D., E. şi G., iar instanţa de fond a interpretat în mod eronat că ar fi renunţat la drepturile solicitate în contradictoriu cu F.., această societate fiind cea care a cauzat prezentul demers judiciar.
Recurentul a precizat că nu există o cerere scrisă sau verbală introdusă ori declarată în faţa instanţei de judecată de modificare a acţiunii, în sensul renunţării la judecată în contradictoriu cu intimata F.., reprezentată de C., acţiunea fiind respinsă numai în ceea ce îi priveşte pe pârâţii persoane fizice, nu şi împotriva societăţii angajatoare F..
Cu privire la unele afirmaţii şi răspunsuri pe care le-a făcut în mod eronat în faţa instanţei de judecată, recurentul a invocat starea sa de sănătate precară şi lipsa unei apărări calificate care nu i-au permis o înţelegere corectă a întrebărilor adresate de instanţa de judecată.
În final, recurentul a precizat că nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecată.
5. Intimaţii C. şi G. au formulat întâmpinări, prin care au invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, conform art. 483 alin. (2) C. proc. civ., iar în subsidiar au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Intimata E. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, conform art. 485 alin. (1) C. proc. civ., iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Intimata D. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului şi menţinerea deciziei atacate.
6. Recurentul a formulat răspuns la întâmpinări, solicitând admiterea acţiunii sale.
7. Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ.
Prin încheierea din 27.11.2019, a fost analizat raportul întocmit în cauză şi s-a dispus comunicarea acestuia, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Intimata E. a formulat punct de vedere la raport, solicitând respingerea recursului ca inadmisibil.
Ulterior, a fost acordat termen la 5.02.2020, în vederea admisibilităţii în principiu.
9. Înalta Curte a luat în examinare cu prioritate excepţia inadmisibilităţii recursului asupra căreia, în conformitate cu prevederile art. 248 alin. (2), coroborat cu art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., se reţin următoarele:
Potrivit art. 98 alin. (1) C. proc. civ. competenţa se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, pentru stabilirea valorii nu se vor avea în vedere accesoriile pretenţiei principale precum dobânzile, penalităţile, fructele etc.
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul A. a solicitat instanţei de judecată să dispună obligarea pârâţilor la plata drepturilor salariale restante aferente perioadei 01.04.1960-30.04.2006 şi eliberarea unui document din care să reiasă salariile pentru toată perioada lucrată efectiv, precum şi acordarea de daune materiale în cuantum de 150.000 RON şi daune morale în cuantum de 100.000 RON, în temeiul art. 1073-1090 C. civ., art. 37 şi urm., art. 266 şi urm. din Codul muncii.
Aşadar, capătul de cerere privind acordarea unor drepturi salariale are natura unui capăt principal, în sensul art. 30 alin. (3) teza a II-a prima ipoteză C. proc. civ., iar în ceea ce priveşte solicitarea reclamantului de obligare a pârâţilor la plata unor daune morale şi materiale reprezintă o cerere accesorie, conform art. 30 alin. (4) C. proc. civ.
Potrivit art. 460 alin. (2) C. proc. civ.:
"dacă prin aceeaşi hotărâre au fost soluţionate şi cereri accesorii, hotărârea este supusă în întregul ei căii de atac prevăzute de lege pentru cererea principală".
Conform acestui text de lege, hotărârea judecătorească este supusă în întregul ei căii de atac prevăzute de lege pentru cererea principală.
Potrivit art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011, în forma în vigoare de la 01.02.2013, potrivit articolului unic pct. 1 din O.U.G. nr. 44/2012 privind modificarea art. 81 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în M.Of. al României, Partea I, nr. 606/23.08.2012, hotărârile prin care se soluţionează cererile referitoare la conflictele individuale de muncă sunt supuse numai apelului.
Dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., prevăd că nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale (…).
În actuala reglementare, hotărârile definitive enumerate în art. 634 alin. (1) pct. 1-6 C. proc. civ., într-o exprimare succintă, sunt acele hotărâri care nu mai pot fi atacate nici cu apel, nici cu recurs, fie pentru că a expirat termenul pentru declararea căii de atac, fie pentru că legea nu prevede posibilitatea atacării lor.
În cauză, în raport de dispoziţiile enunţate, Înalta Curte constată că decizia civilă nr. 1204/05.03.2019, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, împotriva căreia s-a declarat prezentul recurs, are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., raportat la art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac reglementat de art. 457 C. proc. civ.
Pentru considerentele expuse, în raport de faptul că decizia atacată în recursul pendinte este o hotărâre definitivă, Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.
În baza dispoziţiilor art. 453 C. proc. civ., recurentul-reclamant A. va fi obligat către intimata E. să achite suma de 1.400 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, potrivit chitanţei nr. 93018/17.09.2019, aflată la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 1204/05.03.2019, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.
Obligă recurentul la plata către intimata E. a sumei de 1.400 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 februarie 2020.