Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:
1. Prin cererea înregistrată la Tribunalul Prahova, secţia I civilă la 11 decembrie 2018 sub nr. x/2018, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pârâta S.C. C. S.A. Sinaia, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să constate ca pe perioadele menţionate în cerere au fost angajaţi în funcţii şi au lucrat efectiv 100% din programul de lucru, în secţii cuprinse în grupa a II-a de muncă, precum şi obligarea pârâtei de a elibera adeverinţe din care să rezulte perioada, grupa de muncă şi procentul în care s-a desfăşurat activitatea.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 3 din Ordinul nr. 50/1990, Ordinul nr. 125/1990, Legea nr. 19/2000, Legea nr. 226/2006, H.G. nr. 261/2001, H.G. nr. 246/2007.
Prin sentinţa nr. 1242 din 28 mai 2019, Tribunalul Prahova, secţia I civilă a admis în parte cererea de chemare în judecată, constatând că reclamantul A. beneficiază de grupa a II-a de muncă în procent de 100% pentru perioada 6 septembrie 1989 - 1 octombrie 1990.
A fost obligată pârâta să elibereze adeverinţă în acest sens.
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de B..
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii A. şi B..
2. Prin încheierea din 6 noiembrie 2019, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei funcţionale a acestui complet de judecată şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea completurilor de judecată din cadrul secţiei I Civile, rămase competente să soluţioneze litigii de muncă, ca urmare suspendării executării hotărârii Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 12/2019.
În argumentarea soluţiei pronunţate, completul iniţial învestit al secţiei I Civile al Curţii de Apel Ploieşti a reţinut că, în cauză, competenţa de soluţionare a apelurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă în materia analizată revenea, ex lege şi de principiu, completelor specializate în litigii de muncă şi asigurări sociale din cadrul secţiei I Civile.
În continuare au fost evocate măsurile dispuse prin art. II din Hotărârea nr. 9 din 22 mai 2019 şi art. I din Hotărârea nr. 12 din 20 iulie 2019 ale Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti, prin care s-a aprobat măsura repartizării cauzelor având ca obiect litigii de muncă tuturor secţiilor civile, dispunându-se înfiinţarea de completuri specializate, formate din toţi judecătorii celor trei secţii civile.
S-a mai reţinut că prin sentinţa nr. 554 din 21 august 2019, pronunţată de către Tribunalul Argeş, secţia Civilă în dosarul nr. x/2019, s-a dispus suspendarea executării articolului al II-lea din Hotărârea nr. 9/22.05.2019 şi art. I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019 ale Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti, principalul efect fiind acela că, în prezent, dispoziţiile suspendate nu mai pot produce efecte juridice, respectiv nu mai pot fundamenta competenţa funcţională în materia litigiilor de muncă a completelor nou înfiinţate, cu judecătorii tuturor secţiilor civile.
Astfel, s-a concluzionat că prin suspendarea celor două hotărâri de colegiu, completele nou înfiinţate în materia litigiilor de muncă au rămas fără fundament juridic, atât în ceea ce priveşte compunerea lor din judecătorii altor secţii decât cea I civilă, cât şi sub aspectul competenţei lor de a soluţiona astfel de litigii.
3. Prin încheierea din 27 noiembrie 2019, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale a completului şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea completului iniţial învestit.
S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între cele două completuri, s-a suspendat judecarea cauzei şi s-a dispus trimiterea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.
Pentru a pronunţa această încheiere, instanţa a reţinut, în esenţă, că excepţia necompetenţei materiale funcţionale, care a fost invocată din oficiu şi admisă de completul iniţial învestit, nu are legătură cu specializarea completului respectiv şi nu putea să conducă la declinarea competenţei în favoarea altor completuri specializate.
Completul căruia i-a fost repartizată aleatoriu cererea a procedat la regularizarea cererii de apel şi apoi a procedat la invocarea excepţiei necompetenţei materiale, în şedinţă publică, după citarea părţilor, cu eludarea prevederilor art. 200 coroborat cu art. 482 C. proc. civ.
S-a constatat că această cauză a fost repartizată aleatoriu spre soluţionare unui complet specializat în litigii de muncă şi asigurări sociale, înfiinţat prin decizia nr. 47/2019 emisă de preşedintele Curţii de Apel Ploieşti, cu privire la care nu a fost formulată cerere de suspendare, prin sentinţa civilă nr. 554/21.08.2019, pronunţată de Tribunalul Argeş în dosarul nr. x/2019 dispunându-se doar suspendarea executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 9/22.05.2019 şi respectiv a art. I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019 a aceluiaşi Colegiu. Actul administrativ prin care au fost înfiinţate completurile respective este decizia nr. 47/2019 emisă de preşedintele Curţii de Apel Ploieşti, act care nu a fost nici anulat, nici suspendat, ci se bucură de prezumţia de validitate, suspendarea hotărârilor de colegiu care au stat la baza emiterii sale neafectând în niciun mod efectele acestuia.
Instanţa a reţinut că aprecierea asupra competenţei materiale procesuale se realizează în raport cu data sesizării instanţei, respectiv 5 iulie 2019, moment care se situează anterior pronunţării sentinţei nr. 554 din 21 august 2019 de către Tribunalul Argeş, secţia Civilă. În acest context, s-a constatat că în mod greşit s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a apelului în favoarea altui complet, deopotrivă specializat în soluţionarea litigiilor de muncă, cu atât mai mult cu cât s-a reţinut că actul administrativ prin care completurile au fost înfiinţate nu a fost nici anulat, nici suspendat.
S-a mai subliniat că potrivit art. 101 alin. (3) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, cu titlu de principiu, repartizarea aleatorie în sistem informatic se realizează o singură dată, aspect încălcat de completul iniţial învestit care a dispus, fără temei, repartizarea aleatorie încă o dată a cauzei.
Totodată, s-a reţinut că înfiinţarea de completuri specializate în materia litigiilor de muncă din judecători aparţinând celor trei secţii civile nu contravine principiului specializării judecătorilor.
4. Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două completuri din cadrul secţiei I Civile a Curţii de Apel Ploieşti, care se declară reciproc necompetente a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 136 alin. (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea completului iniţial învestit al Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Mai întâi, se observă că sunt întrunite condiţiile conflictului negativ de competenţă, având în vedere declinările reciproce pronunţate în aceeaşi cauză de completurile secţiei I civile a Curţii de Apel Ploieşti, fiind disputată competenţa specializată a acestora, în sensul art. 136 alin. (4) C. proc. civ., în soluţionarea unui litigiu de muncă şi asigurări sociale.
Este adevărat că prin dispoziţiile art. 200 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. s-a instituit un regim derogatoriu în ce priveşte necompetenţa specializată a instanţei, în sensul că în cadrul procedurii de regularizare în prima instanţă se poate trimite dosarul completului specializat competent ori secţiei specializate din instanţa respectivă.
Chiar şi în această situaţie, completul căruia i s-a repartizat cauza îşi păstrează posibilitatea de a-şi invoca necompetenţa materială procesuală în funcţie de obiectul şi natura litigiului, potrivit art. 130 şi art. 131 din C. proc. civ., limite procedurale în care s-a încadrat primul complet din cadrul secţiei I Civile, învestit, de altfel, cu soluţionarea litigiului ca instanţă de control judiciar, în apel.
Cu privire la competenţa specializată a acestui complet, se reţine că prin art. II din Hotărârea nr. 9/22.05.2019 a Colegiului de conducere al Curţii de Apel Ploieşti, s-a decis repartizarea cauzelor având ca obiect litigii de muncă şi asigurări sociale tuturor secţiilor care nu erau penale din cadrul instanţei.
Ulterior, prin art. I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019, Colegiul de conducere al Curţii de Apel Ploieşti a decis repartizarea cauzelor având ca obiect aceste litigii unor completuri specializate nou înfiinţate, formate cu participarea unor judecători din cadrul altor secţii ale instanţei.
Prin aceste hotărâri ale colegiului de conducere date în executarea dispoziţiilor de organizare judiciară, s-a procedat la stabilirea criteriilor şi a procedurii de determinare a specializării şi, de asemenea, la constituirea completurilor specializate în soluţionarea litigiilor de muncă şi asigurări sociale.
Cu alte cuvinte, se distinge între, pe de o parte, repartizarea judecătorilor în virtutea specializării acestora, prin stabilirea compunerii completelor respective şi, pe de altă parte, stabilirea criteriilor de determinare a completelor specializate cărora le revine, în consecinţă, competenţa exclusivă de a soluţiona litigiile de muncă şi asigurări sociale.
Argumentele primului complet învestit cu soluţionarea cauzei, care nu au în vedere specializările în materii diferite ale completelor, ci chestiunea litigioasă a nelegalităţii, inclusiv sub aspectul calitativ al compunerii sale, excedează limitele analizei efectuate în regulatorul de competenţă.
Primul complet nici nu contestă, de altfel, că la data învestirii cu soluţionarea cauzei îi revenea competenţa specializată în raport cu obiectul şi natura litigiului, ci invocă efectele produse de pronunţarea sentinţei civile nr. 554/21.08.2019 a Tribunalului Argeş, secţia I civilă.
Astfel, se reţine că hotărârile menţionate anterior ale Colegiului de conducere au fost contestate de judecătorii curţii de apel şi prin sentinţa civilă nr. 554/21.08.2019, pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia I civilă în dosarul nr. x/2019, s-a dispus suspendarea în temeiul art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, cu rezultatul întreruperii temporare a efectelor acestora.
Este de subliniat că efectele produse până la adoptarea soluţiei de suspendare se menţin, hotărârile de colegiu antereferite nefiind anulate.
Faptul că, urmare a măsurii suspendării, s-a procedat la repartizarea dosarelor de litigii de muncă şi asigurări sociale, înregistrate ulterior, altor completuri specializate din cadrul secţiei I Civile a Curţii de Apel Ploieşti, nu ar putea constitui un argument valid pentru declinare, atât timp cât completul de judecată căruia i-a fost repartizat iniţial dosarul şi-a păstrat funcţionalitatea, în sensul programării în şedinţele de judecată, în vederea soluţionării cauzelor cu care a fost învestit.
Suspendarea executării este o măsură provizorie care îşi produce efectele odată cu pronunţarea instanţei la 21 august 2019, în timp ce învestirea primului complet de judecată specializat este un fapt epuizat, care s-a realizat anterior, prin înregistrarea cererii de apel şi repartizarea la data de 5 iulie 2019, acestui complet revenindu-i competenţa de soluţionare a cauzei în virtutea principiului repartizării aleatorii, precum şi a continuităţii, potrivit art. 19 C. proc. civ.
Aşa fiind, în raport cu considerentele expuse, în considerarea principiului asigurării accesului efectiv la justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cauzei în favoarea completului iniţial învestit din cadrul secţiei I Civile a Curţii de Apel Ploieşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea completului iniţial învestit al Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 februarie 2020.