Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr. x/2015 reclamantul Sindicatul Învăţământului Preuniversitar "Prof. Ion Neacşu" a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, în contradictoriu cu pârâta Şcoala Gimnazială Siriu, să dispună obligarea acesteia la plata dobânzii legale aferente drepturilor băneşti cuvenite conform sentinţelor civile nr. 1096 din 16 noiembrie 2009, 524 din 4 aprilie 2012 şi 377 din 19 martie 2013 pronunţate de Tribunalul Buzău, pe ultimii trei ani anteriori introducerii acţiunii şi până la data plăţii efective. Prin sentinţa nr. 991 din 30 septembrie 2015, Tribunalul Buzău a admis acţiunea reclamantul Sindicatul Învăţământului Preuniversitar "Prof. Ion Neacşu" în contradictoriu cu Şcoala Gimnazială Siriu şi a obligat pârâta la plata către petenţii-membri de sindicat a dobânzii legale aferentă sumelor datorate în baza titlurilor executorii, reprezentate de sentinţele civile mai sus menţionate, pe ultimii trei ani anteriori introducerii acţiunii, respectiv începând cu 10 iunie 2012 şi până la data plăţii efective .
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta Şcoala Gimnazială Siriu.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă la 29 iulie 2019, dosarul fiind repartizat aleatoriu completului LM 18 A II.
La termenul de judecată de la 5 noiembrie 2019 a fost invocată din oficiu excepţia necompetenţei funcţionale a completului de judecată învestit cu soluţionarea cauzei, pe care instanţa a admis-o prin încheiere în dosarul nr. x/2015. A declinat competenţa de soluţionare a apelului declarat de pârâta Şcoala Gimnazială Siriu în favoarea completurilor specializate ale secţiei, rămase competente să soluţioneze litigii de muncă, urmare suspendării executării hotărârii Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 12/2019.
În pronunţarea acestei soluţii, instanţa a reţinut că pricina dedusă judecăţii are ca obiect un litigiu de muncă, a cărui soluţionare în primă instanţă este de competenţa completurilor specializate în litigii de muncă şi asigurări sociale constituite la nivelul secţiilor civile ale tribunalelor. În ceea ce priveşte competenţa de soluţionare a apelurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă în materia analizată, Curtea constată că, la nivelul său, aceasta revenea completurilor specializate în litigii de muncă şi asigurări sociale din cadrul secţiei I Civilă.
S-a reţinut, în esenţă, că prin art. II din Hotărârea nr. 9 din 22 mai 2019, Colegiul de Conducere a aprobat propunerea Preşedintelui secţiei I Civilă, în sensul de a se repartiza cauze având ca obiect litigii de muncă tuturor secţiilor non-penale, astfel că, practic, prin această hotărâre, Colegiul de Conducere a "atribuit" competenţă funcţională în materia analizată şi secţiei a II-a Civilă şi secţiei de contencios administrativ şi fiscal.
Ulterior, prin art. I din Hotărârea nr. 12 din 20 iunie 2019, Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti a aprobat solicitarea Preşedintelui secţiei I Civilă şi a propus Preşedintelui Curţii de Apel Ploieşti înfiinţarea de completuri specializate în cadrul acestei secţii, formate din toţi judecătorii celor trei secţii non-penale.
Instanţa a apreciat că, prin această hotărâre, Colegiul de Conducere a schimbat soluţia "mutării" dosarelor având ca obiect litigii de muncă în cadrul secţiei a II-a Civilă şi secţiei de contencios administrativ şi fiscal, aşa cum stabilise iniţial, cu cea a "mutării" judecătorilor acestor două secţii în cadrul secţiei I, formând completuri specializate noi în materia analizată, alături de judecătorii secţiei I Civilă. În baza acestei ultime hotărâri, Preşedintele Curţii de Apel Ploieşti a emis decizia nr. 47/2019, prin care a înfiinţat completurile specializate în materia litigiilor de muncă, formate din toţi judecătorii secţiilor non-penale, menţionate în anexa la Hotărârea nr. 12 din 22 mai 2019.
Prin sentinţa nr. 554 din 21 august 2019, pronunţată de către Tribunalul Argeş, secţia Civilă în dosarul nr. x/2019, s-a dispus suspendarea executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 9 din 22 mai 2019 şi respectiv a art. I din Hotărârea nr. 12 din 20 iunie 2019 a aceluiaşi Colegiu. Urmare a suspendării judecătoreşti expuse, prin decizia Preşedintelui secţiei I Civilă nr. 7 din 22 august 2019, completurile nou înfiinţate au fost blocate, prin reducerea la zero a complexităţii, concomitent cu bifarea obiectului "litigii de muncă" vechilor completuri existente anterior adoptării hotărârilor de colegiu mai sus menţionate.
Analizând efectele sentinţei nr. 554 din 21 august 2019, instanţa a apreciat că momentul procesual de stabilire a competenţei este cel învederat expres de către legiuitor în art. 131 C. proc. civ., respectiv la primul termen de judecată din faţa instanţei de apel la care părţile sunt legal citate şi pot pune concluzii, fiind lipsită de relevanţă împrejurarea că apelul a fost repartizat completului nou înfiinţat la un moment la care nu exista suspendarea hotărârilor de Colegiu de Conducere.
De asemenea s-a considerat că principalul efect al suspendării învederate îl constituie faptul că, la momentul analizei, dispoziţiile suspendate ale hotărârilor de colegiu nu mai puteau produce efecte juridice, respectiv nu mai puteau fundamenta competenţa funcţională în materia litigiilor de muncă a completurilor nou înfiinţate, cu judecătorii tuturor secţiilor non-penale.
Ca urmare, cauza a fost repartizată spre soluţionare completului 18 A Civ.
Prin încheierea de la 12 decembrie 2019, pronunţată în acelaşi dosar, completul astfel învestit a admis, la rândul său, excepţia de necompetenţă funcţională, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea completului iniţial învestit. A constatat apariţia conflictului negativ de competenţă, a suspendat, de drept, judecata cauzei şi a trimis dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea conflictului de competenţă.
În motivarea acestei hotărâri, instanţa a arătat că momentul care interesează din punct de vedere al stabilirii competenţei funcţionale este cel al învestirii instanţei respective. Făcând trimitere la considerentele Deciziei nr. 17 din 17 septembrie 2018 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial nr. 872 din 16 octombrie 2018, Curtea reţine că verificarea competenţei se face de către completul de judecată de îndată, cu prioritate faţă de cerinţele prevăzute la art. 194 - 197 C. proc. civ., deci chiar înainte de a proceda la verificarea cererii de chemare în judecată. Din actele dosarului, rezultă că acest complet căruia i-a fost repartizată aleatoriu cererea, respectiv completul LM 18 A II, a procedat la verificarea propriei competenţe în faza de regularizare a cererii de apel şi nu a constatat incidenţa niciunei situaţii care să atragă necompetenţa sa.
S-a mai reţinut şi faptul că suspendarea efectelor unui act administrativ reprezintă întreruperea vremelnică a efectelor acestuia, ulterior momentului dispunerii unei atare măsuri prin hotărâre judecătorească. Din jurisprudenţa Curţii Constituţionale rezultă că suspendarea actului administrativ nu este intrinsec legată de nelegalitatea acestuia. Altfel spus, până la finalizarea acţiunii principale având ca obiect anularea actului administrativ, acestea se bucură de prezumţia de legalitate.
În speţă, apelul ce face obiectul dosarului nr. x/2015 al Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă a fost înregistrat la 29 iulie 2019, deci repartizat înainte de data pronunţării de către Tribunalul Argeş a hotărârii de suspendare.
Completurile specializate au fost înfiinţate prin Decizia Preşedintelui Curţii de Apel, act administrativ a cărui suspendare nu a fost solicitată.
Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două completuri ale aceleiaşi secţii a Curţii de Apel Ploieşti, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 136 alin. (4) din C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea completului iniţial învestit al Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Competenţa materială, procesuală şi funcţională este reglementată de norme de ordine publică, astfel cum a statuat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent pentru soluţionarea recursurilor în interesul legii, prin decizia nr. 17/2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 872 din 16 octombrie 2018, şi poate fi analizată de instanţa de judecată în intervalul procesual cuprins între momentul delimitat de art. 200 alin. (1) şi art. 131 C. proc. civ.. În temeiul art. 200 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 482 C. proc. civ., completul de judecată îşi verifică competenţa la primirea dosarului repartizat aleatoriu. Rezultă din topografia art. 200 C. proc. civ., că acest aspect va fi analizat cu prioritate faţă de cerinţele prevăzute la art. 194 - 197 C. proc. civ., deci chiar înainte de a proceda la verificarea cererii de chemare în judecată. Această reglementare a fost introdusă de legiuitor tocmai din nevoia practică de a invoca încă din faza scrisă o eventuală necompetenţă a completului sau a secţiei specializate, prin derogare de la regulile generale în materie stabilite de art. 130 C. proc. civ. şi constituie o aplicare a principiului de drept potrivit căruia competenţa reglementată de dispoziţii de ordine publică se apreciază în raport de data sesizării instanţei.
În cauza de faţă, completul iniţial învestit a procedat la verificarea propriei competenţe şi nu a uzat de prevederile art. 200 alin. (2) C. proc. civ., îndeplinind acte procedurale.
Cererea de apel a fost înregistrată la Curtea de Apel Ploieşti la 29 iulie 2019 şi repartizată aleatoriu completului LM 18 A II, în temeiul art. II din Hotărârea nr. 9 din 22 mai 2019 şi art. I din Hotărârea nr. 12 din 20 iunie 2019.
Sentinţa nr. 554 din 21 august 2019 a fost pronunţată ulterior învestirii acestui complet, iar efectele sale - de suspendare a celor două hotărâri - se produc numai pentru viitor, întrucât cele două hotărâri în temeiul cărora cauza a fost repartizată aleatoriu completului LM 18 A II au fost suspendate, şi nu anulate. Astfel, măsura dispusă prin sentinţa nr. 554 din 21 august 2019 nu îşi produce efectele şi pentru trecut.
În ceea ce priveşte argumentul că, urmare a suspendării judecătoreşti expuse, prin decizia Preşedintelui secţiei I Civilă nr. 7 din 22 august 2019 completurile nou înfiinţate au fost blocate de la repartizare, Curtea reţine că acest aspect nu poate influenţa competenţa respectivului complet.
Repartizarea cauzelor în mod aleatoriu este o normă de organizare judiciară cu rang de principiu, instituită prin art. 11 si 53 din Legea nr. 304/2004 cu scopul de a conferi o garanţie în plus independenţei funcţionale a judecătorului şi imparţialităţii actului de justiţie şi nu poate fi modificată prin norme de organizare internă la nivel administrativ adoptate prin decizia preşedintelui de secţie, iar competenţa completului astfel învestit nu poate fi afectată raportat la dosarele repartizate acestui complet anterior datei de 22 august 2019.
Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, în aplicarea principiului de drept potrivit căruia competenţa reglementată prin dispoziţii de ordine publică se apreciază în raport de data sesizării instanţei, în considerarea principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă complet LM 18 A II, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă complet LM 18 A II.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 ianuarie 2020.