Ședințe de judecată: Mai | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia a II-a civilă

Decizia nr. 429/2020

Şedinţa publică din data de 14 februarie 2020

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 9 octombrie 2017 pe rolul Tribunalului Olt, secţia I civilă, sub număr de dosar x/2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Casa Sectorială de Pensii din cadrul MAI şi UNITATEA MILITARĂ NR. 0723 Alexandria, obligarea pârâtei la reactualizarea bazei de calcul pe care a trimis-o Casei Sectoriale de Pensii a MAI, în vederea calculării pensiei.

Prin sentinţa civilă nr. 288 din 3 mai 2018 pronunţată de Tribunalul Olt, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta Casa Sectorială de Pensii.

A fost respinsă acţiunea în contradictoriu cu Casa de Pensii Sectorială a MAI, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A fost respinsă acţiunea formulată de A., în contradictoriu cu pârâtele UNITATEA MILITARĂ NR. 0723 ALEXANDRIA, ca neîntemeiată.

Prin sentinţa civilă nr. 421/2018 din 28 iunie 2018 pronunţată de Tribunalul Olt a fost admisă în parte cererea de completare a dispozitivului sentinţei nr. 288 din 3 mai 2018, formulată de petentul Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Teleorman (Unitatea Militară Nr. 0723 Alexandria), în sensul că s-a dispus obligarea reclamantei la 162,24 RON cheltuieli de judecată către pârâtul Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Teleorman.

Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel reclamantul A. şi pârâtul Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Teleorman (UNITATEA MILITARĂ NR. 0723 ALEXANDRIA).

Prin decizia nr. 2817/2018 din 1 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a fost respins ca tardiv apelul declarat de pârâtul Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Teleorman (UNITATEA MILITARĂ NR. 0723 ALEXANDRIA) şi a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul A..

Împotriva deciziei nr. 2817/2018 din 1 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, reclamantul A. a formulat recurs.

Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Teleorman a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esenţă, respingerea recursului, ca nefondat.

Prin întâmpinare, intimata Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului.

Recurentul A. a depus răspunsuri la întâmpinări, solicitând, în esenţă, respingerea apărărilor formulate de intimaţi.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din 18 octombrie 2019, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Părţile au depus puncte de vedere la raportul întocmit în cauză.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătoreşti, exercitarea acestora şi efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalităţii căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituţional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac şi exercitarea lor în condiţiile legii, potrivit cu natura şi scopul lor şi într-o anumită ordine.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Reglementarea condiţiilor şi a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituţie şi nu încalcă drepturile reglementate ale justiţiabililor.

Este de necontestat că recunoaşterea unei căii de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Se constată că în speţă, hotărârea atacată, respectiv decizia nr. 2817/2018 din 1 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, a fost pronunţată în cadrul judecăţii în apel, fiind definitivă de la pronunţarea sa, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. XVIII alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 2/2013, în forma modificată prin art. I alin. (2) din O.U.G. nr. 95/2016, în procesele pornite începând cu data de 1 ianuarie 2017 şi până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile privind "navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare".

Textul de lege anterior evocat reglementează litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei în care a fost pronunţată hotărârea instanţei de apel.

Aşa fiind, în litigiile privind conflictele de muncă şi asigurările sociale, pentru acţiunile introduse după intrarea în vigoare a Noului C. proc. civ., calea de atac este numai a apelului.

De altfel, art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 prevede că:

"împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel la curtea de apel competentă", iar alin. (2) al aceluiaşi articol stipulează că:

"hotărârile curţilor de apel, precum şi hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive".

Potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.:

"sunt hotărâri definitive … orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs".

Cauza dedusă judecăţii are ca obiect recalculare pensie.

În consecinţă, hotărârea ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., raportat la art. 155 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Prin urmare, în condiţiile în care recursul declarat în cauză nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate în principiu la care se referă art. 483 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, în raport cu prevederile art. 493 alin. (5) cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ. va respinge ca inadmisibil recursul declarat derecurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 2817/2018 din 1 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat derecurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 2817/2018 din 1 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 februarie 2020.