Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 25 ianuarie 2018 pe rolul Tribunalului Brăila, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. Brăila, anularea hotărârii Adunării Generale a Acţionarilor nr. 01 din 10 ianuarie 2018.
În drept, reclamantul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 117, art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 republicată.
Prin sentinţa nr. 110/2018 din 25 aprilie 2018, Tribunalul Brăila, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţiile autorităţii de lucru judecat şi inadmisibilităţii, invocate de pârâta S.C. B. S.A. Brăila; a admis excepţia lipsei calităţii procesual active invocată de pârâta S.C. B. S.A. Brăila şi, în consecinţă, a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. Brăila, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesual activă.
Împotriva sentinţei nr. 110/2018 din 25 aprilie 2018 pronunţată de Tribunalul Brăila, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a formulat apel ce a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia a II-a Civilă, sub nr. x/2018.
La termenul de judecată din 07 noiembrie 2018, apelantul-reclamant A. a formulat cereri de recuzare a membrilor completului de judecată C2a format din judecătorii C. şi D..
Prin încheierea din 14 noiembrie 2018, Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a Civilă a respins, ca nefondate, cererile de recuzare formulate de petentul A. împotriva domnilor judecători C. şi D..
Împotriva încheierii din 14 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a Civilă, reclamantul A. a declarat recurs, la 28 noiembrie 2018, solicitând admiterea căii de atac şi a cererii de recuzare a completului de judecată C2a-C+MF, compus din domnii judecători C. şi D., şi, pe cale de consecinţă, constatarea incompatibilităţii acestora.
În susţinerea cererii de recurs, recurentul a arătat, în esenţă, că doamna judecător C. şi-ar fi exprimat anterior părerea cu privire la soluţia în cauza pe care a fost desemnată să o judece, în dosarul nr. x/2018, iar domnul judecător D. a avut ocazia să "pipăie" fondul, fiind învestit cu soluţionarea cauzei în care s-a formulat cererea de recuzare, aspecte care conduc la prezumţia de lipsă de imparţialitate a judecătorilor.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 18 decembrie 2018, sub nr. x/2018/a1.
Examinând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii recursului, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
În sistemul dreptului procesual civil, căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti sunt guvernate de principiul legalităţii, regulă cu valoare de ordin constituţional, care semnifică faptul că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.
Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (1) teza I C. proc. civ., "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".
În altă ordine de idei, potrivit art. 53 alin. (1) C. proc. civ., "încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părţi, odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri", iar potrivit art. 132 alin. (9) teza a II-a din Legea nr. 31/1990, raportat la art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/2009 şi la art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească pronunţată este supusă numai apelului", ceea ce îi conferă caracter definitiv.
Astfel, încheierea prin care se respinge cererea de recuzare este supusă căii extraordinare de atac a recursului ce poate fi promovat doar în condiţiile prevăzute de art. 53 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., respectiv în termen de 5 zile de la comunicarea hotărârii definitive prin care s-a soluţionat cauza.
Pornind de la aceste consideraţii, instanţa supremă constată că obiectul prezentului recurs îl constituie încheierea din 14 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2018, prin care au fost respinse, ca nefondate, cererile de recuzare formulate de apelantul-reclamant A. împotriva membrilor completului de judecată C2a.
Având în vedere că, în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Galaţi a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea definitivă a cauzei ce face obiectul dosarului nr. x/2918 aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în lipsa unei soluţii definitive pronunţate în dosarul x/2018, rezultă că nici încheierea din 14 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2018, nu este susceptibilă de a fi atacată, separat, cu recurs, mai înainte de pronunţarea unei hotărâri definitive, ci doar în termenul de 5 zile de la comunicarea hotărârii definitive ce urmează a se pronunţa.
Prin urmare, în considerarea dispoziţiilor art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. care consacră legalitatea căii de atac, indiferent de menţiunile din dispozitivul hotărârii judecătoreşti, instanţa supremă nu poate recunoaşte posibilitatea exercitării unei căi extraordinare de atac, în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual civilă, astfel încât devin incidente dispoziţiile art. 457 alin. (2) teza I C. proc. civ., potrivit căruia "Menţiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege.".
Or, recunoaşterea unei căi extraordinare de atac, în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual civilă, ar constitui o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii consacrat de art. 16 din Constituţia României, motiv pentru care apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Nefiind îndeplinite, aşadar, condiţiile art. 53 alin. (1) C. proc. civ., întrucât nu s-a soluţionat fondul cauzei, Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu şi va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 14 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a Civilă în dosarul nr. x/2018.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 14 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2018.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 februarie 2020.