Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea, secţia Civilă la data de 4 noiembrie 2016, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Biharia, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., a solicitat instanţei, astfel cum s-a precizat la termenul de judecată din 12 septembrie 2017, să se dispună rezoluţiunea contractului de vânzare cumpărare autentificat la BNP B. sub nr. x/09.02.2011 şi drept consecinţă obligarea pârâtei la predarea către reclamantă a suprafeţei de teren de 30.000 mp. înscrisă în CF nr. x Biharia, liber de orice sarcini.
Prin sentinţa civilă nr. 1808 din 2 martie 2017 pronunţată de Judecătoria Oradea s-a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei, invocată de pârâtă şi s-a dispus declinarea cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, iar prin sentinţa civilă nr. 84/C/2017 din 24 aprilie 2017 pronunţată de Tribunalul Bihor, secţia I civilă s-a admis excepţia necompetenţei funcţionale a instanţei şi s-a dispus trimiterea cauzei spre competentă soluţionare secţiei a II-a Civilă.
Prin sentinţa nr. 160/LP din 19 septembrie 2017, Tribunalul Bihor, secţia a II-a civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, invocată de pârâtă şi în consecinţă a respins acţiunea formulată de reclamanta UAT Comuna Biharia reprezentată prin Primar în contradictoriu cu pârâta A. SRL
Împotriva acestei sentinţe, reclamanta UAT Comuna Biharia reprezentată prin Primar a declarat apel.
Prin decizia civilă nr. 30/LP/2017 - A din 13 februarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta UAT Comuna Biharia împotriva sentinţei nr. 160/LP din 19 septembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Bihor, secţia a II-a civilă.
Împotriva deciziei civile nr. 30/LP/2017 - A din 13 februarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta UAT Comuna Biharia.
Prin memoriul de recurs, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi ca urmare a rejudecării procesului în fond, admiterea apelului, schimbarea sentinţei şi pe cale de consecinţă admiterea cererii de chemare în judecată.
În argumentare, recurenta susţine că instanţa de apel a aplicat greşit normele de drept material şi nu a admis apelul astfel cum a fost formulat, considerând în mod greşit că reclamanta nu are calitatea de a solicita rezoluţiunea contractului, nefiind parte la acest contract, ci doar un terţ.
În acest context, recurenta arată că această calitate procesuală activă rezidă din faptul că obiectul contractului a cărei rezoluţiune a fost solicitată îl constituie o suprafaţă de teren care a făcut parte din proprietatea reclamantei, iar în prezent, din cauza nerespectării clauzelor contractuale aceasta se află în situaţia de a recupera în domeniul său privat această suprafaţă de teren. Motivul pentru care terenul a fost înstrăinat a fost tocmai realizarea unor construcţii, care, urmare a impozitării ar fi adus sume importante la bugetul local.
În acest sens, arată referitor la interesul său, faptul că a arătat instanţei de fond că între reclamantă şi intimată există un raport juridic direct care constă tocmai în prevederea contractuală, potrivit căreia, aceasta în calitate de cumpărătoare, este obligată să-i predea suprafaţa de teren în cazul în care nu îşi îndeplineşte obligaţia de construi pe acesta în termen de 3 ani de la semnarea contractului, iar această clauză contractuală, în opinia sa, generează drepturi şi obligaţii şi îi atribuie calitatea procesuală activă.
Înalta Curte a luat în examinare excepţia nulităţii recursului în conformitate cu prevederile art. 494, raportat la art. 482 şi la art. 248 C. proc. civ., asupra căreia a reţinut următoarele:
În raport de aspectele criticate, magistratul-asistent raportor constată că recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., iar din analiza memoriului de recurs se apreciază că acestea nu pot fi analizate din perspectiva dispoziţiilor evocate, întrucât criticile vizează de fapt aspecte de netemeinicie, având în vedere că recurenta nu a arătat în ce modalitate decizia instanţei de apel nu este conformă legii şi nici nu s-a raportat la considerentele acesteia, ci a reluat argumentele expuse în cadrul apelului.
Astfel, analizând recursul din perspectiva îndeplinirii condiţiilor de formă cerute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., soluţia preconizată este aceea de anulare a recursului, având în vedere că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 C. proc. civ.
Având în vedere prevederile legale evocate şi ţinând cont de împrejurarea că, criticile invocate nu pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., opinia raportorului este în sensul că recursul este nul în temeiul prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ. coroborat cu art. 493 alin. (5) din acelaşi cod.
Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din acelaşi cod, "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs".
Aşadar, pentru a se putea constata că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.
Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurentul aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 menţionat mai sus.
În dezvoltarea recursului, recurenta susţine în esenţă, că instanţa de apel în mod greşit nu a admis apelul formulat, considerând în mod eronat că reclamanta nu are calitatea de a solicita rezoluţiunea contractului, nefiind parte la acest contract, ci doar un terţ şi astfel a aplicat greşit normele de drept material.
Această susţinere a recurentei nu poate fi primită, având în vedere că în memoriul de recurs nu au fost dezvoltate critici din care să rezulte normele de drept material încălcate sau aplicate greşit de către instanţa de apel.
Simpla nemulţumire a părţii faţă de soluţia pronunţată, fără a se dezvolta şi arăta, în concret, în ce constau greşelile săvârşite de instanţă şi legea încălcată, pentru a se putea, astfel, verifica încadrarea acestora în cazurile limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., nu este suficientă pentru a justifica admiterea recursului, lipsa acestora fiind sancţionată de textul de lege invocat cu nulitatea cererii.
Astfel, în calea extraordinară de atac a recursului, trebuie subliniat că nu are loc o rejudecare a fondului cauzei, ceea ce constituie obiect al judecăţii fiind exclusiv legalitatea hotărârii pronunţate în apel.
În alţi termeni, faţă de considerentele precedente se poate reţine că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac.
În consecinţă, se constată că recurenta-reclamantă nu indică în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate din perspectiva dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ. şi ce dispoziţii legale au fost încălcate de către instanţa de apel prin respingerea apelului său.
În considerarea celor ce preced, constatând că recurenta nu s-a conformat obligaţiei reglementată de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d), coroborate cu cele ale art. 487 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, având în vedere şi inexistenţa motivelor de ordine publică care să conducă la aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Biharia, în temeiul art. 489 alin. (2), raportat la art. 486 alin. (3) şi la art. 496 alin. (1) teza a III-a C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ COMUNA BIHARIA împotriva deciziei nr. 30/LP/2017 - A din 13 februarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. S.R.L.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 februarie 2020.