Deliberând asupra constatării perimării contestaţiei în anulare, din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 14 septembrie 2009 pe rolul Tribunalului Neamţ, sub număr de dosar x/2009, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii B. S.A., bancă în faliment - reprezentată prin lichidatorii S.C. C. Bucureşti şi S.C. D. - Agenţia Neamţ, E., F., G., solicitând instanţei de judecată:
1. Să se constate existenţa, în perioada 24 septembrie 1996 - 8 octombrie 1996, a unui contract de credit nr. 5210 din 24 septembrie 1996, negociat între B., în calitate de creditor şi S.C. H. S.R.L. al cărei asociat unic este reclamantul, având ca obiect acordarea unui credit în sumă de 2.500.000.000 RON (ROL), nesemnat de părţi şi neonorat de pârâtă, prin neacordarea creditului respectiv;
2. Să se constate încetarea, la data de 9 octombrie 1996, de comun acord, a efectelor contractului de credit nr. 5210 din 24 septembrie 1996, ca urmare a încheierii şi semnării de către ambele părţi a noului contract de credit nr. 5210 din 9 octombrie 1996 ce viza acordarea unui nou credit, în cuantum de 1.665.000.000 RON(ROL);
3. Să se constate stingerea de drept, la data 9 octombrie 1996, a drepturilor reale de ipotecă, accesorii creditului neacordat, în cuantum de 2.500.000.000 RON (ROL), drepturi reale accesorii constituite în favoarea pârâtei B. S.A. prin contractele de garanţie imobiliară autentificate sub numerele 3502 din 26 septembrie 1996, 3503 din 26 septembrie 1996, 3504 din 26 septembrie 1996 şi 3654 din 8 octombrie 1996, ca urmare a stingerii obligaţiei principale a B. S.A. de acordare a creditului în cuantum de 2.500.000.000 RON (ROL), prin încetarea de comun acord la data de 9 octombrie 1996 a efectelor contractului nr. x din 24 septembrie 1996;
4. Să se constate că încheierile de autentificare emise de Notarul Public I. din Piatra Neamţ, sub numerele 3502 din 26 septembrie 1996, 3503 din 26 septembrie 1996, 3504 din 26 septembrie 1996 şi 3654 din 8 octombrie 1996, precum şi contractele de garanţie imobiliară autentificate prin intermediul acestor încheieri, sunt înscrisuri falsificate;
5. Să se dispună anularea încheierilor de autentificare sus menţionate, precum şi constatarea nulităţii absolute a contractelor de garanţie imobiliară autentificate prin intermediul acestor încheieri de autentificare;
6. Să se constate inopozabilitatea faţă de terţi a inscripţiilor ipotecare înregistrate în Registrul de transcripţiuni şi inscripţiuni al Judecătoriei Iaşi sub nr. x din 26 septembrie 1996 şi nr. 5280 din 8 octombrie 1996, referitor la publicitatea imobiliară a contractelor de garanţie reală ipotecară, autentificate sub numerele 3502 din 26 septembrie 1996, 3503 din 26 septembrie 1996, 3504 din 26 septembrie 1996 şi 3654 din 8 octombrie 1996, ca urmare a nerespectării prevederilor legale imperative ale art. 1781 C. civ. privitoare la publicitatea înscrierii ipotecii;
7. Să se constate falsificarea de către pârâta B. S.A. a articolului 9 din contractul de credit nr. 5210 din 9 octombrie 1996, referitor la modul de garantare a creditului acordat, prin înscrierea unor contracte fictive de garanţie imobiliară, care nu s-au încheiat niciodată între părţi şi a altor date fictive referitoare la raporturile juridice dintre părţi;
8. Să se constate inexistenţa vreunui drept real de ipotecă accesoriu la contractul de credit nr. 5210 din 9 octombrie 1996, ca urmare a nesemnării acestui contract la rubrica garanţi, neîncheierii unor contracte de garanţie ulterioare sau concomitente încheierii contractului de credit nr. 5210 din 9 octombrie 1996 anterior menţionat;
9. Să se constate nulitatea absolută a investirii cu formulă executorie de către Judecătoria Bicaz a contractelor de garanţie imobiliară autentificate de Notarul Public I. din Piatra Neamţ, sub numerele 3502 din 26 septembrie 1996, 3503 din 26 septembrie 1996, 3504 din 26 septembrie 1996 şi 3654 din 8 octombrie 1996;
10. Să se constate inexistenţa dreptului de a pune în executare, pe calea executării silite, a contractelor de garanţie imobiliară sus menţionate, autentificate de Notarul Public I. din Piatra Neamţ, sub numerele 3502 din 26 septembrie 1996, 3503 din 26 septembrie 1996, 3504 din 26 septembrie 1996 şi 3654 din 8 octombrie 1996, învestite cu formulă executorie de Judecătoria Bicaz;
11. Să constate nulitatea absolută, precum şi inopozabilitatea faţă de terţi a contractului de cesiune de creanţă parţială (act sub semnătură privată) nr. 748 din 23 iulie 2003 cu privire la vânzarea titlurilor de creanţă: contractele de garanţie imobiliară autentificate de Notarul Public I. din Piatra Neamţ, sub numerele 3503 din 26 septembrie 1996 şi 3504 din 26 septembrie 1996;
12. Să constate nulitatea absolută şi inopozabilitatea faţă de terţi a actelor subsecvente de înstrăinare a acestei creanţe prin contracte de cesiune de creanţă succesive, a dreptului real de ipotecă, respectiv:
- Contractul de cesiune parţială autentificat sub nr. x din 19 august 2003 de Notarul Public J.; Contractul de cesiune parţială autentificat sub nr. x din 24 octombrie 2003 de Notarul Public J.;
- Contractul de cesiune parţială autentificat sub nr. x din 24 octombrie 2003 de Notarul Public J.;
- Încheierea de rectificare nr. 8581 din 17 noiembrie 2003 emisă de Notarul Public J., prin care se rectifică contractul de cesiune parţială autentificat sub nr. x din 19 august 2003 de acelaşi notar;
- Încheierea de rectificare nr. 9543 din 5 decembrie 2003 emisă de Notarul Public J.;
13. Să constate că încheierea de rectificare nr. 9543 din 5 decembrie 2003 emisă de Notarul Public J. reprezintă un înscris falsificat.
Prin sentinţa civilă nr. 448/COM din 13 mai 2010, Tribunalul Neamţ a respins ca neîntemeiate excepţiile prescripţiei dreptului material la acţiune, lipsei calităţii procesuale pasive, lipsei calităţii procesuale active, lipsei de interes.
A admis excepţia de inadmisibilitate şi autoritate de lucru judecat, respingând capetele de cerere nr. x şi 2 privind constatarea existenţei/încetării contractului de credit nr. 5210 din 24 septembrie 1996 ca inadmisibile, iar capetele de cerere nr. x şi 8 privind art. 9 din contractul de credit şi constatare inexistenţă drept ipotecă, ca existând autoritate de lucru judecat.
A admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamantul A., a respins ca nefondate capetele de cerere nr. x, 4, 5 şi 6 privind constatare stingere ipotecă şi inopozabilitate act, constatare fals şi anulare act. A luat act de renunţarea reclamantului la judecata capetelor de cerere nr. x şi 10 privind investirea şi executarea contractelor de garanţie imobiliară. A respins ca nefondat capătul de cerere nr. x privind constatare nulitate absolută act.
A admis capătul de cerere nr. x, respectiv a constatat nulitatea absolută a contractelor de cesiune de creanţă nr. x rectificat prin încheierea nr. 8581/2003 de BNP J., nr. 1863/2003 şi nr. 1864/2003 rectificat prin încheierea nr. 9543/2003 a BNP J..
A respins capătul de cerere nr. x pentru constatare fals, ca nefondat.
Împotriva acestei sentinţe, au formulat apel reclamantul A. şi pârâţii E. şi F..
Prin decizia civilă nr. 47 din 17 mai 2011, Curtea de Apel Bacău a admis apelul declarat de apelanţii F. şi E. împotriva sentinţei nr. 448/COM din 13 mai 2010 a Tribunalului Neamţ.
A schimbat, în parte, sentinţa apelată în sensul că au fost respinse capetele de cerere privind constatarea nulităţii contractelor nr. x/2003, rectificat prin încheierea nr. 8581/2003 a BNP J., nr. 1863/2003 şi nr. 1864/2003 rectificat prin încheierea nr. 9543/2003 a BNP J., ca nefondate.
Totodată, a respins apelul declarat de reclamantul A., a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate şi a obligat pe apelantul A. să plătească apelanţilor F. şi E. suma de 7.462,03 RON (ROL), cheltuieli de judecată, din care 6.177,74 RON (ROL) către F..
Prin decizia nr. 1271 din 8 martie 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2009, a admis recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 47 din 17 mai 2011 a Curţii de Apel Bacău; a casat decizia, a trimis cauza pentru rejudecare, reţinându-se, în esenţă, că instanţa de apel nu a cercetat fondul apelului şi nu s-a pronunţat asupra criticilor aduse sentinţei tribunalului.
În rejudecare, apelurile au fost înregistrate pe rolul Curţii de Apel Bacău sub număr de dosar x/2009
Prin decizia civilă nr. 111 din 20 decembrie 2012, Curtea de Apel Bacău a admis apelul declarat de pârâţii F. şi E., a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că a respins capetele de cerere privind constatarea nulităţii contractelor nr. x/2003, rectificat prin încheierea nr. 8581/2003 a BNP J., nr. 1863/2003 şi nr. 1864/2003 rectificate prin încheierea nr. 9543/2003 a BNP J., ca nefondate.
Totodată, a respins apelul declarat de reclamantul A., a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate, obligând pe apelantul A. să plătească apelantului F. suma de 5.093 RON (ROL) cheltuieli de judecată, iar apelantului E. suma de 2.370 RON (ROL) cheltuieli de judecată.
Împotriva deciziei civile nr. 111 din 20 decembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, dar şi împotriva încheierii de şedinţă din 23 octombrie 2012, reclamantul A. a declarat recurs.
Prin decizia civilă nr. 679 din 25 februarie 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins recursul împotriva încheierii de şedinţă din 23 octombrie 2012 şi a admis recursul reclamantului formulat împotriva deciziei civile nr. 111/2012 a Curţii de Apel Bacău, aceasta fiind casată şi cauza trimisă pentru rejudecare. S-a reţinut, în esenţă, că dezlegările în drept pe care le conţine decizia de casare nu au fost respectate de instanţa de apel.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, sub număr de dosar x/2009
Prin decizia nr. 162 din 11 decembrie 2014, Curtea de Apel Bacău a admis apelul reclamantului A. declarat împotriva sentinţei civile nr. 448/COM din 13 mai 2010 pronunţată de Tribunalul Neamţ, în dosarul nr. x/2009, şi a dispus anularea în parte a sentinţei apelate în ceea ce priveşte soluţia pronunţată asupra capetelor de cerere nr. x şi 8 din acţiune. A respins, ca nefondată, excepţia autorităţii de lucru judecat privind aceste cereri. A respins ca nefondate capetele de cerere nr. x şi 8 din acţiune.
Totodată, a admis apelurile declarate de pârâţii F. şi E. împotriva aceleiaşi sentinţei civile şi, în consecinţă, a dispus schimbarea în parte a sentinţei apelate în ceea ce priveşte soluţia pronunţată asupra capătului de cerere nr. x din acţiune, în sensul că a fost respinsă ca nefondată cererea nr. x privind constatarea nulităţii şi inopozabilităţii contractelor x/2003, rectificat prin încheierea nr. 8581/2003 a BNP J., 1863/2003 şi 1864/2003 rectificate prin încheierea nr. 9543/2003 a BNP J.. A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate. A obligat apelantul A. să plătească apelanţilor F. şi E. suma de 7.462,03 RON (ROL) cu titlu de cheltuieli de judecată, din care 6.177,74 RON (ROL) către F..
Prin decizia nr. 2507 din 9 decembrie 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de reclamantul A., cu consecinţa casării în parte a deciziei şi trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, fiind menţinută soluţia de respingere a excepţiei puterii de lucru judecat.
În ceea ce priveşte dispoziţia din decizia atacată cu recurs, menţinută, instanţa supremă a constatat că prin cererea de recurs nu s-au adus critici modului de soluţionare a excepţiei autorităţii de lucru judecat în ceea ce priveşte capetele 7 şi 8 ale acţiunii. Aşa fiind, modul de soluţionare a excepţiei autorităţii de lucru judecat este definitiv.
Soluţia de casare cu trimitere spre rejudecare a fost motivată pe aspecte legate de încălcarea dezlegărilor în drept, cuprinse în decizia de casare, obligatorii pentru instanţa de rejudecare, reţinându-se incidenţa dispoziţiilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ. şi insuficienta motivare a deciziei adoptate de instanţa de apel.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal, sub număr de dosar x/2009, iar prin încheierea din 27 octombrie 2016 a fost scoasă cauza de pe rol şi înaintată Curţii de Apel Suceava.
Prin decizia nr. 56 din 3 februarie 2017, Curtea de Apel Suceava a admis apelul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 448/COM din 13 mai 2010 a Tribunalului Neamţ, pe care a anulat-o în parte cu privire la soluţia dată capetelor nr. 1 şi 2 din cererea de chemare în judecată, a respins excepţia inadmisibilităţii acestor capete de cerere, iar pe fond au fost respinse ca nefondate şi a respins apelul formulat de reclamant cu privire la capătul nr. 6 de cerere, ca fiind nefondat.
Împotriva acestei decizii, a formulat recurs reclamantul A., iar prin decizia nr. 1135 din 20 iunie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul, a casat decizia nr. 56 din 3 februarie 2017 a Curţii de Apel Suceava şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Pentru a decide astfel, instanţa supremă a motivat că instanţa de apel a stabilit în mod greşit limitele învestirii, analizând doar modul de soluţionare a petitelor 1, 2 şi 6 ale acţiunii şi, mai mult, rejudecarea cauzei trebuia să vizeze şi apelul pârâţilor, aşa încât a pronunţat o hotărâre nelegală pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus ca, în rejudecare, instanţa de apel să examineze criticile formulate de reclamant şi de pârâţi cu privire la modul de soluţionare a capetelor de cerere nr. x şi 11-13 din acţiune, având în vedere că prin decizia nr. 2507/09.12.2015 instanţa de recurs a menţinut doar soluţia de respingere a excepţiei puterii de lucru judecat.
Prin decizia nr. 432 din 23 noiembrie 2017, Curtea de Apel Suceava a respins apelurile declarate de pârâţii F. şi E..
A admis apelul reclamantului A. cu consecinţa schimbării în parte a sentinţei civile nr. 448/COM din 13 mai 2010 pronunţată de Tribunalul Neamţ, în sensul că:
A respins ca nefondate capetele de cerere 1, 2 şi 7 din acţiune.
A admis capetele de cerere 5, 6, 8 şi 11 din acţiune.
A păstrat soluţia de respingere a excepţiilor prescripţiei dreptului la acţiune, lipsei calităţii procesuale pasive, lipsei calităţii procesuale active şi a lipsei de interes.
A păstrat dispoziţia de admitere în parte a acţiunii.
A păstrat dispoziţia de respingere a acţiunii cu privire la capetele de cerere 3, 4, 13 din acţiune.
A păstrat dispoziţia de admitere a capătului de cerere nr. x din acţiune.
A obligat pârâţii să plătească reclamantului suma de 437,30 RON (ROL) cheltuieli de judecată.
Împotriva deciziei nr. 432 din 23 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, au declarat recurs recurenta-pârâtă B. S.A., prin lichidator judiciar K.. şi recurenţii-pârâţi E. şi F..
Prin decizia nr. 2926 din 19 iunie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II - civilă au fost admis recursurile declarate de recurenta-pârâtă B. S.A., prin lichidator judiciar K.. şi de recurenţii-pârâţi E. şi F. împotriva deciziei nr. 432 din 23 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă.
A fost modificată în parte decizia recurată, în sensul că au fost admise apelurile declarate de apelanţii-pârâţi E. şi F. împotriva sentinţei civile nr. 448/COM din 13 mai 2010, pronunţată de Tribunalul Neamţ, secţia comercială şi de contencios administrativ şi în consecinţă:
Au fost respinse ca nefondate capetele de cerere prin care reclamantul a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractelor de garanţie imobiliară autentificate sub nr. x, 3503 şi 3504 din 26 septembrie 1996 şi nr. 3654 din 8 octombrie 1996 şi anularea încheierilor de autentificare, să se constate inopozabilitatea faţă de terţi a inscripţiilor ipotecare înregistrate în Registrul de transcripţiuni şi inscripţiuni al Judecătoriei Iaşi sub nr. x din 26 septembrie 1996 şi nr. x din 8 octombrie 1996, să se constate inexistenţa vreunui drept real de ipotecă accesoriu la contractul de credit nr. 5210 din 9 octombrie 1996, să se constate nulitatea absolută, precum şi inopozabilitatea faţă de terţi a contractului de cesiune de creanţă parţială nr. 748 din 23 iulie 2003, precum şi a actelor subsecvente, respectiv a contractelor de cesiune parţială autentificate sub nr. x din 19 august 2003, nr. 1863 din 24 octombrie 2003 şi nr. 1864 din 24 octombrie 2003 de notarul public J., aşa cum au fost rectificate.
A fost înlăturată dispoziţia de obligare a pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată şi au fost menţinute celelalte dispoziţii ale deciziei atacate şi ale sentinţei primei instanţe, care nu contravin prezentei.
Împotriva deciziei nr. 2926 din 19 iunie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II - civilă, A. a formulat contestaţie în anulare.
Prin încheierea din 7 decembrie 2019, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar la 6 decembrie 2019, contestatorul A. a depus la dosar cerere de repunere pe rol a cauzei.
La termenul din 17 ianuarie 2020, Înalta Curte, în considerarea prevederilor art. 223 din Legea nr. 71/2011 raportat la art. 248 alin. (3) C. proc. civ., în vigoare la data declanşării litigiului, în temeiul art. 252 alin. (1) C. proc. civ., a luat în examinare excepţia perimării contestaţiei în anulare asupra căreia reţine următoarele:
Prin art. 219 pct. 3 C. proc. civ. din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ. s-a abrogat art. 248 alin. (3) C. proc. civ.
Cu toate acestea, prin art. 223 din aceeaşi lege s-a prevăzut că în situaţia în care această lege nu prevede altfel:
"procesele şi cererile în materie civilă sau comercială în curs de soluţionare la data intrării în vigoare a C. civ. se soluţionează de către instanţele legal învestite, în conformitate cu dispoziţiile legale, materiale şi procedurale în vigoare la data când acestea au fost pornite".
Dispoziţiile legale mai sus enunţate consacră în materia succesiunii legilor procesuale, principiul neretroactivităţii legii noi, conform căruia legea veche, chiar dacă este abrogată de legea nouă, se aplică proceselor în curs, afară de cazul în care prin lege s-ar prevede altfel.
Pe cale de consecinţă, litigiul a fost declanşat anterior abrogării art. 248 alin. (3) C. proc. civ., respectiv la 14 septembrie 2009, situaţie în care această normă de procedură rămâne aplicabilă, deoarece era în vigoare la data începerii procesului.
Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ.:
"orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an. Partea nu se socoteşte în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu". În temeiul art. 248 alin. (3) C. proc. civ. "în materie comercială, termenul de perimare este de şase luni".
În cauză, prin încheierea din 7 decembrie 2018 s-a dispus suspendarea judecării contestaţiei în anulare în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Prin cererea formulată la 6 decembrie 2019, recurentul a solicitat repunerea cauzei pe rol.
Înalta Curte constată că de la 7 decembrie 2018, când s-a pronunţat încheierea de suspendare şi până la data de 6 decembrie 2019, când s-a efectuat primul act de procedură după suspendarea cauzei, au trecut mai mult de şase luni, interval de timp în care cererea a rămas în nelucrare din vina contestatorului, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 248 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. pentru a aplica sancţiunea perimării contestaţiei în anulare.
Se constată astfel, aşa cum rezultă din actele dosarului, că prezenta cauză a rămas în nelucrare din vina părţilor mai mult de 6 luni de la data suspendării, fără ca în acest termen să intervină o cauză de suspendare sau întrerupere în condiţiile art. 249-251 C. proc. civ.
În cauză, perimarea a operat de drept anterior formulării cererii de repunere pe rol a cauzei, astfel că după acest moment nu mai poate fi analizată o asemenea cerere.
În acest context, potrivit art. 252 alin. (1) C. proc. civ.:
"perimarea se constată din oficiu…".
Pentru raţiunile înfăţişate, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) raportat la art. 248 alin. (1) şi (3) şi la art. 252 C. proc. civ., urmează să constate perimată contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 2926 din 19 iunie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimată contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 2926 din 19 iunie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2009.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2020.