Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 51/F din data de 09 martie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2020, în baza art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., s-a admis contestaţia la executare formulată din oficiu de către Biroul Executări Penale din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, privind pe numitul A., deţinut în Penitenciarul Bucureşti Rahova.
S-a dedus din pedeapsa de 4 ani, 9 luni şi 7 zile închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 144/F din data de 31.07.2019, definitivă prin neapelare la data de 20.08.2019, perioada de 90 de zile de închisoare considerată ca executată de autorităţile italiene şi perioada executată de la data de 04.07.2017 la zi.
S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 249/2019 din 31 iulie 2019 emis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală şi emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală a reţinut următoarele:
La data de 19.02.2020, s-a înregistrat pe rolul instanţei contestaţia la executare formulată de Biroul Executări Penale din cadrul Curţii de Apel Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 144/F din data de 31.07.2019, definitivă prin neapelare la data de 20.08.2019, privind pe condamnatul A., deţinut în Penitenciarul Bucureşti Rahova.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut că prin sentinţa penală nr. 144/F din data de 31.07.2019, definitivă prin neapelare la data de 20.08.2019, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
În temeiul dispoziţiilor art. 154, art. 155 din Legea nr. 302/2004, republicată, au fost recunoscute sentinţa penală nr. 583 din 05.12.2017, definitivă la 30.03.2018, emisă de Tribunalul compus de Judecător Unic din Pesaro şi sentinţa penală nr. 3695 din 23.12.2016, definitivă la 19.01.2017, emisă de Tribunalul compus de Judecător Unic din Frosinone, privind pe condamnatul A. şi s-a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei cu închisoarea de 4 ani, 9 luni şi 7 zile.
În baza art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a dedus din pedeapsă perioada de 90 zile, reprezentând eliberare anticipată. Totodată, s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată de la data de 04.07.2017 la zi şi s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a sentinţei.
Instanţa de fond a reţinut că a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 249/2019 din 31 iulie 2019, în vederea transferării condamnatului într-un penitenciar din România, pentru continuarea executării pedepsei de 4 ani, 9 luni şi 7 zile închisoare.
Prin adresa din 31.01.2020, Ministerul Justiţiei a comunicat certificatul privind situaţia executării pedepsei emis de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Ordinar Pesaro - Biroul Executări Penale, din care rezultă că persoanei condamnate i-au fost acordate 90 zile de eliberare anticipată pentru perioada 31.03.2018 - 31.03.2019, pedeapsa urmând să fie executată la data de 12.10.2021.
S-a reţinut că persoana condamnată a fost transferată în România la data de 12.02.2020.
Potrivit art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.
Faţă de cele expuse anterior, având în vedere că persoanei condamnate i-au fost acordate 90 zile de închisoare considerate ca fiind executate pentru perioada 31.03.2018 - 31.03.2019, Curtea de Apel Bucureşti a admis contestaţia la executare şi a dispus deducerea din pedeapsa stabilită conform sentinţei penale nr. 144/F din data de 31.07.2019, definitivă prin neapelare la data de 20.08.2019, a unei perioadei de 90 de zile de închisoare, considerată ca executată de autorităţile italiene şi perioada executată de la data de 04.07.2017 la zi.
Împotriva sentinţei penale nr. 51/F din data de 09 martie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2020, a formulat contestaţie condamnatul A..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală la data de 23 martie 2020.
Cu ocazia dezbaterilor, contestatorul condamnat A., prin apărătorul desemnat din oficiu, a susţinut că din pedeapsa 4 ani, 9 luni şi 7 zile închisoare a executat 3 ani şi 9 luni, iar nu 2 ani şi 9 luni, cum în mod greşit s-a reţinut.
Analizând hotărârea contestată, în raport de criticile formulate de condamnat dar şi împrejurările invocate de Ministerul Public, Înalta Curte reţine următoarele:
Astfel cum s-a arătat şi la termenul de dezbateri, obiectul prezentei contestaţii promovată din oficiu de Biroul Executări Penale din cadrul Curţii de Apel Bucureşti este limitat la verificarea dacă se impunea sau nu deducerea unei perioadei de 90 de zile de închisoare liberare anticipată, considerată ca executată de autorităţile italiene.
Acesta fiind obiectul cauzei asupra căreia s-a pronunţat prima instanţă, invocarea de către condamnat a unui nou motiv de contestaţie la executare (constând într-o deducere incorectă a perioadei executate, care ar fi de 3 ani şi 9 luni şi nu de 2 ani şi 9 luni) nu este admisibilă în prezentul stadiu procesual, contestatorul condamnat având deschisă oricând calea unei noi cereri prin care să supună analizei, în raport de actele suplimentare pe care afirmă că le deţine, perioada executată în Italia.
În raport de aceste considerente, Înalta Curte nu poate proceda la o verificare a hotărârii din perspectiva criticilor formulate de contestatorul condamnat A..
În ceea ce priveşte susţinerile Ministerului Public, Înalta Curte constată că, într-adevăr, din modul de redactare a dispozitivului hotărârii, nu rezultă cu claritate faptul că, urmare a admiterii contestaţiei la executare, perioada totală de liberare anticipată dedusă este de 180 de zile.
Astfel, prin sentinţa penală nr. 144/F din data de 31.07.2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală în dosarul nr. x/2019, definitivă prin neapelare la data de 20.08.2019, au fost recunoscute sentinţa penală nr. 583 din 05.12.2017, definitivă la 30.03.2018, emisă de Tribunalul compus de Judecător Unic din Pesaro şi sentinţa penală nr. 3695 din 23.12.2016, definitivă la 19.01.2017, emisă de Tribunalul compus de Judecător Unic din Frosinone, privind pe condamnatul A. şi s-a dispus transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei cu închisoarea de 4 ani, 9 luni şi 7 zile.
În baza art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a dedus din pedeapsă perioada de 90 zile, reprezentând eliberare anticipată. De asemenea, s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată de la data de 04.07.2017 la zi.
În considerentele acestei hotărâri s-a reţinut că, din situaţia executării pedepsei comunicată de autorităţile italiene a rezultat că A. a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani şi 10 luni închisoare, a fost arestat preventiv raportat la pedepsele pentru care au fost emise sentinţele penale ce fac obiectul cererii, respectiv de 23 zile, de la data de 01.12.2016, la data de 23.12.2016, rămânând de executat 4 ani 9 luni şi 7 zile. Persoana condamnată A. a început executarea pedepsei la data de 04.07.2017, aceasta urmând a fi complet executată la data 10.01.2022, în urma reducerii pedepsei cu 90 zile eliberare anticipată.
Ulterior pronunţării sentinţei penale nr. 144/F din data de 31.07.2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală în dosarul nr. x/2019, prin adresa din 31.01.2020, Ministerul Justiţiei a comunicat certificatul privind situaţia executării pedepsei emis de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Ordinar Pesaro - Biroul Executări Penale, din care rezultă că persoanei condamnate i-au fost acordate 180 zile de eliberare anticipată, după cum urmează: 90 zile pentru perioada 31.03.2017 - 31.03.2018 şi încă 90 zile pentru perioada 31.03.2018 - 31.03.2019.
Prin sentinţa ce face obiectul prezentului control judiciar, s-a admis contestaţia la executare formulată din oficiu de către Biroul Executări Penale din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, privind pe numitul A. şi s-a dedus din pedeapsa de 4 ani, 9 luni şi 7 zile închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 144/F din data de 31.07.2019, definitivă prin neapelare la data de 20.08.2019, perioada de 90 de zile de închisoare considerată ca executată de autorităţile italiene şi perioada executată de la data de 04.07.2017 la zi.
Înalta Curte constată însă că dispoziţiile referitoare la deducere din sentinţa împotriva căreia a fost formulată contestaţia la executare şi cele din dispozitivul hotărârii pronunţate în contestaţia la executare sunt identice ("deduce din pedeapsă perioada de 90 zile, reprezentând eliberare anticipată. Deduce din pedeapsa aplicată perioada executată de la data de 04.07.2017 la zi" - sentinţa penală nr. 144/F din data de 31.07.2019 şi "Deduce (...) perioada de 90 de zile de închisoare considerate ca executate de autorităţile italiene şi perioada executată de la data de 04.07.2017 la zi" - sentinţa contestată nr. 51/F din data de 09 martie 2020).
Totodată, se observă că în dispozitivul hotărârii contestate nu se menţionează în ce interval este cuprinsă perioada de 90 zile considerată ca executată de autorităţile italiene, pentru a se înţelege că este o perioadă suplimentare celei deja deduse din pedeapsa de 4 ani, 9 luni şi 7 zile închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 144/F din data de 31.07.2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală.
Drept urmare, pentru a nu exista neclarităţi cu privire la perioada dedusă, având în vedere că potrivit certificatului privind situaţia executării pedepsei, emis de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Ordinar Pesaro, Biroul Executări Penale, persoanei condamnate i-au fost acordate 180 zile de eliberare anticipată (90 zile pentru perioada 31.03.2017 - 31.03.2018 şi 90 zile pentru perioada 31.03.2018 - 31.03.2019), potrivit dispoziţiilor art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., Înalta Curte urmează să admită contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva sentinţei penale nr. 51/F din data de 09 martie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2020, să desfiinţeze, în parte, sentinţa penală contestată şi rejudecând:
Va deduce din pedeapsa de 4 ani, 9 luni şi 7 zile închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 144/F din data de 31.07.2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală în dosarul nr. x/2019, definitivă prin neapelare la data de 20.08.2019, perioada de 180 de zile de închisoare considerate ca executate de autorităţile italiene şi perioada executată de la data de 04.07.2017 la zi.
Va dispune anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 249/2019 din 31 iulie 2019 emis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală şi emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii conform prezentei hotărâri.
Va menţine dispoziţia din sentinţa contestată privind acordarea onorariului apărătorului desemnat din oficiu care a asigurat asistenţa juridică a intimatului.
Conform prevederilor art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea contestaţiei rămân în sarcina statului.
Potrivit dispoziţiilor art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva sentinţei penale nr. 51/F din data de 09 martie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2020.
Desfiinţează, în parte, sentinţa penală contestată şi rejudecând:
Deduce din pedeapsa de 4 ani, 9 luni şi 7 zile închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 144/F din data de 31.07.2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală în dosarul nr. x/2019, definitivă prin neapelare la data de 20.08.2019, perioada de 180 de zile de închisoare considerate ca executate de autorităţile italiene şi perioada executată de la data de 04.07.2017 la zi.
Dispune anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 249/2019 din 31 iulie 2019 emis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală şi emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii conform prezentei hotărâri.
Menţine dispoziţia din sentinţa contestată privind acordarea onorariului apărătorului desemnat din oficiu care a asigurat asistenţa juridică a intimatului.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea contestaţiei rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 14 aprilie 2020.