Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 92/PI din 25 octombrie 2019 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x, în temeiul art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, raportat la art. 99 alin. (2) lit. h) din Legea nr. 302/2004, republicată, a fost respinsă cererea privind executarea mandatului european de arestare nr. 184 Ns 5/19d emis la data de 2.08.2019 de către Tribunalul pentru cauze penale din Viena cu privire la persoana solicitată A., în vederea executării pedepselor aplicate prin sentinţa penală nr. 44 HV 102/17S/3.10.2017, pronunţată de Tribunalul Landului Viena, definitivă la data de 12.02.2018 şi sentinţa nr. 44 Hv 65/16y/14.07.2016 pronunţată de Tribunalul Landului Viena, definitivă la aceeaşi dată.
S-a constatat că prin sentinţa penală nr. 17/5.03.2019 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 130/A/11.04.2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, au fost recunoscute sentinţa penală nr. 44 HV 102/17S/3.10.2017, pronunţată de Tribunalul Landului Viena, definitivă la data de 12.02.2018, prin care a fost condamnat A. la o pedeapsă de 1080 zile de închisoare şi sentinţa nr. 44 Hv 65/16y/14.07.2016 pronunţată de Tribunalul Landului Viena, definitivă la aceeaşi dată, prin care a fost condamnat A. la o pedeapsă de 720 zile de închisoare, a fost dedusă durata măsurilor preventive privative de libertate şi perioada executată de persoana solicitată, s-a dispus executarea în România a pedepselor aplicate persoanei solicitate, s-a dispus transferarea în România a persoanei solicitate A. şi emiterea unui mandat de executare cu privire la pedepsele aplicate prin sentinţele penale recunoscute.
S-a constatat că prin ordonanţa din data de 24.09.2019 persoana solicitată A. a fost reţinută în cauză pentru 24 de ore, iar prin încheierea penală nr. 25/IP/25.09.2019 pronunţată de Curtea de Apel Oradea s-a dispus arestarea provizorie a acesteia pe o durată de 15 zile. S-a constatat că prin încheierea penală nr. 29/9.10.2019 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, definitivă prin necontestare, a fost revocată măsura arestării provizorii luată faţă de persoana solicitată A..
S-a constatat că persoana solicitată A. se află, începând cu data de 26.09.2019, în executarea pedepsei de 1800 zile închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 17/5.03.2019 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 130/A/11.04.2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în baza căreia a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 18/2019.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Oradea a reţinut următoarele:
Prin sesizarea înregistrată la data de 25 septembrie 2019, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a înaintat instanţei ordonanţa din data de 24 septembrie 2019, prin care s-a dispus reţinerea persoanei solicitate A. pe o durată de 24 de ore, începând cu ora 21:00, mandatul european de arestare nr. 184 Ns 5/d din data de 02.08.2019 emis de autorităţile judiciare din Austria, în limba germană, fişa de evidenţă a persoanei solicitate, procesul-verbal de aducere la cunoştinţă a drepturilor persoanei solicitate, procesul-verbal de identificare, semnalarea în Sistemul Informatic Schengen a Biroului SIRENE din Austria, fişa DEPABD şi cazierul judiciar al persoanei solicitate, solicitând instanţei să fixeze un termen de judecată de urgenţă pentru arestarea provizorie în vederea predării, pe o durată de 15 zile.
S-a constatat că prin încheierea penală nr. 25/IP din 25.09.2019 s-a dispus în baza art. 102 alin. (5) lit. a) Legea nr. 302/2004, republicată, cu referire la art. 230 din C. proc. pen., arestarea provizorie a persoanei solicitate A. pe o durată de 15 zile, începând cu data de 25 septembrie 2019 până la data de 09 octombrie 2019, inclusiv şi că prin încheierea penală nr. 29/IP din 09 octombrie 2019 s-a dispus, în baza art. 242 alin. (1) din C. proc. pen., revocarea măsurii arestării provizorii luată faţă de persoana solicitată prin încheierea penală nr. 25/IP/2019 din data de 25 septembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Oradea.
S-a reţinut că persoana solicitată A. se află, începând cu data de 26.09.2019 în executarea pedepsei de 1800 zile închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 17/5.03.2019 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 130/A/11.04.2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în baza căreia a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 18/2019.
În data de 27.09.2019, autorităţile judiciare din Austria au înaintat instanţei copia mandatului european de arestare şi traducerea în limba română a acestuia, iar prin nota transmisă la dosar la data de 10.10.2019 acestea au comunicat că îşi menţin cererea pentru executarea mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A..
Examinând cererea formulată, Curtea de Apel Oradea a reţinut următoarele:
În data de 02.08.2019, pe numele persoanei solicitate A. s-a emis un mandat european de arestare de către autorităţile judiciare din Austria pentru săvârşirea infracţiunii de furt grav calificat prin efracţie, prev. de art. 127, 128 alin. (1), cifra 5, art. 129 alin. (1) cifra 1, art. 130 alin. (2) caz StGB din C. pen. austriac.
Persoanei solicitate i s-au adus la cunoştinţă motivele reţinerii şi faptul că s-a emis un mandat european de arestare, în conformitate cu dispoziţiile art. 101 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.
Instanţa a reţinut că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a identificat persoana solicitată A., în prezenţa avocatului desemnat din oficiu, încheindu-se în acest sens procesul-verbal de identificare şi ascultare din data de 24 septembrie 2019.
În fapt, s-a reţinut că, la data de 10 mai 2016, în timp ce se afla în Viena, persoana solicitată, în colaborare conştientă şi voită cu doi cofăptuitori necunoscuţi, a încercat să ia de la B. obiecte mobile străine prin efracţie din atelierul acestuia din 1030 Wien, Keinergasse 10; cei trei au spart uşa de la intrare, după care persoana solicitată, cu ajutorul unui fier de armare procurat de la un şantier din apropiere, a vrut să spargă uşa de gratii interioară, însă a fost observat de către C., care a anunţat poliţia, astfel încât apariţia poliţiştilor a împiedicat ducerea la bun sfârşit a faptei.
La data de 19 mai 2017, în Viena, în mod calificat, prin efracţie, spărgând o fereastră exterioară, persoana solicitată a pătruns în spaţiile respective şi a luat de la persoanele cu drept de păstrare de la firma D. obiecte mobile străine într-un cuantum mai mare de 5.000,00 euro şi anume unelte în valoare totală de 7.500,00 euro, cu intenţia ca, prin însuşirea acestora, să se îmbogăţească ilicit.
Instanţa a reţinut că mandatul european de arestare este o decizie judiciară emisă de autoritatea judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene, în vederea arestării şi predării către un alt stat membru, respectiv Austria, a unei persoane solicitate, care se execută în baza principiului recunoaşterii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13.06.2002, cât şi cu respectarea drepturilor fundamentale ale omului, aşa cum acestea sunt consacrate de art. 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană.
În temeiul acestor principii, stipulate atât în norma internă cât şi în cea europeană, este evident că executarea unei asemenea decizii judiciare în cadrul unei cooperări judiciare în materie penală presupune respectarea deplină a condiţiilor de fond şi formă, a domeniului de aplicare şi a cadrului instituţional în care funcţionează această procedură specială, pentru ca astfel să existe o deplină respectare a drepturilor şi libertăţilor persoanei, aşa cum acestea sunt prevăzute de Constituţia României şi de normele europene.
Conform Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13.06.2002, mandatul european de arestare este un act procesual cu putere obligatorie în vederea executării unui mandat de arestare, de executare a unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, numai atunci când persoana împotriva căreia s-a emis mandatul se sustrage de la executare, refugiindu-se pe teritoriul unui alt stat membru.
La termenul din 25 octombrie 2019, persoana solicitată A., întrebată asupra consimţământului la predare, în conformitate cu dispoziţiile art. 104 alin. (3) din Legea 302/2004, a arătat că este de acord cu predarea sa către autorităţile judiciare din Austria. De asemenea, persoana solicitată a menţionat expres că nu renunţă la regula specialităţii, aceste aspecte fiind consemnate în procesul-verbal.
În virtutea principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce consacrat de Decizia-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002, precum şi raportat la dispoziţiile art. 85 din Legea nr. 302/2004, care reglementează mandatul european de arestare, instanţa română, ca autoritate judiciară de executare, nu are competenţa de a verifica temeinicia măsurii arestării preventive dispuse de autoritatea judiciară emitentă dintr-un stat membru al Uniunii Europene, în speţă cel din Austria, în baza căreia s-a emis mandatul european de arestare şi nici asupra oportunităţii mandatului european de arestare.
Instanţa a reţinut însă că, prin sentinţa penală nr. 17 din data de 05 martie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, în dosarul nr. x/2019, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi, în consecinţă:
1. În baza art. 150, art. 154 alin. (3) şi art. 155 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, a fost recunoscută sentinţa penală nr. 044 Hv 102/17s pronunţată de Tribunalul Landului Viena la data de 03.10.2017, rămasă definitivă la data de 12.02.2018, prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 1080 zile închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat grav prin efracţie prev. de art. 127, 128 alin. (1) cifra 5, 129 alin. (1) cifra 1, 130 alin. (2) cazul al doilea din C. pen. austriac (având corespondent în legislaţia penală română în infracţiunea de furt calificat prev. de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. b) din C. pen.).
În baza art. 154 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus executarea în România a pedepsei de 1080 de zile închisoare aplicate persoanei condamnate A.. S-a dedus din pedeapsa recunoscută durata măsurilor preventive privative de libertate şi perioada executată de persoana condamnată A., după cum urmează: durata arestului preventiv de la data de 05.09.2017, ora 17:00 până la data de 03.10.2017, ora 10:44, precum şi perioada executată de 284 zile calculată până la data de 19.06.2018. S-a luat act că persoana transferabilă A. şi-a exprimat acordul de a executa pedeapsa aplicată de autorităţile judiciare din Austria într-un penitenciar din România.
2. În baza art. 150, art. 154 alin. (3) şi art. 155 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, a fost recunoscută sentinţa penală nr. 044 Hv 65/16y pronunţată de Tribunalul Landului Viena la data de 14.07.2016, rămasă definitivă la aceeaşi dată, prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 720 zile închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de furt prin efracţie prev. de art. 15, 127, 129 alin. (1) cifra 1 din C. pen. austriac (având corespondent în legislaţia română în infracţiunea de tentativă la furt calificat prev. de art. 32 C. pen. raportat la art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) lit. b) din C. pen.).
În baza art. 154 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus executarea în România a pedepsei de 720 zile închisoare aplicate persoanei condamnate A.. S-a dedus din pedeapsa recunoscută durata măsurilor preventive privative de libertate şi perioada executată de persoana condamnată A., după cum urmează: durata arestului preventiv de la data de 10.05.2016, ora 03:55 până la data de 14.07.2016, ora 09:40, precum şi perioada executată de 117 zile calculată până la data de 19.06.2018. S-a luat act că persoana transferabilă A. şi-a exprimat acordul de a executa pedeapsa aplicată de autorităţile judiciare din Austria într-un penitenciar din România.
În baza art. 154 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus transferarea persoanei condamnate A. (încarcerat în Austria) într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepselor de 1080 zile închisoare şi 720 zile închisoare aplicate prin sentinţele recunoscute şi s-a dispus emiterea unui mandat de executare cu privire la pedepsele de 1080 zile închisoare şi 720 zile închisoare, aplicate prin sentinţele penale recunoscute, la data rămânerii definitive a hotărârii.
Prin decizia penală nr. 130/A din 11 aprilie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală în dosarul nr. x/2019, s-a admis apelul declarat de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 17 din 05 martie 2019 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia Penală, s-a desfiinţat, în parte, hotărârea atacată şi, în rejudecare, s-a dedus din pedepsele de 1080 zile închisoare şi 720 zile închisoare aplicate persoanei condamnate A. şi perioada executată în continuare, de la 19.06.2018, la zi.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.
Potrivit art. 99 alin. (2) lit. h) din Legea nr. 302/2004, autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare când o autoritate judiciară română a decis fie renunţarea la urmărirea penală, fie clasarea pentru infracţiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare sau a pronunţat, faţă de persoana solicitată, o hotărâre definitivă cu privire la aceleaşi fapte, care împiedică viitoare proceduri.
Instanţa a apreciat că este incidentă teza finală a textului legal menţionat, respectiv a fost pronunţată faţă de persoana solicitată A. o hotărâre definitivă cu privire la aceleaşi fapte, care împiedică viitoare proceduri.
Astfel, Curtea de Apel Oradea a constatat că mandatul european de arestare ce face obiectul cererii de executare a fost emis de autorităţile judiciare din Austria pentru infracţiunile cu privire la care persoana solicitată a fost condamnată prin hotărârea nr. 044 Hv 65/16y pronunţată de Tribunalul Landului Viena la data de 14.07.2016 şi prin hotărârea nr. 044 Hv 102/17s pronunţată de Tribunalul Landului Viena, hotărâri care au fost recunoscute prin sentinţa penală nr. 17 din data de 05 martie 2019 de către Curtea de Apel Alba Iulia, care a dispus şi transferarea persoanei condamnate A. (încarcerat în Austria la data pronunţării sentinţei) într-un penitenciar din România, instanţa luând act că persoana transferabilă A. şi-a exprimat acordul de a executa pedeapsa aplicată de autorităţile judiciare din Austria într-un penitenciar din România
Sentinţa penală nr. 17/5.03.2019 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia a rămas definitivă şi executorie, iar persoana solicitată se află, începând cu data de 26.09.2019, în executarea pedepsei de 1800 zile închisoare aplicată prin această sentinţă, în baza căreia a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 18/2019.
Prin urmare, chiar dacă situaţia dedusă judecăţii este atipică (în sensul că autorităţile judiciare austriece au comunicat că îşi menţin cererea de executare a mandatului european emis pentru executarea pedepselor aplicate prin sentinţele nr. 044 Hv 65/16y, pronunţată de Tribunalul Landului Viena la data de 14.07.2016 şi nr. 044 Hv 102/17s, pronunţată de Tribunalul Landului Viena, hotărâri care au fost recunoscute prin sentinţa penală nr. 17 din data de 05 martie 2019 de către Curtea de Apel Alba Iulia, iar persoana solicitată A. şi-a dat consimţământul la predare), instanţa a apreciat că sentinţa penală nr. 17/5.03.2019 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia poate fi considerată ca fiind o hotărâre definitivă cu privire la aceleaşi fapte, care împiedică viitoare proceduri, în sensul prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. h) din Legea nr. 302/2004, republicată.
Pentru aceste motive, Curtea de Apel Oradea a respins cererea privind executarea mandatului european de arestare nr. 184 Ns 5/19d emis la data de 2.08.2019 de către Tribunalul pentru cauze penale din Viena cu privire la persoana solicitată A., în vederea executării pedepselor aplicate prin sentinţa penală nr. 44 HV 102/17S/3.10.2017, pronunţată de Tribunalul Landului Viena, definitivă la data de 12.02.2018 şi prin sentinţa nr. 44 Hv 65/16y/14.07.2016 pronunţată de Tribunalul Landului Viena, definitivă la aceeaşi dată, astfel cum s-a menţionat în partea introductivă a considerentelor.
Împotriva sentinţei penale nr. 92/PI din 25 octombrie 2019 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x, a formulat contestaţie persoana solicitată A..
La termenul din data de 14 aprilie 2020, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia tardivităţii căii de atac.
Analizând cu prioritate excepţia tardivităţii declarării căii de atac a contestaţiei, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerentele:
Potivit dispoziţiilor art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, "(1) În toate cazurile instanţa se pronunţă asupra executării mandatului european de arestare prin sentinţă, cu respectarea termenelor prevăzute la art. 112. În scopul luării unei hotărâri, instanţa ţine seama de toate împrejurările cauzei şi de necesitatea executării mandatului european de arestare."
Conform prevederilor art. 110 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, "(2) Hotărârea prevăzută la art. 109 alin. (1) poate fi atacată cu contestaţie în termen de 5 zile de la pronunţare (...)."
În lipsa unor dispoziţii exprese în cuprinsul Legii nr. 302/2004, republicată, termenul procedural de 5 zile înăuntrul căruia se poate promova calea de atac împotriva hotărârii prin care Curtea de Apel Oradea a respins cererea privind executarea mandatului european de arestare nr. 184 Ns 5/19d emis la data de 2.08.2019 de către Tribunalul pentru cauze penale din Viena, cu privire la persoana solicitată A., se calculează conform art. 269 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., dispoziţii procesual penale cu caracter general.
Conform prevederilor art. 269 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.:
"(1) La calcularea termenelor procedurale se porneşte de la ora, ziua, luna sau anul prevăzut în actul care a provocat curgerea termenului, în afară de cazul când legea dispune altfel. (2) La calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se socoteşte ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlineşte."
Înalta Curte constată că hotărârea prin care Curtea de Apel Oradea a respins cererea privind executarea mandatului european de arestare nr. 184 Ns 5/19d emis la data de 2.08.2019 de către Tribunalul pentru cauze penale din Viena, cu privire la persoana solicitată A., a fost pronunţată la data de 25 octombrie 2019. La aceeaşi dată s-a comunicat persoanei solicitate o copie a minutei acestei hotărâri .
Prin urmare, termenul de 5 zile (de la pronunţare) în care persoana solicitată A. putea declara contestaţie împotriva sentinţei penale nr. 92/PI din 25 octombrie 2019 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x s-a împlinit la data de 31 octombrie 2019.
În cauză, persoana solicitată E. formulat contestaţie la data de 10 martie 2020, astfel cum rezultă din actele dosarului (ştampilă plic - dosar contestaţie).
În consecinţă, calea de atac formulată de persoana solicitată A. la data de 10 martie 2020 a fost exercitată după expirarea termenului legal de 5 zile de la pronunţare, prevăzut de dispoziţiile art. 110 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.
Potrivit dispoziţiilor art. 268 alin. (1) din C. proc. pen., când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exerciţiul dreptului şi nulitatea actului făcut peste termen, situaţie incidentă şi în cauză, faţă de considerentele anterior expuse.
Drept urmare, Înalta Curte urmează să respingă, ca tardivă, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 92/PI din 25 octombrie 2019 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/35/3019.
Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului şi se vasuporta din fondurile Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca tardivă, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 92/PI din 25 octombrie 2019 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/35/3019.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 14 aprilie 2020.