Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 27 din data de 30.03.2020, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie,în temeiul art. 598 alin. (1), lit. c), teza I din C. proc. pen., a respins, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de contestatorul A..
În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. a fost obligat contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 100 RON.
Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 313 RON, a fost avansat din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Prahova.
Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Ploieşti a reţinut următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 4 C. civ./30.01.2018 pronunţată în dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Ploieşti, s-au dispus următoarele:
În baza art. 141 din Titlul VI al Legii nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 300/2013 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti privind cererea de recunoaştere şi executare a hotărârii judecătoreşti formulată de către autorităţile judiciare din Republica Italia - Ministerul Justiţiei - Departamentul pentru Afaceri de Justiţie - Direcţia Generală a Justiţiei Penale - Biroul II - Cooperare Judiciară Internaţională şi în consecinţă:
În baza disp. art. 154-155 din Titlul VI al Legii nr. 302/2004 modificată şi completată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, a fost recunoscută hotărârea de condamnare emisă de GUP din Tribunalul S.Maria Capua Vetere pronunţată la 29 noiembrie 2011, rămasă definitivă la 27.11.2014 prin sentinţa nr. 6/14, n. 23244/2015 R.G.N.R., n.46/2013 RG pronunţată de Curtea de Juri de Apel, secţia a Doua, prin care cetăţeanul român A., a fost condamnat la pedeapsa de 30 (treizeci) ani de închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor şi furt organizat sau armat, prevăzute de art. 575, 61 n.2 şi 61 n.3 din C. pen. italian şi art. 628 alin. (1) şi (3) din C. pen. italian, cu corespondent în infracţiunea de omor calificat, tâlhărie şi tâlhărie calificată prev. de art. 189, art. 233 şi art. 234 din C. pen. român, cu aplicarea art. 36, 38 din C. pen. român, fapta constând în aceea că la data de 18.12.2011 în Pietramelara (Caserta), în scopul de a-şi asigura impunitatea pentru delictul de tâlhărie agravată, l-a lovit în mod violent la cap şi în alte părţi ale corpului, cu picioarele şi cu pumnii pe B., provocându-i, astfel un traumatism cranian închis şi în final moartea şi, de asemenea, pentru a obţine un profit a pătruns în locuinţa din via Traversa 1 San Giovanni din Pietramelara prin spargerea uşii de la intrare, unde l-a lovit cu violenţă în mod repetat cu picioarele şi cu pumnii la cap şi în alte părţi ale corpului, iar apoi l-a strivit cu greutatea corpului pentru a-l imobiliza pe B. - astfel provocându-i moartea - şi de unde a sustras o sumă de bani neprecizată de la victimă.
În baza disp. art. 154 alin. (3) şi (6) din Titlul VI al Legii nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 300/2013 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, s-a dispus executarea în România a pedepsei de 30 ani închisoare şi transferarea persoanei condamnate A., într-un penitenciar din România în vederea executării pedepsei de 30 ani închisoare aplicată de autoritatea judiciară a statului emitent de condamnare - Italia.
S-a dedus din pedeapsa de 30 ani închisoare, perioada executată conform certificatului emis la 05.07.2016 de statul italian şi hotărârii de condamnare emisă de GUP din Tribunalul S.Maria Capua Vetere pronunţată la 29 noiembrie 2011, rămasă definitivă la 27.11.2014 prin sentinţa nr. 6/14, n. 23244/2015 R.G.N.R., n.46/2013 RG pronunţată de Curtea de Juri de Apel, secţia a Doua şi rămasă definitivă la data de 27.11.2014, perioada deja executată calculată de la data de 29.05.2011 la zi.
S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei de 30 ani închisoare pentru infracţiunea de omor calificat, tâlhărie şi tâlhărie calificată prev. de art. 189, art. 233 şi art. 234 din C. pen. român, cu aplicarea art. 36, 38 C. pen. român, fapta constând în aceea că la data de 18.12.2011 în Pietramelara (Caserta), în scopul de a-şi asigura impunitatea pentru delictul de tâlhărie agravată, l-a lovit în mod violent la cap şi în alte părţi ale corpului, cu picioarele şi cu pumnii pe B., provocându-i, astfel un traumatism cranian închis şi în final moartea şi, de asemenea, pentru a obţine un profit a pătruns în locuinţa din via Traversa 1 San Giovanni din Pietramelara prin spargerea uşii de la intrare, unde l-a lovit cu violenţă în mod repetat cu picioarele şi cu pumnii la cap şi în alte părţi ale corpului, iar apoi l-a strivit cu greutatea corpului pentru a-l imobiliza pe B. - astfel provocându-i moartea - şi de unde a sustras o sumă de bani neprecizată de la victimă.
S-a dispus comunicarea prezentei sentinţe, după rămânerea definitivă, precum şi a unui exemplar al mandatului de executare a pedepsei închisorii, conform art. 154 alin. (12) din Titlul VI al Legii nr. 302/2004 modificată şi completată prin Legea nr. 300/2012 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, autorităţii judiciare solicitante, Direcţiei de Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară din cadrul Ministerului Justiţiei, precum şi Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române. Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia. În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., s-a dispus plata onorariului apărătorului din oficiu, pentru persoana condamnată în sumă de 400 RON din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului Prahova.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Curtea de Apel Ploieşti a reţinut următoarele:
Prin ordonanţa nr. 9622/II/5/2017, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti a dispus sesizarea Curţii de Apel Ploieşti şi, prin adresa cu acelaşi număr, a înaintat instanţei informaţiile şi înscrisurile referitoare la solicitarea Ministerului Justiţiei al Republicii Italia, privind recunoaşterea hotărârii de condamnare emisă de GUP din Tribunalul S.Maria Capua Vetere pronunţată la 29 noiembrie 2011, rămasă definitivă la 27.11.2014 prin sentinţa nr. 6/14, n. 23244/2015 R.G.N.R., n.46/2013 RG pronunţată de Curtea de Juri de Apel, secţia a Doua, prin care cetăţeanul român A., în prezent aflat într-un penitenciar din Italia.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea a constatat faptul că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională pentru a se dispune recunoaşterea hotărârii de condamnare a numitului A. la pedeapsa de 30 (treizeci) ani de închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor şi furt organizat sau armat, prevăzute de art. 575, 61 n.2 şi 61 n.3 din C. pen. Italian şi art. 628 alin. (1) şi (3) din C. pen. italian, cu corespondent în infracţiunea de omor calificat, tâlhărie şi tâlhărie calificată prev. de art. 189, art. 233 şi art. 234 din C. pen. Român, cu aplicarea art. 36, 38 din C. pen. român, fapta constând în aceea că la data de 18.12.2011 în Pietramelara (Caserta), în scopul de a-şi asigura impunitatea pentru delictul de tâlhărie agravată, l-a lovit în mod violent la cap şi în alte părţi ale corpului, cu picioarele şi cu pumnii pe B., provocându-i astfel un traumatism cranian închis şi în final moartea şi, de asemenea, pentru a obţine un profit a pătruns în locuinţa din via Traversa 1 San Giovanni din Pietramelara prin spargerea uşii de la intrare, unde l-a lovit cu violenţă în mod repetat cu picioarele şi cu pumnii la cap şi în alte părţi ale corpului, iar apoi l-a strivit cu greutatea corpului pentru a-l imobiliza pe B. - astfel provocându-i moartea - şi de unde a sustras o sumă de bani neprecizată de la victimă.
Curtea de Apel a constatat faptul că faptele pentru care numitul A. a fost judecat şi condamnat pe teritoriul Italiei au corespondent în infracţiunile de omor calificat (art. 188 - 189, alin. (1), lit. d) - C. pen. român, sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 15 ani la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi sau cu detenţie pe viaţă) şi tâlhărie calificată, faptă prevăzută de art. 233 şi art. 234 alin. (1) lit. f) - din C. pen. (sancţionată cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi), iar în ceea ce priveşte pedeapsa de 30 (treizeci) ani închisoare, Curtea a apreciat în sensul că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 135 alin. (6) - Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională, pedeapsa de 30 de ani închisoare putând fi aplicată conform legislaţiei penale române (care pentru această faptă prevede inclusiv pedeapsa detenţiei pe viaţă, iar în situaţia unei pedepse de 25 de ani închisoare, aceasta poate fi majorată până la limita maximă a pedepsei închisorii, de 30 de ani, ca urmare a aplicării sporului obligatoriu de pedeapsă sau a circumstanţelor agravante).
Curtea de Apel a constatat, de asemenea, că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 136, alin. (1), lit. a)-d) - Legea nr. 302/2004, la dosar fiind depusă inclusiv cererea persoanei condamnate A. prin care solicită transferul într-un penitenciar din România.
Pe cale de consecinţă, în baza disp. art. 154 alin. (3) şi (6) din Titlul VI al Legii nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 300/2013 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, s-a dispus executarea în România a pedepsei de 30 ani închisoare şi transferarea persoanei condamnate A., într-un penitenciar din România în vederea executării pedepsei de 30 ani închisoare aplicată de autoritatea judiciară a statului emitent de condamnare - Italia.
Curtea de Apel a dedus din pedeapsa de 30 ani închisoare, perioada executată conform certificatului emis la 05.07.2016 de statul italian şi hotărârii de condamnare emisă de GUP din Tribunalul S.Maria Capua Vetere pronunţată la 29 noiembrie 2011, rămasă definitivă la 27.11.2014 prin sentinţa nr. 6/14, n. 23244/2015 R.G.N.R., n.46/2013 RG pronunţată de Curtea de Juri de Apel, secţia a Doua şi rămasă definitivă la data de 27.11.2014, perioada deja executată calculată de la data de 29.05.2011 la zi şi a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei de 30 ani închisoare pentru infracţiunea de omor calificat, tâlhărie şi tâlhărie calificată prev. de art. 189, art. 233 şi art. 234 din C. pen. român, cu aplicarea art. 36, 38 din C. pen. român, fapta constând în aceea că la data de 18.12.2011 în Pietramelara (Caserta), în scopul de a-şi asigura impunitatea pentru delictul de tâlhărie agravată, l-a lovit în mod violent la cap şi în alte părţi ale corpului, cu picioarele şi cu pumnii pe B., provocându-i astfel un traumatism cranian închis şi în final moartea şi de asemenea, pentru a obţine un profit a pătruns în locuinţa din via Traversa 1 San Giovanni din Pietramelara prin spargerea uşii de la intrare, unde l-a lovit cu violenţă în mod repetat cu picioarele şi cu pumnii la cap şi în alte părţi ale corpului, iar apoi l-a strivit cu greutatea corpului pentru a-l imobiliza pe B. - astfel provocându-i moartea - şi de unde a sustras o sumă de bani neprecizată de la victimă.
De asemenea, Curtea de Apel a dispus comunicarea prezentei sentinţe, după rămânerea definitivă, precum şi a unui exemplar al mandatului de executare a pedepsei închisorii, conform art. 154 alin. (12) din Titlul VI al Legii nr. 302/2004 modificată şi completată prin Legea nr. 300/2012 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, autorităţii judiciare solicitante, Direcţiei de Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară din cadrul Ministerului Justiţiei, precum şi Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., s-a dispus plata onorariului apărătorului din oficiu, pentru persoana condamnată în sumă de 400 RON din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului Prahova.
Împotriva acestei sentinţe a formulat contestaţie la executare, în termen legal, contestatorul condamnat A., solicitând, practic, reducerea pedepsei recunoscute, în cuantum de 30 ani închisoare la 25 ani închisoare.
Deliberând asupra contestaţiei la executare, Curtea a apreciat-o a fi nefondată, pentru considerentele următoare:
Contestatorul şi-a întemeiat contestaţia la executare pe prevederile art. 598, alin. (1), lit. c) din C. proc. pen., invocând o nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută, ca urmare a faptului că pedeapsa ce a fost recunoscută de instanţa din România este de 30 ani închisoare, deşi, conform susţinerilor petentului condamnat, aceasta nu putea fi mai mare de 25 ani închisoare.
Curtea a constatat faptul că prezenta contestaţie este nefondată, în cauză nefiind vorba despre existenţa unei nelămuriri privind hotărârea ce se execută şi nici de o împiedicare la executarea hotărârii judecătoreşti în baza căreia s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii.
Din analiza situaţiei juridice a contestatorului condamnat, Curtea a constatat faptul că este evident ce pedeapsă execută petentul condamnat (pedeapsă pentru care a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii) şi nu există nicio împiedicare la executarea acestei pedepse (hotărârea de recunoaştere a fost pusă în executare în conformitate cu prevederile legale).
Totodată, contestaţia la executare este un mijloc procesual ce poate fi exercitat pentru soluţionarea incidentelor prevăzute de legea penală sau procesual penală ivite înaintea ori în timpul executării hotărârii penale definitive sau după executarea hotărârii penale definitive dar în legătură cu aceasta s-a menţionat că, instanţa nu se poate pronunţa, pe calea procedurii contestaţiei la executare, întemeiate pe prevederile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. asupra unei solicitări de reducere a pedepsei, deoarece prezenta contestaţie la executare presupune exclusiv analiza de către instanţă a faptului dacă sunt întrunite cazurile prevăzute de textul legal sus menţionat.
De asemenea, Curtea a reamintit faptul că pe calea unei contestaţii la executare nu se poate aduce atingere autorităţii de lucru judecat, astfel încât, contestaţia la executare urmează a fi respinsă, ca nefondată.
Examinând contestaţia prin prisma dispoziţiilor legale, Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente:
Contestaţia la executare reprezintă o procedură jurisdicţională de rezolvare a situaţiilor juridice care afectează executarea unei hotărâri penale. Printr-o contestaţie la executare nu se pot invoca aspecte ce ţin de judecata pe fond a cauzei, ci doar aspecte care privesc executarea hotărârilor.
Potrivit art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:
a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;
d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.
În speţa de faţă, condamnatul a invocat incidenţa dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., solicitând ca prin intermediul acestui mijloc procesual, să se reducă pedeapsa de 30 ani închisoare aplicată în străinătate potrivit legii române pentru infracţiunea de omor calificat, tâlhărie şi tâlhărie calificată, aşa cum reiese din hotărârea de condamnare dispusă de către autorităţile italiene.
Înalta Curte constată că motivele contestatorului nu se în cadrează în cazul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.
Potrivit dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.
Nelămurirea ivită trebuie să vizeze limitele în care hotărârea se execută, iar nu valabilitatea acesteia în privinţa textelor de lege şi a principiilor aplicate. În acest sens, caracterul echivoc al dispozitivului hotărârii şi lipsa acestuia de precizie, pot legitima formularea unei contestaţii la executare în baza acestui temei (de exemplu, existenţa nelămuririi în privinţa perioadei privării de libertate din cursul procesului penal, ce trebuie dedusă sau menţiunea generică de confiscare a bunurilor utilizate în vederea comiterii infracţiunii, fără ca acestea să fie identificate). Pe calea contestaţiei la executare pot fi rezolvate aspecte legate de punerea în executare a unei hotărâri, fără a se repune în discuţie probleme de fond rezolvate cu autoritate de lucru judecat.
În cauză, criticile contestatorului privesc pedeapsa recunoscută prin sentinţa penală nr. 4 C. civ./30.01.2018 pronunţată în dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Ploieşti, în sensul că pedeapsa ce a fost recunoscută de instanţa din România este de 30 ani închisoare, deşi, conform susţinerilor petentului condamnat, aceasta nu putea fi mai mare de 25 ani închisoare, potrivit legislaţiei române, împrejurare care în opinia contestatorului ar conduce la micşorarea pedepsei.
Or, acestea nu se circumscriu cazului de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., prin prezenta contestaţie la executare nefiind relevate nelămuriri cu privire la hotărârea ce se execută, nici piedici în calea punerii ei în executare şi nici nu au intervenit modificări în sensul majorării sau micşorării cuantumului pedepsei ce se execută. În fapt, este pusă în discuţie chiar legalitatea şi temeinicia hotărârii în baza căreia se face executarea, fiind criticată recunoaşterea (prin sentinţa penală nr. 4 C. civ./30.01.2018 pronunţată în dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Ploieşti) a pedepsei aplicate contestatorului de autorităţile italiene, de 30 ani închisoare (în sarcina acestuia fiind reţinute trei infracţiuni prevăzute de legislaţia din Italia, respectiv, infracţiunea de omor calificat, tâlhărie şi tâlhărie calificată, care au corespondent în C. pen. român, fiind prevăzute de art. 189, art. 233 şi art. 234 din C. pen. român, cu aplicarea art. 36, 38 din C. pen. român).
Având în vedere criticile formulate de contestatorul condamnat, Înalta Curte mai notează că în procedura contestaţiei la executare nu se poate modifica o hotărâre rămasă definitivă, nu se poate proceda la o reindividualizare a pedepsei prin pronunţarea unei alte soluţii, întrucât s-ar aduce atingere autorităţii de lucru judecat, stabilităţii raporturilor juridice.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva sentinţei penale nr. 27 din data de 30.03.2020 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul condamnat A. împotriva sentinţei penale nr. 27 din data de 30.03.2020 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru petent, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 14 mai 2020.