Asupra contestaţiei de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 50/F din data de 9 martie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2019, s-a respins, ca nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de petentul A..
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat contestatorul la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 5 decembrie 2019, petentul A. a solicitat întreruperea executării pedepsei cu închisoarea aplicată prin Sentinţa penală nr. 96 din 7 martie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, pe motive medicale, invocând mai multe afecţiuni medicale.
Conform art. 592 rap. la 589 lit. a) C. proc. pen., "executarea pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă poate fi întreruptă în cazurile şi în condiţiile în care se constată pe baza unei expertize medico legale că cel condamnat suferă de o boală gravă ce face imposibilă executarea pedepsei şi instanţa consideră că lăsarea în libertate a acestuia nu prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, executarea pedepsei poate fi întreruptă pană starea de sănătate a condamnatului se va ameliora. De asemenea, potrivit alin. (2) al art. 589 C. proc. pen. întreruperea executării pedepsei pe acest considerent nu se poate acorda dacă petentul se sustrage de la efectuarea expertizei medico legale.
În raport de probele administrate în cauză, instanţa a constatat că nu s-a făcut dovada că cel condamnat suferă de o boală gravă ce face imposibilă executarea pedepsei, care să justifice întreruperea executării pedepsei.
Pentru admisibilitatea cererii de întrerupere a executării pedepsei în temeiul prev. de art. 592 raportat la art. 589 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: să se constate pe baza unei expertize medico-legale că cel condamnat suferă de o boală care nu poate fi tratată în reţeaua sanitară a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi care face imposibilă executarea pedepsei, lăsarea condamnatului în libertate să nu prezinte pericol pentru ordinea publică şi tratamentul condamnatului să nu poată fi efectuat sub pază permanentă datorită specificului bolii.
În acest sens, a fost efectuată o expertiză medico legală de către Institutul Naţional de Medicină Legală "Mina Minovici" Bucureşti.
Din raportul de primă expertiză medico-legală nr. x/2019 din 21 februarie 2020, rezultă că petentul prezintă diagnostic de chist epididimar drept, fără indicaţie de tratament chirurgical, cervicalgie, foliculită acneiformă, obezitate de tip abdominal, colopatie cronică şi tulburare de personalitate antisocială.
În urma consulturilor de specialitate şi a investigaţiilor efectuate se apreciază că patologia pe care o prezintă petentul poate fi tratată în cadrul reţelei sanitare a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, cu respectarea indicaţiilor terapeutice şi reevaluare medicală de specialitate (boli nutriţie, cardiologică, neurologică, psihiatrică), periodică sau la nevoie.
Faţă de cele expuse mai sus, s-a apreciat că la momentul actual, sus numitul nu se află în imposibilitatea executării pedepsei din punct de vedere medical.
Din raportul de expertiză medico legală, rezultă că petentul suferă de mai multe boli care însă pot fi tratate în cadrul reţelei sanitare a Administraţiei Naţionale a penitenciarelor, cu respectarea indicaţiilor terapeutice şi reevaluare medicală de specialitate (boli nutriţie, cardiologică, neurologică, psihiatrică), periodică sau la nevoie.
Împotriva sentinţei penale menţionate, în termen, condamnatul A. a formulat contestaţie, motivele promovării căii de atac fiind susţinute în cadrul concluziilor orale de către apărătorii aleşi ai contestatorului.
Examinând contestaţia, prin prisma dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, în considerarea următoarelor argumente:
Raportat la condiţiile prevăzute de dispoziţiilor art. 592 raportat la art. 589 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., de a căror îndeplinire depinde admiterea cererii petentului condamnat A., Înalta Curte apreciază ca fiind justă soluţia instanţei de fond, de respingere a solicitării de întrerupere a executării pedepsei cu închisoarea, aplicată prin sentinţa penală nr. 96 din 7 martie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, având în vedere concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. x din 21 februarie 2020, întocmit în cauză de Institutul Naţional de Medicină Legală "Mina Minovici" Bucureşti.
Astfel, conform documentului medical menţionat, Înalta Curte reţine că, la momentul examinării, contestatorul A. suferea de chist epididimar drept, fără indicaţie de tratament chirurgical, cervicalgie, foliculită acneiformă, obezitate de tip abdominal, colopatie cronică şi tulburare de personalitate antisocială, afecţiuni care nu îl pun în imposibilitatea executării imediate a pedepsei din punct de vedere medical.
Totodată, se constată că specificul bolilor contestatorului, stabilite pe baza expertizei medico-legale, permite tratamentul acestora în reţeaua sanitară a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, cu respectarea indicaţiilor terapeutice şi reevaluare medicală de specialitate (boli nutriţie, cardiologică, neurologică, psihiatrică), periodică sau la nevoie.
Faţă de susţinerile apărării, orientate spre criticarea modalităţii de examinare medicală a contestatorului, precum şi asupra tratamentului, solicitând ca acesta să fie consultat şi tratat într-un spital de specialitate, care să nu facă parte din reţeaua sanitară a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, unde să i se acorde o medicamentaţie corespunzătoare afecţiunilor pe care contestatorul le acuză, Înalta Curte constată că împrejurările referitoare la tratamentul de care beneficiază ori ar putea beneficia contestatorul excedează cererii de întrerupere a executării pedepsei cu închisoarea formulată de condamnatul A., având în vedere dispoziţiile legale incidente menţionate, care prevăd expres condiţiile ce trebuie analizate de instanţă.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 50/F din data de 9 martie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2019.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 50/F din data de 9 martie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2019.
Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 09 aprilie 2020.
GGC - MM