Şedinţa publică din data de 14 mai 2020
Asupra contestaţiei de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 39/F din data de 28 aprilie 2020 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2020, a fost admisă cererea privind executarea mandatului european de arestare emis la data de 31.01.2020 de autoritatea judiciară din Spania, respectiv Judecătoria Centrală de Instrucţie nr. 5 din Madrid, în dosarul nr. x/2018, sub aspectul infracţiunilor de spălare de bani, constituirea unui grup infracţional organizat, fraudă, cu corespondent în art. 29 alin. (1) din Legea nr. 656/2002, art. 249 C. pen., fraudă informatică şi art. 327 C. pen. - falsul privind identitatea, privind pe persoana solicitată A. , în prezent aflat în Centrul de Reţinere şi Arestare Preventivă din cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Vâlcea.
S-a luat act că persoana solicitată A. nu este de acord să fie predată către autorităţile judiciare din Spania, conform mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară din Spania în dosarul nr. x/2018, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de spălare de bani, constituirea unui grup infracţional organizat, fraudă, cu corespondent în art. 29 alin. (1) din Legea nr. 656/2002, art. 249 C. pen., fraudă informatică şi art. 327 C. pen. - falsul privind identitatea.
A fost autorizată predarea persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară din Spania, conform art. 104 alin. (6), (7) rap. la art. 109 din Legea nr. 302/2004 republicată comb. cu art. 27 paragraful 2 din Decizia - Cadru nr. 2002/584/JAI/13.06.2002 a Consiliului Uniunii Europene, cu respectarea drepturilor conferite de regula specialităţii şi sub condiţia ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoana solicitată să fie transferată în România pentru executarea acesteia.
S-a constatat că, în cursul procedurii de executare a prezentului mandat european de arestare, conform art. 101 din Legea nr. 302/2004 modificată, persoana solicitată A. a fost reţinută în baza Ordonanţei nr. 1670/II/5/2020 emisă la data de 14.04.2020 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti pentru 24 de ore, începând cu data de 14.04.2020, orele 15:25, până la data de 15.04.2020, orele 15:25, precum şi arestată provizoriu conform mandatului de arestare preventivă nr. 8 din data de 15.04.2020, emis de Curtea de Apel Piteşti, pe o durată de 15 zile, cu începere de la data de 15.04.2020, până la data de 29.04.2020, inclusiv.
Conform art. 104 alin. (6) şi 13 din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A. în vederea predării, pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 28 aprilie 2020, până la data de 27 mai 2020, inclusiv şi predarea acesteia către autoritatea judiciară solicitantă, cu respectarea termenelor de predare prev. de art. 104 alin. (10) şi art. 112 din aceeaşi lege.
În baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare în vederea predării persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară din Spania.
S-a stabilit că administraţia locului de deţinere - Arestul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Vâlcea va primi şi reţine persoana solicitată A. începând cu data de 28.04.2020, înaintând instanţei dovada de executare a măsurii arestării, iar în termenul prev. de art. 113 din Legea nr. 302/2004 republicată, va proceda la predarea acesteia către autorităţile judiciare spaniole.
S-a dispus ca prezenta hotărâre să se notifice persoanei solicitate, autorităţii judiciare străine, Centrului de Cooperare Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române - Biroul Sirene, Ministerului Justiţiei - Direcţia Drept Internaţional şi Tratate - Serviciul Cooperare Judiciară Internaţională în Materie Penală şi Inspectoratului Judeţean de Poliţie Vâlcea.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarele:
La data de 15 aprilie 2020 a fost înregistrată, sub nr. x/2020, propunerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, privind luarea măsurii arestării provizorii în vederea predării a persoanei solicitate A. , în prezent aflat în Centrul de Reţinere şi Arestare Preventivă din cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Vâlcea, ca urmare a semnalării introduse potrivit prevederilor art. 103 din Legea nr. 302/2004, cu modificările şi completările ulterioare, în sistemul de informaţii Schengen.
Parchetul a arătat că autorităţile judiciare din Spania, respectiv Tribunalul Central de instrucţiuni nr. 5 Madrid, au emis un mandat european de arestare pe numele persoanei solicitate A., în dosarul nr. x/2018, cercetat pentru comiterea infracţiunilor de spălare de bani, constituirea unui grup infracţional organizat, fraudă, fraudă informatică şi falsul privind identitatea.
Pentru luarea măsurii arestării în vederea predării, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, în baza art. 101 din Legea nr. 302/2004, cu aplicarea art. 202 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., art. 203 alin. (4) şi art. 209 alin. (1), (3), (10) şi 11 C. proc. pen., precum şi art. 108 din Legea nr. 254/2013, privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, a luat măsura reţinerii pe timp de 24 de ore, începând cu data de 14.04.2020, orele 15:25, până la data de 15.04.2020, orele 15:25.
Prin încheierea instanţei din data de 15 aprilie 2020 s-a fixat termen pentru prezentarea de către procuror a mandatului european de arestare în original, însoţit de traducerea acestuia în limba română, pentru data de 28.04.2020.
S-a constatat înaintarea de către procuror a mandatului european de arestare tradus în limba română, care a fost înmânat persoanei solicitate.
Fiind îndeplinite dispoziţiile art. 103 din Legea nr. 302/2004 modificată, privind sesizarea instanţei de judecată, la termenul fixat pentru soluţionarea cererii s-a procedat la identificarea persoanei solicitate, aceasta neformulând obiecţiuni.
Conform art. 104 alin. (3) şi art. 106 din Legea nr. 302/2004, s-au adus la cunoştinţa acesteia drepturile persoanei arestate în baza unei asemenea decizii judiciare, efectele regulii specialităţii prevăzute de art. 117, conţinutul mandatului european de arestare, infracţiunile pentru care este urmărită persoana solicitată şi limitele de pedeapsă prevăzute de legislaţia statului membru solicitant, posibilitatea de a consimţi la predare către autorităţile judiciare spaniole, precum şi caracterul irevocabil al acordului dat voluntar.
În contextul în care persoana solicitată a arătat că nu renunţă la drepturile conferite de regula specialităţii, consimţind să fie cercetată numai cu privire la faptele menţionate în cuprinsul mandatului european de arestare, iar în situaţia în care va fi condamnată la o pedeapsă privativă de libertate de către autorităţile judiciare spaniole, să execute pedeapsa în România, însă nu şi-a exprimat acordul de a fi arestată şi predată autorităţilor judiciare spaniole la acest moment, din cauza situatiei epidemiologice internationale, aceste aspecte au fost consemnate în procesul-verbal de audiere întocmit în şedinţa publică din data de 28.04.2020.
Curtea de Apel Piteşti a constatat că situaţia determinată de răspândirea coronavirusului Covid 19, invocată de persoana solicitată, nu se încadrează în niciunul dintre motivele de refuz de executare prev. de art. 99 din Legea nr. 302/2004, apreciind că predarea imediată nu ar avea consecinţe negative asupra stării de sănătate a persoanei solicitate, întrucât toate statele europene au adoptat măsuri speciale pentru prevenirea răspândirii virusului. Mai mult, starea de urgenţă decretată de Presedintele Romaniei încetează la data de 15.05.2020.
Faţă de situaţia de fapt expusă, instanţa de fond a reţinut că:
- mandatul european de arestare a fost emis de Tribunalul Central de instrucţiuni nr. 5 Madrid, la data de 31.01.2020, în dosarul nr. x/2018, autoritate judiciară solicitantă dintr-un stat membru al Uniunii Europene şi care a transpus în legislaţia internă Decizia - Cadru nr. 2002/584/JAI din 13.06.2002 a Consiliului Uniunii Europene;
- decizia judiciară s-a luat în vederea efectuării urmării penale faţă de persoana solicitată, suspectată de comiterea infracţiunilor de spălare de bani, constituirea unui grup infracţional organizat, fraudă, cu corespondent în art. 29 alin. (1) din Legea nr. 656/2002, art. 249 C. pen., fraudă informatică şi art. 327 C. pen. - falsul privind identitatea;
- circumstanţele cauzei constau în aceea că, pe teritoriul Spaniei, se află în curs de cercetare o Organizaţie Criminală, compusă printre alţii de un număr mare de cetăţeni români, care începând cu sfârşitul anului 2016 s-au ocupat cu deschiderea de conturi cu acte false, unde ulterior primeau depuneri care proveneau din diferite modalităţi de escrocherie, pentru ca, într-un final, să aibă loc spălarea de bani, trimiţând banii primiţi în conturi din diferite ţări din Europa. Modalităţile de escrocherie realizate de către Organizaţie se pot împărţi în acelea a căror victime sunt Administraţiile Publice şi cele ale căror victime sunt persoanele particulare. Escrocheriile împotriva Administraţiilor publice constau în furtul identităţii firmelor cărora administraţiile le datorau vreo plată, falsificând pentru aceasta certificate bancare şi comerciale, făcându-le pe acestea din urmă să creadă că furnizorii lor şi-au schimbat numărul de cont bancar, aceştia depunând până la urmă banii într-un cont al Organizaţiei Criminale. Nu mai puţin de şaptezeci de organisme publice au fost victimele acestei metode a Organizaţiei criminale. Escrocheriile împotriva persoanelor particulare au fost comise prin intermediul internetului, prin diferite metode, printre care se află şi cea de phishing bancar, escrocherii de vânzare-cumpărare şi mai ales escrocherii în ceea ce priveşte închirierea locuinţelor, având toate acestea în comun faptul că victimele credeau că realizează cumpărări sau închirieri de pe pagini legale, când de fapt acestor pagini le fusese furată identitatea, depunând în felul acesta banii în conturile Organizaţiei, fără a primi vreodată produsele sau serviciile solicitate. Faptul că aceste escrocherii au fost comise prin intermediul internetului face să existe victime în diferite ţări. Până în prezent şi ţinând cont de analiza realizată asupra conturilor cercetate, volumul escrocheriei este de mai mult de 8 milioane de euro.
În ceea ce priveşte infracţiunile de fals în acte, infracţiuni săvârşite de către Organizaţia Criminală, acestea sunt multe şi variate, falsificarea documentelor de identitate din diferite ţări fiind piatra unghiulară care a permis deschiderea atâtor conturi bancare, documente foarte bine întocmite, ceea ce a făcut ca detectarea lor de către entităţile bancare să fie aproape imposibilă. Falsificarea certificatelor bancare şi a celor comerciale constituie alt punct forte al Organizaţiei, deoarece prin acestea erau înşelate organismele publice. În ultimul rând, odată ce banii erau obţinuţi prin escrocherii din diferite conturi bancare, începea spălarea acestora. Această organizaţie criminală deţine elementele care conform doctrinei şi organismelor naţionale şi internaţionale în ceea ce priveşte prevenirea spălării banilor, sunt considerate elemente care fac parte din infracţiunea de spălare de bani şi care, pe de-o parte, formează nucleul esenţial al infracţiunii prevăzute de articolul 301 din C. pen. şi, pe de altă parte, furnizează o serie de indicatori de spălare de bani, care permit construirea infracţiunii acesteia: creşterea activelor în mod nejustificat, mânuirea unor sume de bani sau realizarea unor operaţii financiere anormale care demonstrează realizarea unor operaţii neobişnuite în cadrul activităţilor comerciale ordinare; constatarea unei legături sau conexiuni cu activitatea infracţională sau persoane sau grupuri care aveau legătură cu aceasta, toţi banii obţinuţi de către Organizaţia Criminală provin din escrocherie; inexistenţa unor activităţi economice sau comerciale legale, dat fiind faptul că persoanele cercetate nu au nicio activitate legată de muncă sau comercială care ar putea justifica depunerile primite în nenumăratele conturi bancare pe care le-au deschis.
Cea mai importantă trăsătură a acestei Organizaţii este caracterul său itinerant, dat fiind faptul că un număr dintre membrii ei nu se află în mod normal în Spania, ci doar pentru anumite perioade de timp şi apoi se întorc, baza de operaţiuni aflându-se în România.
Persoana solicitată A. a extras bani din urmatoarele conturi bancare:
1. E S 1720386001216000119835. Acest cont a fost deschis cu documente false pe numele B..
A efectuat o depunere la un bancomat la Sucursala 6448, de pe strada x 126, din Valencia, în valoare de 30€, la data de 02.06.2017, la orele 18:57:12.
La data de 06/06/2017, A. a extras 2.000 şi 5006 de la bancomatul BBVA 503, de pe Avda. del Puerto nr. 243 din Valencia. La data de 08/06/2017, a extras 1.8006 de la bancomatul BBVA numărul 506, situat în Piaza de Espana nr. 5 din Valencia. La data de 08/06/2017, a extras 1.8006 de la bancomatul BBVA Nr. 500, situat în Piaza del Ayuntamiento din Valencia. La data de 09/06/2017, a extras 1.750, 1.500 şi 1.2006 de la bancomatul BBVA Nr. 506, situat în Piaza de Espana nr. 5 din Valencia.
2. x. Acest cont a fost deschis cu documente false pe numele lui C..
La data de 01/06/2017, A. a extras 2.000 şi 1.0006 de la bancomatul BBVA Nr. 503, situat în Avda. del Puerto nr. 243 din Valencia. La data de 02/06/2017, a extras suma de 2.0006 de la bancomatul BBVA nr. 503, situat în Avda del Puerto nr. 243 din Valencia. La data de 05/06/2017, a extras 2.0006 şi 7006, de la bancomatul BBVA nr. 503, situat în Avda. del Puerto nr. 243 din Valencia. La data de 06/06/2017, a extras 1.3006 de la bancomatul BBVA nr. 503, situat în Avda. del Puerto nr. 243 din Valencia.
În momentul în care a fost arestat, A. avea asupra sa cartea de identitate ungurească şi Certificatul de înregistrare a Cetăţenilor din Uniune, ambele falsificate pe numele de D., identitate falsă folosită de către E..
De asemenea, avea asupra sa Cartea de Identitate lituană şi Certificatul de înregistrare a Cetăţenilor din Uniune, ambele pe numele lui C., identitate falsă folosită de către F., ale cărei fotografii au fost găsite pe dispozitivul mobil (OBIECTUL 2), confiscat la domiciliul lui G., H. şi I.; în mod concret, acest mobil aparţinea lui E..
De asemenea, avea asupra lui contractul contului bancar de la BANKIA x, pe numele lui B., identitate falsă folosită şi de F.. De la acest cont s-a realizat un transfer în contul deschis de J.; totodată, cu documente false, contul x, care de fapt a fost identificat precum K., ale cărui fotografii au apărut în dispozitivul mobil şi care în înscrisul 41188/17 trimis Judecătoriei de Instrucţie nr. 7 din Valencia în cadrul Procedurilor Preliminare 2295/16 era asociat cu tiparele plângerilor lui L. şi M..
Instanţa de fond a reţinut că, potrivit art. 97 alin. (1) pct. 1 şi 3 din Legea nr. 302/2004, infracţiunile de fraudă informatică, grup infracţional organizat, fraudă şi spalare de bani, indiferent de denumirea pe care o au în legislaţia statului emitent, fac parte din categoria faptelor care dau loc la predare între statele Uniunii Europene ce au semnat Decizia-Cadru nr. 2002/584/JAI/13.06.2002 a Consiliului Uniunii Europene, nemaifiind supuse verificării îndeplinirii condiţiei dublei încriminări.
S-a mai reţinut că persoana solicitată nu a consimţit la predarea sa către autorităţile judiciare spaniole, în condiţiile art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 republicată.
De asemenea, nu s-a identificat niciun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare emis împotriva persoanei solicitate, menţionat în disp. art. 99 din Legea nr. 302/2004 republicată, în cazul solicitării predării unui cetăţean român în vederea urmăririi penale pentru o faptă pretins a fi comisă în afara teritoriului României.
Având în vedere că sunt întrunite condiţiile legale privind executarea mandatelor europene de arestare emise de statele membre ale Uniunii Europene, ce au transpus Decizia - Cadru 2002/584/JAI a Consiliului Uniunii Europene, în baza art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, instanţa de fond a admis solicitarea formulată de autoritatea judiciară spaniolă ca fiind întemeiată, predarea autorizându-se cu respectarea garanţiilor prev. de art. 118 şi art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 rep. şi art. 27 paragraful 2 din Decizia - Cadru 2002/584/JAI a Consiliului Uniunii Europene, urmând ca, în caz de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, persoana solicitată A. să fie transferată în România pentru executarea acesteia şi, respectiv, a drepturilor conferite de regula specialităţii.
Împotriva sentinţei penale nr. 39/F din data de 28 aprilie 2020 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2020, a formulat contestaţie persoana solicitată A., fără a indica motivele ce stau la baza promovării căii de atac. Contestaţia a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 5 mai 2020.
Cu prilejul concluziilor formulate oral în faţa Înaltei Curţi, apărătorul ales al contestatorului a solicitat admiterea contestaţiei şi desfiinţarea sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, urmând ca, în rejudecarea cauzei pe fond, să se dispună amânarea predării contestatorului către autorităţile judiciare spaniole, având în vedere actuala criză generată de pandemia de Covid-19, dar şi circumstanţele personale favorabile acestuia.
S-a susţinut că în mediile de detenţie din Spania există deţinuţi infestaţi cu Covid-19, făcându-se referire totodată la o îndrumare emisă de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, prin care se recomandă ca, pe durata pandemiei, să se identifice măsuri alternative arestării preventive.
Pe de altă parte, s-a arătat că nu este oportună predarea contestatorului la acest moment, în condiţiile în care, din anul 2017 (de când datează faptele pentru care este cercetat de către autorităţile judiciare spaniole) şi până în prezent, nu i s-a mai imputat vreo faptă care să justifice trimiterea sa de urgenţă în Spania.
Examinând contestaţia formulată, Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată, pentru următoarele considerente:
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, rezultă că autorităţile judiciare din Spania (Judecătoria Centrală de Instrucţie nr. 5 din Madrid), au emis, la data de 31 ianuarie 2020, în dosarul nr. x/2018, un mandat european de arestare pe numele persoanei solicitate A., în vederea efectuării urmăririi penale cu privire la comiterea infracţiunilor de spălare de bani, constituirea unui grup infracţional organizat şi fraudă, cu corespondent în art. 29 alin. (1) din Legea nr. 656/2002, art. 249 C. pen. - frauda informatică şi art. 327 C. pen. - falsul privind identitatea, în raport cu următoarea situaţie de fapt: persoana solicitată, în calitate de autor, a constituit un grup infracţional organizat compus din mai mulţi cetăţeni români, având ca scop deschiderea de conturi bancare prezentând înscrisuri false, conturi care au fost alimentate prin comiterea de fraude online, creând astfel un prejudiciu de 8.000.000 euro.
În cauză sunt îndeplinite condiţiile art. 97 alin. (1), (2) din Legea nr. 302/2004, infracţiunile de fraudă informatică, grup infracţional organizat, fraudă şi spalare de bani, indiferent de denumirea pe care o au în legislaţia statului emitent, făcând parte din categoria faptelor care dau loc la predare între statele Uniunii Europene ce au semnat Decizia-Cadru nr. 2002/584/JAI/13.06.2002 a Consiliului Uniunii Europene, nemaifiind supuse verificării îndeplinirii condiţiei dublei încriminări. Cu toate acestea, faptele imputate persoanei solicitate sunt încriminate şi de legea penală română, în dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 656/2002, art. 249 C. pen. şi art. 327 C. pen., prima dintre infracţiuni fiind pedepsită cu închisoarea de la 3 la 10 ani.
Potrivit dispoziţiilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.
Alineatul 2 al aceluiaşi articol prevede că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002.
Pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, cu ocazia pronunţării asupra executării mandatului european de arestare, instanţa ţine seama de toate împrejurările cauzei şi de necesitatea executării mandatului european de arestare.
Analizând actele dosarului, se constată că, în cauză, mandatul european de arestare are conţinutul şi forma prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004 şi nu există niciun motiv, obligatoriu sau opţional, de refuz al executării acestuia, dintre cele prevăzute în art. 99 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 302/2004.
Potrivit art. 104 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care persoana solicitată declară că este de acord cu predarea sa, despre consimţământul acesteia se întocmeşte un proces-verbal, în cuprinsul căruia se menţionează dacă persoana solicitată a renunţat sau nu la drepturile conferite de regula specialităţii. Conform alin. (6) al aceluiaşi articol, în cazul prevăzut la alin. (5), dacă nu este incident vreunul dintre motivele de refuz al executării prevăzute la art. 99, judecătorul se poate pronunţa prin sentinţă, potrivit art. 109, deopotrivă asupra arestării şi predării persoanei solicitate.
Dispoziţiile art. 104 alin. (7) din aceeaşi lege prevăd că, dacă persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea persoanei solicitate, care se limitează la consemnarea poziţiei acesteia faţă de existenţa unuia dintre motivele obligatorii sau opţionale de neexecutare, precum şi la eventuale obiecţii în ceea ce priveşte identitatea.
Conform art. 104 alin. (8) din Legea nr. 302/2004, în cazurile prevăzute la alin. (5) şi (7), atunci când judecătorul apreciază necesar să acorde un termen pentru luarea unei hotărâri cu privire la predare, arestarea persoanei solicitate în cursul procedurii de executare a mandatului european de arestare se dispune prin încheiere motivată.
În cauză, în faţa instanţei de fond, persoana solicitată nu a formulat obiecţii în ceea ce priveşte identitatea şi, fiind ascultată, după ce i-au fost aduse la cunoştinţă posibilitatea de a consimţi la predare, caracterul irevocabil al unui astfel de consimţământ, precum şi conţinutul şi efectele regulii specialităţii, a declarat că nu este de acord să fie predată către autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare, afirmaţiile sale fiind consemnate în cuprinsul procesului-verbal de audiere întocmit în şedinţa publică din data de 28 aprilie 2020.
Împrejurarea invocată de către apărare, în sensul că, din anul 2017 (de când datează faptele pentru care contestatorul este cercetat de către autorităţile judiciare spaniole) şi până în prezent, acestuia nu i s-a mai imputat nicio altă faptă penală, nu poate constitui un motiv opţional de refuz al executării mandatului european de arestare, în sensul dispoziţiilor art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.
În acest context, Înalta Curte constată că instanţa de fond a apreciat în mod corect că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 pentru executarea mandatului european de arestare emis de Judecătoria Centrală de Instrucţie nr. 5 din Madrid - Spania, la data de 31 ianuarie 2020, pe numele persoanei solicitate A., hotărârea atacată, de predare a acesteia către autorităţile judiciare solicitante, cu respectarea drepturilor conferite de regula specialităţii, fiind pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale incidente în materie.
Pe de altă parte, Înalta Curte apreciază că solicitarea contestatorului referitoare la amânarea predării nu este întemeiată.
Potrivit art. 114 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 republicată, predarea poate fi amânată atunci când, din cauza unor împrejurări speciale, predarea imediată ar avea consecinţe grave pentru persoana solicitată sau familia acesteia. În acest caz, predarea poate fi amânată cel mult 3 luni şi numai o singură dată.
În prezenta cauză, se constată că instanţa de fond a realizat o analiză corespunzătoare sub aspectul existenţei unor împrejurări speciale de natură să producă urmări grave asupra situaţiei persoanei solicitate, reţinând în mod just că temeiul legal invocat de către apărare (art. 58 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004) nu este incident, având în vedere că, la data de 15 mai 2020, încetează starea de urgenţă în România, iar pe de altă parte, toate statele europene (inclusiv Spania) au adoptat măsuri pentru prevenirea răspândirii coronavirusului SARS-CoV-2
Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 39/F din data de 28 aprilie 2020 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2020.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul persoană solicitată va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 39/F din data de 28 aprilie 2020 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2020.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 14 mai 2020.