Şedinţa publică din data de 26 mai 2020
Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
La data de 30 martie 2020 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie a fost înregistrată contestaţia la executare formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 2754 din 18 septembrie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosarul nr. x/2012.
În motivele scrise contestatorul a arătat, în esenţă, că decizia penală nr. 2745/2013 nu este motivată, deşi instanţa de judecată avea această obligaţie, fapt ce a determinat o nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută.
Cauza a fost înregistrată sub nr. x/2020 şi a fost fixat termen aleatoriu la data de 13 mai 2020.
Prin încheierea de şedinţă din data de 13 mai 2020, completul iniţial învestit cu soluţionarea prezentei contestaţii la executare a trimis cauza la Preşedintele secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru stabilirea completului competent să o soluţioneze, respectiv a completului de judecată care a pronunţat decizia penală nr. 2745 din 18 septembrie 2013.
Prin rezoluţia Preşedintelui secţiei penale, s-a stabilit completul competent, precum şi componenţa acestuia, conform dispoziţiilor art. 111 alin. (6) din ROI, iar prin rezoluţia preşedintelui completului competent s-a stabilit ca termen de judecată data de 26 mai 2020.
Verificând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte reţine că prin sentinţa penală nr. 79/31.01.2013 Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în temeiul dispoziţiilor art. 174, art. 175 lit. c) şi art. 176 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa detenţiunii pe viaţă.
Conform art. 65 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani.
În baza art. 67 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa degradării militare.
A făcut aplicarea art. 71 -art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
A computat din durata pedepsei pronunţate perioada reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 20.03.2012 la zi.
A menţinut starea de arest a inculpatului.
A admis acţiunea civilă formulată de Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti şi a obligat inculpatul la despăgubiri civile către această unitate spitalicească, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare pentru victima B.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel inculpatul A. criticând-o pentru netemeinicie.
Prin decizia penală nr. 91 din 09 aprilie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul A., a dedus prevenţia inculpatului de la 20.03.2012 la 09.04.2013 şi a menţinut starea de arest a acestuia.
Împotriva acestei decizii, inculpatul A. a declarat recurs, solicitând reindividualizarea pedepsei, în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., apreciind că scopul pedepsei poate fi atins şi în condiţiile în care ar fi dispusă o pedeapsă cu închisoarea.
Prin decizia penală nr. 2754 din 18 septembrie 2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul A., a dedus din pedeapsa aplicată recurentului inculpat prevenţia de la 20 martie 2012 la 18 septembrie 2013.
Recurentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
După intrarea în vigoare a noului C. pen. şi a noului C. proc. pen., A. a solicitat înlocuirea pedepsei detenţiunii pe viaţă cu pedeapsa închisorii.
Prin sentinţa penală nr. 691 din 14 decembrie 2015, Tribunalul Giurgiu a admis cererea condamnatului A. şi a înlocuit pedeapsa detenţiunii pe viaţă dispusă prin sentinţa penală nr. 79/F/31.01.2013 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă, cu pedeapsa de 25 ani închisoare. A menţinut pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior pe o perioadă de 5 ani.
A menţinut pedeapsa degradării militare.
A interzis condamnatului pe durata executării pedepsei exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior.
A dedus din pedeapsa aplicată perioada executată de la 20.03.2012 la zi.
Împotriva deciziei penale nr. 2754 din 18 septembrie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, condamnatul A. a formulat contestaţie la executare, întemeiată pe dispoziţiile art. 598 lit. c) teza I C. proc. pen., întrucât decizia pronunţată de instanţa de recurs nu a fost motivată, iar instanţele au copiat aspecte din rechizitoriu care nu sunt lămurite şi, prin urmare, a fost condamnat pentru o infracţiune săvârşită cu intenţie, în condiţiile în care nu a săvârşit fapta cu intenţie.
Examinând contestaţia la executare formulată, prin prisma dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că este nefondată, pentru următoarele considerente:
Contestaţia la executare este un procedeu jurisdicţional prin intermediul căruia se soluţionează exclusiv incidente prevăzute limitativ de lege, ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive, cu scopul de a se asigura legalitatea executării hotărârilor judecătoreşti, fără a se putea, însă, modifica soluţia pronunţată, care se bucură de autoritate de lucru judecat.
Cazurile în care un condamnat poate formula contestaţie la executare sunt expres şi limitativ prevăzute de art. 598 lit. a)-d) C. proc. pen., respectiv:
a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;
d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.
Potrivit precizărilor făcute la termenul de judecată din data de 26 mai 2020, contestatorul şi-a fundamentat în drept demersul judiciar pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., apreciind că există o nelămurire cu privire la hotărârea care se execută, întrucât decizia penală nr. 2754 din 18 septembrie 2013 pronunţată de instanţa de recurs, nu este motivată. În argumentarea cazului indicat ca temei de drept al contestaţiei la executare, condamnatul contestator a arătat că instanţele au copiat aspecte din rechizitoriu care nu sunt lămurite şi, prin urmare, a fost condamnat pentru o infracţiune săvârşită cu intenţie, în condiţiile în care nu a săvârşit fapta cu intenţie, aspect care a fost neglijat de instanţe şi nu este cuprins în decizia penală pe care o contestă.
Potrivit art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută.
Nelămurirea ivită trebuie să vizeze limitele în care hotărârea se execută (decizia penală nr. 176/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală).
Prin demersul judiciar de faţă, contestatorul A. nu invocă vreun incident ivit în executarea deciziei contestate, ci critică nemotivarea deciziei pronunţate de instanţa de recurs.
Aşa cum s-a arătat în cele ce preced, regimul juridic al contestaţiei la executare este acela al unui mijloc procesual prin care se asigură punerea în executare şi executarea propriu-zisă a hotărârii penale definitive în conformitate cu legea, prin aplicarea acelor dispoziţii de drept penal şi drept procesual penal care se referă exclusiv la executarea unei condamnări penale.
Datorită acestei naturi juridice, legea prevede mijloacele prin care se asigură aplicarea legii în executarea condamnării, dar exclude posibilitatea ca, pe această cale, să fie afectată autoritatea de lucru judecat.
Aşadar, prin contestaţia la executare nu se poate analiza legalitatea sau temeinicia hotărârii penale, ci doar aspectele de nelegalitate constatate în procedura punerii în executare a hotărârii penale definitive.
Nemotivarea deciziei pronunţate de instanţa de judecată nu poate fi circumscrisă vreunei nelămuriri cu privire la hotărârea care se execută, în înţelesul dat acestei sintagme prin dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen.. De altfel, nici susţinerile contestatorului privitoare la faptul că instanţele au copiat aspecte din rechizitoriu care nu sunt lămurite şi, prin urmare, a fost condamnat pentru o infracţiune săvârşită cu intenţie, în condiţiile în care nu a săvârşit fapta cu intenţie, nu se circumscriu cazului de contestaţie la executare invocat anterior.
În consecinţă, instanţa constată că prin prezenta contestaţie la executare nu sunt relevate nelămuriri cu privire la hotărârea ce se execută, astfel că solicitarea condamnatului A. nu poate fi tranşată pe calea unei contestaţii la executare întemeiate pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte va respinge ca nefondată contestaţia la executare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 2754 din 18 septembrie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosarul nr. x/2012.
Va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator va rămâne în sarcina statului şi se va suporta din fondurile Ministerului de Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 2754 din 18 septembrie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosarul nr. x/2012.
Obligă contestatorul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului de Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 mai 2020.