Şedinţa publică din data de 18 iunie 2020
Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 43 din 02 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în dosarul nr. x/2020, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi, în consecinţă, în baza art. 104 alin. (5) şi art. 109 din Legea nr. 302/2004, s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la 19 mai 2020 în dosarul nr. x/2018 de autorităţile judiciare spaniole, Judecătoria de Instrucţie nr. 1 Marbella, pe numele persoanei solicitate A..
S-a luat act de refuzul persoanei solicitate de a fi predată autorităţilor judiciare spaniole şi s-a constatat că aceasta nu a renunţat la beneficiul conferit de regula specialităţii.
În baza art. 104 alin. (10) şi alin. (13) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea persoanei solicitate pe o durată de 30 de zile în vederea predării către autorităţile judiciare ale statului solicitant începând cu data de 02 iunie 2020 şi până la data de 01 iulie 2020.
A fost revocată măsura arestării provizorii în vederea predării dispusă prin încheierea penală nr. 50 din 22 mai 2020 în dosarul nr. x/2020 (mandat de arestare provizorie nr. 21/2020 emis de Curtea de Apel Alba Iulia).
A fost respinsă cererea persoanei solicitate de amânare a predării.
S-a constatat că persoana solicitată a fost arestată provizoriu în vederea predării începând cu 22 mai 2020 până la 02 iunie 2020.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut că, prin adresa din 22 mai 2020, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a înaintat semnalarea Biroului Naţional Sirene nr. x/SIRENE/ADS din 21 mai 2020, transmisă în baza mandatului european de arestare emis la data de 19 mai 2020 de către autorităţile judiciare din Spania - Judecătoria de Instrucţie nr. 1 Marbella în dosarul nr. x/2018 pe numele persoanei solicitate A., solicitând arestarea provizorie a acesteia în vederea predării către autorităţile judiciare spaniole. În cuprinsul sesizării, s-a arătat că persoana solicitată este urmărită pentru comiterea infracţiunii de omor prevăzută de C. pen. spaniol, sancţionată în statul solicitant cu pedeapsa de maxim 25 de ani închisoare, constând în aceea că, la data de 15 noiembrie 2019, în localitatea Marbella, a fost implicată în împuşcarea cu arme de foc a numiţilor B. şi C., acţiuni în urma cărora una dintre victime a decedat. S-a mai reţinut că, împreună cu semnalarea, au fost înaintate procesul-verbal şi ordonanţa de reţinere nr. x/2020 din 22 mai 2020 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, prin care s-a dispus reţinerea persoanei solicitate A. pentru 24 ore, cu începere de la 22 mai 2020, ora 16:00.
Prin încheierea din 22 mai 2020, Curtea de Apel Alba Iulia a admis propunerea formulată de parchet şi, în baza art. 102 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004, a dispus arestarea provizorie în vederea predării către autorităţile judiciare din Spania a persoanei solicitate A. pe o perioadă de 15 zile, începând cu data de 22 mai 2020 până la 05 mai 2020, inclusiv, şi emiterea mandatului de arestare, cauza fiind amânată pentru termenul din 02 iunie 2020 pentru a se comunica mandatul european de arestare tradus în limba română. În acest sens, s-a reţinut, în esenţă, că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 102 din Legea nr. 302/2004 şi de C. proc. pen., măsura arestării provizorii fiind necesară pentru buna desfăşurare a procedurii de executare a mandatului european de arestare, proporţională cu gravitatea acuzaţiei formulate, aşa cum rezultă aceasta din cuprinsul semnalării, şi suficientă pentru realizarea scopului urmărit prin instituirea sa, celelalte măsuri preventive nefiind apte să contribuie la atingerea respectivului scop. În plus, s-a arătat că, deşi persoana solicitată a mai fost arestată provizoriu şi, ulterior, preventiv în vederea executării unui alt mandat european viciat emis de autorităţile judiciare spaniole pentru aceeaşi faptă, chiar în contextul blocajului creat de pandemia COVID, gravitatea faptei ce se presupune că a fost comisă pledează pentru luarea celei mai restrictive măsuri preventive, care să garanteze prezentarea cât mai urgentă a acesteia în faţa organelor de anchetă spaniole. Totodată, s-a menţionat că, în cadrul acestei proceduri, instanţa de judecată nu este abilitată să verifice apărările persoanei solicitate pe fondul cauzei, respectiv dacă se face vinovată de comiterea faptei.
Instanţa de fond a mai reţinut că, la data de 27 mai 2020, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a depus la dosar mandatul european de arestare emis la 19 mai 2020 în dosarul nr. x/2018 pe numele persoanei solicitate A., traducerea acestuia în limba română, precum şi hotărârea penală în baza căreia s-a emis mandatul naţional de arestare din aceeaşi dată, acte ce au fost comunicate persoanei solicitate.
Fiind ascultată, la termenul de judecată din 02 iunie 2020, cu privire la cererea parchetului de punere în executare a mandatului european de arestare, persoana solicitată nu a fost de acord cu predarea sa către autorităţile judiciare spaniole.
Analizând sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, în raport cu actele dosarului, Curtea a constatat că cetăţeanul român A. este cercetat de autorităţile judiciare spaniole pentru comiterea infracţiunilor de asasinat, prevăzută art. 139 din C. pen. spaniol, tentativă de asasinat, prevăzută de art. 139 cu trimitere la art. 16 din C. pen. spaniol, şi vătămări corporale, prevăzută de art. 147, art. 148, art. 149 şi următoarele din C. pen. spaniol, în mandatul european de arestare arătându-se, sub aspectul situaţiei de fapt, că, la data de 15 noiembrie 2019, în localitatea Marbella, acesta a fost implicat, împreună cu numitul D., în împuşcarea cu arme de foc a numiţilor B. şi C., acţiuni în urma cărora una dintre victime (B.) a decedat. S-a reţinut în mandat că respectivele asasinate au fost planificate de deţinutul E..
Raportându-se la dispoziţiile art. 84 şi următoarele din Legea nr. 302/2004, judecătorul fondului a reţinut că mandatul european de arestare emis de autorităţile judiciare spaniole conţine toate informaţiile prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, că persoana solicitată a fost prezentă în faţa instanţei, ocazie cu care i-a fost verificată identitatea şi s-a constatat că nu există obiecţii privitoare la aceasta, conform art. 104 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, şi că i-au fost aduse la cunoştinţă drepturile prevăzute la art. 106 din acelaşi act normativ (dreptul de a fi informată cu privire la conţinutul mandatului european de arestare, dreptul de a fi asistată de un apărător ales sau numit din oficiu de instanţă), efectele regulii specialităţii, precum şi posibilitatea de a consimţi la predarea către autoritatea judiciară emitentă.
De asemenea, s-a constatat că persoana solicitată a declarat în faţa instanţei, la termenul de judecată din 02 iunie 2020, că nu mai este de acord cu predarea şi că nu renunţă la beneficiul conferit de regula specialităţii, poziţia sa fiind consemnată în cuprinsul unei declaraţii, conform art. 105 alin. (5) din Legea nr. 302/2004.
Deopotrivă, prima instanţă a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile cerute de art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, faptele pentru care a fost emis mandatul european de arestare fiind incriminate şi în legislaţia română în infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 189 alin. (1) lit. f) C. pen., şi tentativa la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 32 raportat la art. 189 alin. (1) lit. f) C. pen., ce sunt sancţionate cu închisoarea de la 15 ani la 25 ani.
În plus, s-a subliniat că, în cauză, nu este incident niciunul din motivele de refuz obligatoriu sau facultativ al executării mandatului european de arestare prevăzute de art. 99 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 302/2004, dar şi că, în această procedură, instanţa nu are competenţa de a verifica legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive dispuse de autoritatea judiciară emitentă dintr-un stat membru al Uniunii Europene şi de a verifica existenţa faptelor de săvârşirea cărora este acuzată persoana urmărită.
Ca urmare, constatând îndeplinite toate condiţiile prevăzute de lege, instanţa de fond a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi a dispus punerea în executare mandatului european de arestare emis la data de 19 mai 2020 în dosarul nr. x/2018 de autorităţile judiciare spaniole, Judecătoria de Instrucţie nr. 1 Marbella, pe numele persoanei solicitate A..
Referitor la cererea persoanei solicitate de amânare a predării către statul emitent, întemeiată pe dispoziţiile art. 58 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, motivat de situaţia creată la nivel global de infecţia cu coronavirusul SARS-CoV-2, Curtea, analizând dispoziţiile legale incidente, a reţinut că, prin art. 1 din Decretul prezidenţial nr. 240 din 14 aprilie 2020, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 311 din 14 aprilie 2020, începând cu data de 15 aprilie 2020, s-a prelungit cu 30 de zile starea de urgenţă pe întreg teritoriul României, instituită prin Decretul nr. 195/2020, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 16 martie 2020, raţiunea acestei măsuri, redată în preambulul actului normativ, fiind, printre altele, aceea că pe plan mondial atât numărul de persoane infectate cu SARS-CoV-2, cât şi numărul de decese provocate de acesta cresc semnificativ, fără să existe semne certe ale unei eventuale încetiniri a ritmului evoluţiei pandemiei sau ale unei plafonări a numărului de cazuri, în pofida restricţiilor fără precedent adoptate de statele lumii. În plus, deşi conform art. 64 alin. (5) din decretul prezidenţial procesele penale aflate în curs pe rolul instanţelor de judecată, inclusiv cele aflate în procedură în camera preliminară, se suspendă de drept pe durata stării de urgenţă, de la această regulă există o serie de excepţii, menţionate în cuprinsul aceluiaşi articol, excepţii printre care se numără şi cauzele privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală.
S-a mai arătat că, la 11 martie 2020, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a declarat infecţia COVID-19 pandemie, în contextul creşterii numărului de cazuri la peste 124.000 în mai mult de 110 ţări şi teritorii din toată lumea şi din cauza riscului crescut de menţinere a răspândirii infecţiei la nivel global.
În continuare, la data de 14 mai 2020, starea de urgenţă a fost înlocuită cu starea de alertă pe o perioadă de 30 de zile, în baza Legii nr. 55/2020.
În acest context, la 19 mai 2020, autorităţile spaniole au emis mandatul european de arestare, deşi în Romania era declarată starea de alertă în vederea combaterii răspândirii coronavirusului SARS-CoV-2.
Prin ordonanţa militară nr. 9 din 16 aprilie 2020 (privind măsuri de prevenire a răspândirii COVID-19) a ministrului afacerilor interne, s-a prelungit măsura suspendării zborurilor către anumite state, printre care şi spre Italia şi din această ţară către România, pentru toate aeroporturile din România, pentru o perioadă de 14 zile, începând cu data de 19 aprilie 2020. Ca urmare, Curtea a constatat că, la data de 19 mai 2020, a expirat această măsură a suspendării zborurilor, astfel că nu există, cel puţin la ora actuală, niciun impediment în ce priveşte predarea persoanei solicitate a cărei arestare a fost dispusă pentru 30 de zile, până la 1 iulie 2020. Sub acelaşi aspect, a arătat că este de notorietate faptul că, în pofida suspendării zborurilor din România către Germania şi din această ţară spre România, au fost efectuate în mod legal zboruri între cele două state, astfel că nu este exclusă nici efectuarea de zboruri spre Spania pe perioada cât este în vigoare măsura suspendării zborurilor.
Fără a contesta faptul că, din cauza numărului mare de persoane infectate cu SARS-CoV-2 şi a măsurilor luate de statele europene pentru limitarea răspândirii acestuia, este posibilă şi apariţia unor dificultăţi inerente în procedura de executare a mandatelor europene de arestare, Curtea, având în vedere cele expuse, precum şi, faptul că, până la expirarea măsurii arestării luată faţă de persoana solicitată, starea de urgenţă/alertă pe teritoriul României va înceta (în lipsa unei alte eventuale prelungiri), a apreciat că predarea persoanei solicitate se poate realiza în termenele prevăzute de lege, cu luarea tuturor măsurilor necesare pentru protecţia acesteia şi fără a se putea reţine existenţa unor împrejurări speciale din cauza cărora predarea imediată ar avea consecinţe grave pentru persoana solicitată sau familia acesteia
Prin urmare, ţinând seama şi de caracterul facultativ al motivului invocat de persoana solicitată, Curtea a respins cererea acesteia de amânare a predării.
Nefondată a fost apreciată şi critica referitoare la caracterul nejustificat al măsurii arestării preventive, în contextul în care cealaltă persoană solicitată din cauză, aflată în aceeaşi situaţie, a fost plasată în arest la domiciliu, din moment ce, la alegerea măsurii preventive faţă de numitul D., s-a avut în vedere maladia de care suferă, respectiv cancer pulmonar (încheierea penală nr. 49 din 22 mai 2020). În plus, la data de 02 iunie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins ca nefondată contestaţia declarată de persoana solicitată A. împotriva hotărârii pronunţate în dosarul nr. x/2020 al Curţii de Apel Alba Iulia.
Totodată, s-a apreciat că solicitarea de aplicare a măsurii arestului la domiciliu la momentul punerii în executare a mandatului european de arestare este inadmisibilă în raport cu prevederile art. 105 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, care stabilesc că, în situaţia dată, se dispune măsura arestării preventive.
În ceea ce priveşte împrejurarea că, pentru aceeaşi faptă, persoana solicitată a fost arestată provizoriu şi, apoi, preventiv în dosarul nr. x/2020, însă, ulterior, a fost pusă în libertate, prima instanţă a reţinut că, prin sentinţa penală nr. 44 din 09 martie 2020, Curtea de Apel Craiova a refuzat punerea în executare a mandatului european de arestare precedent, întrucât a constatat că, la baza emiterii acestuia, nu a existat un mandat naţional de arestare preventivă emis de autorităţile judiciare spaniole.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat contestaţie persoana solicitată A., învederând că nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii pentru care s-a emis mandatul european de arestare şi solicitând ca, până la predarea sa către autorităţile judiciare spaniole, să fie plasat în arest la domiciliu, având în vedere condiţiile necorespunzătoare de detenţie din cadrul Centrului de Reţinere şi Arestare Preventivă Deva.
Examinând contestaţia formulată de persoana solicitată A., prin prisma criticilor invocate, dar şi din oficiu, în conformitate cu art. 4251 C. proc. pen. raportat la art. 110 din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:
Reglementând procedura de executare a mandatului european de arestare, art. 104 din Legea nr. 302/2004 prevede că, după verificarea identităţii persoanei solicitate şi a împrejurării dacă acesteia i s-a comunicat, în copie şi în limba pe care o înţelege, mandatul european de arestare şi, dacă este cazul, hotărârea de condamnare dată în lipsă, judecătorul legal învestit aduce la cunoştinţa acesteia drepturile prevăzute de art. 106 din Legea nr. 302/2004, efectele regulii specialităţii, precum şi posibilitatea de a consimţi la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere, totodată, consecinţele juridice ale consimţământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia. În situaţia în care persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, potrivit alin. (7) al aceluiaşi articol, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea acesteia, care se limitează la consemnarea poziţiei sale faţă de existenţa unuia dintre motivele obligatorii sau opţionale de neexecutare, precum şi la eventualele obiecţii privind identitatea.
Potrivit art. 109 raportat la art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, judecătorul legal învestit soluţionează cauza prin sentinţă, iar, în situaţia în care admite cererea formulată de autorităţile judiciare solicitante, emite de îndată un mandat de arestare, al cărui conţinut şi ale cărui condiţii de executare sunt prevăzute de dispoziţiile C. proc. pen.. La luarea hotărârii, judecătorul ţine seama de toate împrejurările cauzei şi de necesitatea executării mandatului european de arestare, verificând, în acest sens, dacă faptele imputate se numără printre cele enumerate de art. 97 din Legea nr. 302/2004, dacă mandatul respectă conţinutul şi forma prevăzute de art. 87 din actul normativ şi dacă, în speţă, este aplicabil vreunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării menţionate expres de art. 99 din Legea nr. 302/2004, având, totodată, în vedere şi poziţia persoanei solicitate cu privire la regula specialităţii, conform art. 117 alin. (4) din Legea nr. 302/2004.
Verificând actele dosarului în raport cu aceste dispoziţii, Înalta Curte constată, din analiza conţinutului mandatului european de arestare emis la data de 19 mai 2020 de către Judecătoria de Instrucţie nr. 1 Marbella în cauza nr. DP 2180/2018, că faţă de numitul A. a fost emis un mandat naţional de arestare în vederea cercetării pentru săvârşirea infracţiunilor de asasinat, tentativă de asasinat şi vătămări corporale, prevăzute de art. 139, de art. 139 cu trimitere la art. 16 şi, respectiv, de art. 147, art. 148, art. 149 şi urm. C. pen. spaniol şi sancţionate cu pedeapsa închisorii de maxim 25 ani, constând, în esenţă, în aceea că, la data de 15 noiembrie 2019, în localitatea Marbella, a fost implicat, împreună cu numitul D., în împuşcarea cu arme de foc a numiţilor B. şi C., acţiuni în urma cărora una dintre victime (B.) a decedat, respectivele asasinate fiind planificate de deţinutul E.. Ca atare, aşa cum a reţinut şi prima instanţă, mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A. întruneşte condiţiile de formă prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, în cuprinsul său fiind menţionate toate informaţiile enumerate în acest text de lege.
Totodată, Înalta Curte observă, în acord cu judecătorul fondului, că faptele reţinute de autorităţile judiciare solicitante se regăsesc printre cele enumerate în art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (pct. 14) care dau loc la predare, fără a fi necesară verificarea îndeplinirii condiţiei dublei incriminări, prevăzută de alin. (2) al aceluiaşi articol. De altfel, aceste fapte sunt incriminate şi de legea penală română în art. 189 alin. (1) lit. f) C. pen. şi, respectiv, art. 32 raportat la art. 189 alin. (1) lit. f) C. pen., referitoare la infracţiunea de omor calificat şi tentativă la această infracţiune, fiind sancţionate cu detenţiunea pe viaţă sau închisoarea de la 15 ani la 25 ani şi, respectiv, cu închisoarea de la 7 ani şi 6 luni la 12 ani şi 6 luni.
Deopotrivă, se are în vedere că, deşi iniţial, la data de 22 mai 2020, a precizat, în faţa Curţii de Apel Alba Iulia, că este de acord cu predarea sa către autorităţile spaniole, cu prilejul audierii în conformitate cu dispoziţiile art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, la termenul din 02 iunie 2020, persoana solicitată A. şi-a modificat poziţia procesuală cu privire la acest aspect, precizând că se opune predării către autorităţile emitente ale mandatului, prevalându-se, totodată, de regula specialităţii şi necontestându-şi identitatea .
Nu în ultimul rând, Înalta Curte constată că, în mod corect, prima instanţă a reţinut că, în cauză, nu a fost invocat şi nici nu se identifică vreunul din motivele de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004. În plus, trebuie menţionat că, deşi, pentru aceeaşi faptă, persoana solicitată A. a fost arestată provizoriu şi, ulterior, preventiv în dosarul nr. x/2020 al Curţii de Apel Craiova, având acelaşi obiect, după care a fost pusă în libertate, o asemenea împrejurare nu este de natură conducă la respingerea cererii cu care a fost învestită prima instanţă în prezenta procedură, de vreme ce, prin sentinţa penală nr. 44 din 09 martie 2020 pronunţată în cauza anterior indicată, s-a refuzat punerea în executare a mandatului european de arestare precedent pe motiv că, la baza emiterii acestuia, nu a stat un mandat naţional de arestare preventivă, condiţie ce a fost, însă, îndeplinită, ulterior, de autorităţile judiciare spaniole, justificând emiterea mandatului european de arestare din 19 mai 2020 în cauza nr. DP 2180/2018.
În ceea ce priveşte susţinerile contestatorului în sensul că nu se face vinovat de săvârşirea activităţilor imputate, întrucât a fost doar martor la comiterea acestora, Înalta Curte arată că antamarea vinovăţiei ori examinarea conţinutului constitutiv al infracţiunilor care motivează mandatul european de arestare excedează analizei în prezenta procedură, având în vedere prevederile art. 84 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 care stabilesc că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce în conformitate cu dispoziţiile Deciziei Cadru a Consiliului nr. 584/2002/JAI din 13 iunie 2002, aşa încât verificarea acestor aspecte revine în competenţa exclusivă a autorităţilor judiciare ale statului emitent.
Deopotrivă, în deplin acord cu judecătorul fondului, instanţa supremă arată că, în actualul stadiu procesual, nu poate forma obiect de analiză temeinicia solicitării contestatorului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu arestul la domiciliu, atâta timp cât, din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 104 alin. (6)-(11) din Legea nr. 302/2004, rezultă că măsurile preventive reglementate de art. 202 alin. (4) lit. b), c) şi d) C. proc. pen. (controlul judiciar, controlul judiciar pe cauţiune şi arestul la domiciliu) pot fi dispuse doar pe parcursul procedurii de executare a mandatului european de arestare desfăşurate în faţa instanţei, nu şi la finalizarea acesteia prin admiterea cererii formulate de autorităţile judiciare solicitante, când, odată cu încuviinţarea predării, organul judiciar român trebuie să emită de îndată şi un mandat de arestare (conform alin. (13) al art. 104 din Legea nr. 302/2004), astfel încât luarea măsurii arestării preventive a persoanei solicitate este obligatorie, iar nu facultativă.
Faţă de cele expuse mai sus, Înalta Curte constată că instanţa de fond a apreciat, în mod corect, că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 pentru executarea mandatului european de arestare emis la data de 19 mai 2020 de Judecătoria de Instrucţie nr. 1 Marbella în dosarul nr. x/2018 cu privire la persoana solicitată A., întrucât acesta a fost emis în vederea efectuării urmăririi penale, cuprinde faptele pentru care se solicită predarea şi nu există niciun impediment la executare din cele prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004.
Pentru motivele de mai sus, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 43 din 02 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în dosarul nr. x/2020.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere că se află în culpă procesuală, contestatorul persoană solicitată va fi obligat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar, în temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 1012 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 43 din 02 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în dosarul nr. x/2020.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 1012 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 iunie 2020.