Şedinţa publică din data de 24 iunie 2020
Asupra cauzei de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Ordonanţa nr. 137/II/2/2017 din data de 14.12.2017 a Prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava a fost respinsă plângerea formulată de petentul A. împotriva soluţiei de clasare dispusă prin ordonanţa nr. 462/P/2017 din 8 noiembrie 2017 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei.
Împotriva sus-arătatei ordonanţe, potrivit art. 340 C. proc. pen., petentul a formulat plângere, care a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava sub nr. x/2018.
Prin încheierea nr. 53 din data de 02.03.2018 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Suceava în dosar nr. x/2018, a fost admisă excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Suceava, iar în baza art. 340 alin. (1) raportat la art. 35 C. proc. pen., competenţa de soluţionare a plângerii formulate de petentul A. împotriva ordonanţei nr. 137/II/2/2017 din 14.12.2017 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, a fost declinată în favoarea Judecătoriei Vatra Dornei.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva încheierii nr. 53 din data de 02.03.2018 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Suceava în dosar nr. x/2018, petentul a formulat contestaţie.
Prin încheierea penală nr. 32 din data de 02.04.2018 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori pronunţată în dosar nr. x/2018, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petentul A. împotriva încheierii nr. 53 din data de 02.03.2018 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Suceava în dosar nr. x/2018.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., petentul a fost obligat să plătească statului suma de 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
Împotriva încheierii penale nr. 32 din data de 02.04.2018 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori pronunţată în dosar nr. x/2018, petentul A. a formulat cerere de revizuire.
Prin sentinţa penală nr. 149 din data de 16 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosar nr. x/2019, în baza art. 459 C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A., împotriva încheierii penale nr. 32 din 02.04.2018 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Suceava.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. revizuentul a fost obligat la plata sumei de 150 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva sentinţei penale nr. 149 din data de 16 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosar nr. x/2019, petentul A. a formulat contestaţie, care a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală sub nr. x/2019, cauza fiind repartizată aleatoriu Completului nr. 8 cu termen de judecată la data de 1 aprilie 2020.
La data de 1 aprilie 2020 potrivit Ordinului 92 din data de 16 martie 2020 al Preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care a modificat şi completat Ordinele nr. 71 din 03 martie 2020, nr. 85 din 11 martie 2020, respectiv 91 din 12 martie 2020 s-a dispus preschimbarea termenului de judecată la data de 24 iunie 2020.
La termenul din data de 24 iunie 2020, Înalta Curte a pus în discuţie excepţia inadmisibilităţii căii de atac exercitate de petentul A..
Examinând contestaţia formulată de petentul A. împotriva sentinţei penale nr. 149 din data de 16 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosar nr. x/2019, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă.
În considerarea efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, a principiului privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală şi a exigenţelor stabilite prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.
Revine, aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
În cauză, petentul A. a exercitat calea de atac a contestaţiei împotriva unei hotărâri definitive, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire a unei încheieri ce privea o hotărâre de declinare a competenţei, care potrivit art. 50 alin. (4) C. proc. pen., nu este supusă nici unei căii de atac.
Astfel, potrivit art. 4251 C. proc. pen. alin. (1):
"calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel."
Înalta Curte constată că petentul a exercitat căi de atac în mod succesiv, împotriva unor hotărâri definitive, nesusceptibile de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, aspect de natură a încălca principiul unicităţii căilor de atac reglementate de lege şi dispoziţiile ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia şi, din acest motiv, constituie o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Inadmisibilitatea ca sancţiune procesual penală constă în lipsirea de efecte a unui act procedural pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi a unui act prin care a fost exercitat sau se încearcă exercitarea unui drept procesual exercitat şi epuizat anterior. Inadmisibilitatea operează automat şi inevitabil, ori de câte ori un act procesual este lipsit de bază legală.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petentul A. împotriva sentinţei penale nr. 149 din data de 16 decembrie 2019, pronunţată Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2019.
Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen. contestatorul petent va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petentul A. împotriva sentinţei penale nr. 149 din data de 16 decembrie 2019, pronunţată Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2019.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 iunie 2020.