Asupra apelului de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 34 din 4 mai 2020 pronunţată de Curtea Apel Alba Iulia, secţia penală, în baza art. 459 alin. (5) C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea formulată de condamnatul revizuent A., de revizuire a Sentinţei penale nr. 14 din 17 februarie 2020 a Curţii de Apel Alba Iulia, rămasă definitivă prin neapelare la data de 2 martie 2020.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că, prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia la data de 27 aprilie 2020, condamnatul A. a formulat cerere de revizuire împotriva sentinţei penale nr. 14 din 17 februarie 2020 a Curţii de Apel Alba Iulia, rămasă definitivă prin neapelare la data de 2 martie 2020, în motivarea cererii arătând că a fost condamnat de Tribunalul din Rieti la o pedeapsă de 5 ani şi 4 luni închisoare, că prin această sentinţă s-a reţinut o corespondenţă din textul de incriminare din legislaţia străină şi prevederile din noul C. pen. referitoare la infracţiune a de omor, şi considerând că instanţa trebuia să se raporteze la codificarea anterioară, ca şi lege mai favorabilă, întrucât a săvârşit fapta în perioada în care era în vigoare reglementarea anterioară, motiv pentru care se impune reducerea sancţiunii astfel aplicate.
Analizând cererea de revizuire formulată de revizuentul A. sub aspectul admisibilităţii în principiu, instanţa de fond a reţinut că, prin Sentinţa penală nr. 14 din 17 februarie 2020 a Curţii de Apel Alba Iulia, rămasă definitivă prin neapelare la 2 martie 2020, în baza art. 172 din Legea nr. 302/2004 a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia privind recunoaşterea şi executarea Sentinţei penale nr. 34/2011 - 287/2010 R.G. pronunţată de Tribunalul din Rieti la 1 februarie 2011, definitivă la 23 mai 2011.
În baza art. 172 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 a fost recunoscută sentinţa penală sus menţionată, prin care numitul A. a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la infracţiunea de omor, faptă prevăzută de art. 56 C. pen., art. 575 C. pen. având corespondent în legislaţia română în dispoziţiile art. 32 C. pen. raportat la art. 188 C. pen., dispunându-se executarea pedepsei principale într-un penitenciar din România, fiind computată din pedeapsă durata executată în arest preventiv în perioada 5 iulie 2007 - 7 decembrie 2007.
În baza art. 172 alin. (5) Legea nr. 302/2004 a fost admisă cererea formulată de autorităţile italiene şi, în baza art. 214, art. 215 şi art. 2151 C. proc. pen., a fost luată faţă de numitul A., măsura preventivă a controlului judiciar pe o durată de 30 de zile, iar, în temeiul art. 215 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., i s-a impus numitului A. să respecte următoarele obligaţii: să se prezinte la organul de urmărire penală sau la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat; să informeze de îndată organul judiciar care a dispus măsura sau în faţa căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinţei; să se prezinte la IPJ Hunedoara, organ judiciar desemnat cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de acesta sau ori de câte ori este chemat; să nu depăşească teritoriul României, decât cu încuviinţarea prealabilă a organului judiciar.
Sentinţa penală nr. 14 din 17 februarie 2020 a Curţii de Apel Alba Iulia a rămas definitivă prin neapelare la data de 2 martie 2020, fiind emis Mandatul de executare nr. 14/2020 emis la 2 martie 2020.
Totodată, s-a apreciat că cererea de revizuire formulată de către revizuentul condamnat A. este inadmisibilă, întrucât vizează o hotărâre (Sentinţa penală nr. 14 din 17 februarie 2020 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală) ce nu poate fi supusă revizuirii, deoarece a fost pronunţată în procedura recunoaşterii şi executării unor hotărâri judecătoreşti străine, şi nu în rezolvarea unei acţiuni penale, în sensul examinării existenţei faptei şi vinovăţiei inculpatului, finalizată printr-o soluţie de condamnare, de achitare sau încetare a procesului penal, şi fără a se invoca sau a formula critici care să poată fi încadrate în vreunul din cazurile de retractare prevăzute în art. 453 C. proc. pen.
Împotriva Sentinţei penale nr. 34 din 4 mai 2020 pronunţată de Curtea Apel Alba Iulia, secţia Penală, a formulat apel revizuentul A., solicitând, potrivit concluziilor orale formulate de apărătorul desemnat din oficiu cu ocazia dezbaterilor, admiterea căii de atac, desfiinţarea hotărârii atacate şi, în rejudecare, să se dispună, în temeiul art. 459 alin. (3) C. proc. pen., admiterea cererii de revizuire şi reducerea pedepsei aplicate, apreciind că sunt incidente dispoziţiile codificării anterioare.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că apelul formulat de revizuentul A. este nefondat, pentru următoarele considerente:
Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate de instanţele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanţei penale să revină asupra propriei sale hotărâri şi, în acelaşi timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate şi înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale. Revizuirea se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, descoperite după judecată şi care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară.
Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile determinate de art. 452 C. proc. pen. şi numai în cazurile prevăzute de art. 453 C. proc. pen., singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale. O altă interpretare, în sensul extinderii acestei căi de atac la alte situaţii privitoare la eventuala nerespectare a unor condiţii formale de desfăşurare a judecăţii sau a unor raţionamente jurisdicţionale pretins eronate, este exclusă, în raport de dispoziţiile procesuale menţionate şi de principiul statuat prin art. 129 din Constituţia României, potrivit căruia părţile interesate, care îşi legitimează calitatea procesuală, pot exercita căile de atac numai în condiţiile legii.
Drept urmare, coroborarea acestor dispoziţii legale impune concluzia condiţionării examinării temeiniciei hotărârii atacate prin exercitarea revizuirii, numai în condiţiile legii, cu consecinţa respingerii cererii pentru acest motiv, în situaţia afirmării generice a nelegalităţii şi netemeiniciei hotărârii a cărei retractare se cere.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 452 C. proc. pen., hotărârile penale definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală cât şi cu privire la latura civilă, din conţinutul acestui text legal rezultând că sunt supuse revizuirii numai hotărârile judecătoreşti care conţin o rezolvare a fondului cauzei, deoarece prin revizuire se urmăreşte înlăturarea erorilor de fapt, pe care le conţin hotărârile judecătoreşti.
Astfel, Înalta Curte constată că Sentinţa penală nr. 14 din 17 februarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, nu poate forma obiectul căii extraordinare de atac a revizuirii, întrucât nu sunt condiţiile art. 452 C. proc. pen., deoarece nu conţine o rezolvare a fondului cauzei, în sensul dezlegării raportului juridic de drept substanţial, cu consecinţa pronunţării unei soluţii de condamnare, renunţare la aplicarea pedepsei, amânare a aplicării pedepsei, achitare sau încetare a procesului penal, ci vizează recunoaşterea unei hotărâri a instanţelor italiene emise pe numele condamnatului A., precum şi transferarea acestuia într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei.
Mai mult decât atât, Înalta Curte constată că motivele invocate de apelant în cererea introductivă la instanţă, nu pot fi încadrate în vreunul din cazurile de retractare prevăzute expres şi limitativ în art. 453 C. proc. pen.
În consecinţă, Înalta Curte, constatând că nu sunt îndeplinite cerinţele impuse cumulativ de art. 452 C. proc. pen. şi art. 459 alin. (3) din C. proc. pen., apreciază că, în mod corect, instanţa de fond a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul A..
Pentru considerentele arătate anterior, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul formulat de revizuentul A. împotriva Sentinţei penale nr. 34 din 4 mai 2020 pronunţată de Curtea Apel Alba Iulia, secţia Penală, şi, având în vedere culpa sa procesuală, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 1012 RON, urmând a se plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva Sentinţei penale nr. 34 din 4 mai 2020 pronunţată de Curtea Apel Alba Iulia, secţia Penală.
Obligă apelantul revizuent A. la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 1012 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 iunie 2020.
GGC - LM