Asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de data de 30 martie 2020 (menţionată pe plicul poştal de expediere - dosar Judecătoria Medgidia), petentul condamnat A. a formulat cerere de liberare condiţionată, apreciind că îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, cererea acestuia fiind înregistrată la data de 1 aprilie 2020 pe rolul Judecătoriei Medgidia sub nr. x/2020.
Prin Sentinţa penală nr. 915 din data de 29 aprilie 2020 a Judecătoriei Medgidia, s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.
Pentru a pronunţa această soluţie, în esenţă că, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 587 alin. (1) C. proc. pen., precum şi Decizia nr. 15 din 17 septembrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Complet R.I.L şi astfel, reţinând că la data formulării cererii, 30 martie 2020, persoana condamnată A. se afla încarcerată în Penitenciarul Jilava, s-a apreciat întemeiată excepţia invocată de reprezentantul Ministerului Public şi în baza art. 587 alin. (1) rap. la art. 597 alin. (1) şi (6), şi art. 50 C. proc. pen., a dispus declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere.
Prin Sentinţa penală nr. 1336/2020 pronunţată la data de 2 iunie 2020, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, secţia penală, a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Medgidia, în esenţă, reţinându-se că, în cauză, competenţa de soluţionare a cererii de liberare condiţionată formulată de condamnatul A. revine instanţei în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere unde se află condamnatul la data formulării cererii, iar din actele şi lucrările dosarului rezultă că la data formulării cererii (30 martie 2020) acesta se afla în Penitenciarul Constanţa - Poarta Albă, unitate de penitenciar care se află în raza teritorială a Judecătoriei Medgidia. De asemenea, potrivit fişei ANP privind mutările petentului acesta se află în executarea pedepsei în Penitenciarul Constanţa - Poarta Albă, începând cu data de 8 aprilie 2019.
Prin urmare, s-a dispus declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei Medgidia, constatându-se totodată conflictul negativ de competenţă ivit în cauză, astfel că s-a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestuia.
*****
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 24 iunie 2020, fiind stabilit termen pentru soluţionare la data de 3 iulie 2020.
Înalta Curte analizând conflictul negativ de competenţă ivit între Judecătoria Medgidia şi Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti cu privire la competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul A., constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Medgidia, pentru următoarele considerente:
La data de 30 martie 2020, condamnatul A., aflat în Penitenciarul Poarta Albă - Constanţa, a formulat cerere de liberare condiţionată, prin care a arătat în esenţă că a executat fracţia impusă de lege, plus două luni de zile în baza Legii nr. 169/2017, că nu a fost sancţionat şi că îndeplineşte toate condiţiile pentru a beneficia de liberare condiţionată.
Dispoziţiile art. 587 alin. (1) din C. proc. pen. prevăd că "Liberarea condiţionată se dispune la cerere sau la propunerea făcută potrivit dispoziţiilor legii privind executarea pedepselor, de către judecătoria în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere."
În acest sens fiind şi dispoziţiile art. 97 alin. (11) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a masurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, referitor la competenţa materială şi teritorială în materia cererilor de liberare condiţionată.
Din examinarea dispoziţiilor legale menţionate, respectiv art. 587 alin. (1) din C. proc. pen., se observă că legiuitorul a utilizat sintagma "judecătoria în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere", fără a distinge dacă locul de deţinere este cel în care Administraţia Naţională a Penitenciarelor a stabilit să fie executată pedeapsa ori cel în care condamnatul a fost transferat pentru rezolvarea unor afaceri judiciare în care este implicat.
Prin urmare, în stabilirea competenţei, relevant este locul de deţinere în care contestatorul se afla la momentul formulării cererii de liberare condiţionată.
Or, în cauză, condamnatul A., la data când a formulat cererea de liberare condiţionată ce formează obiectul prezentului dosar, se afla în stare de deţinere în Penitenciarul Constanţa - Poarta Albă.
În cuprinsul cererii sale, deţinutul a menţionat că în prezent este deţinut la Penitenciarul Constanţa - Poarta Albă, secţia exterioară Valu lui Traian, cerere care de altfel a fost înaintată prin poştă la data de 30 martie 2020, conform ştampilei oficiului poştal din localitatea menţionată, aplicată pe plicul aflat la fila x, verso, din acelaşi dosar.
De asemenea, din cuprinsul fişei ANP privind situaţia mutărilor deţinutului A. rezultă că acesta se află în executarea pedepsei în Penitenciarul Constanţa - Poarta Albă, începând cu data de 8 aprilie 2019.
În concluzie, având în vedere dispoziţiile art. 587 alin. (1) din C. proc. pen. şi faptul că la data formulării cererii de liberare condiţionată petentul se afla în Penitenciarul Constanţa - Poarta Albă, rezultă aşadar că în cauză competenţa de soluţionare aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere respectiv Judecătoriei Medgidia.
De altfel, cu privire la existenţa unei practici neunitare cu privire la instanţa competentă să soluţioneze cererile formulate de condamnaţi în timpul executării pedepsei în situaţia în care, la momentul formulării acestora, persoana condamnată se află tranzitoriu în alt loc de deţinere decât cel stabilit pentru executarea pedepsei, conform art. 11 alin. (5) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu modificările şi completările ulterioare, a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, care prin Decizia nr. 15/2018 din data de 17 septembrie 2018, (publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 885/22.10.2018), a statuat că instanţa competentă să soluţioneze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei este instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere la data formulării cererii, indiferent dacă locul de deţinere este reprezentat de penitenciarul stabilit iniţial sau de penitenciarul stabilit prin transferarea definitivă ori temporară a persoanei condamnate.
Pentru aceste considerente, în baza art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul A. în favoarea Judecătoriei Medgidia, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru petent va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul A. în favoarea Judecătoriei Medgidia, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 iulie 2020.
GGC - CL