Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, la data de 28 februarie 2020, sub nr. x/2020, a fost înregistrată contestaţia la executare formulată de petentul A..
În motivare, petentul a solicitat:
1. deducerea din pedeapsa închisorii pe care o execută perioada în care a fost arestat preventiv la secţia 5 Poliţie, în cursul anului 2015, în baza mandatului de arestare preventivă emis de Judecătoria Buftea, considerând astfel că s-a ivit o nelămurire cu privire la hotărârea ce o execută - art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.
2. aplicarea beneficiului compensatoriu potrivit Legii nr. 169/2017 în considerarea faptului că aceasta reprezintă o lege penală mai favorabilă, considerând că este incidentă o cauză de micşorare a pedepsei - art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.
La dosarul cauzei au fost ataşate înscrisurile ce atestă situaţia juridică a petentului, precum şi informaţiile şi hotărârile considerate relevante soluţionării pricinii.
La termenul din data de 4 mai 2020, instanţa, în temeiul dispoziţiilor art. 46 alin. (1) din C. proc. pen., a dispus disjungerea contestaţiei la executare formulate de persoana condamnată în temeiul dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., cauza fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, la aceeaşi dată, sub nr. x/2020.
În cauza nou înregistrată, instanţa a invocat excepţia necompetenţei materiale la data de 4 mai 2020.
În drept, instanţa a reţinut faptul că, potrivit dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: (...) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută.
Sub aspectul calificării contestaţiei la executare formulate de persoana condamnată, s-a reţinut că este justificată raportarea la prevederile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen. motivat de faptul că, deşi prin încheierea din data de 28 februarie 2017 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti a fost dispusă îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul Sentinţei nr. 48 din 16 februarie 2017 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti în sensul deducerii şi perioadei arestării preventive şi la domiciliu din data de 24 octombrie 2014 la 20 decembrie 2014 (perioada în raport de care a fost formulată prezenta contestaţie la executare), hotărârea pronunţată în apel (Decizia penală nr. 669A din data de 21 decembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală) a restrâns perioada deducerii doar la cea anterioară îndreptării de instanţa de fond a erorii materiale, respectiv de la 9 februarie 2016 la 29 iunie 2017.
Astfel, necesitatea lămuririi cu privire la hotărârea care se execută rezultă din Decizia penală nr. 669A din data de 21 decembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală (sub aspectul perioadei scăzute din pedeapsa aplicată), în contextul în care prin considerentele acestei hotărâri a fost, pe de o parte, reţinut că "XII) Analizând celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate, faţă de împrejurarea că prezenta cale de atac a apelului este integral devolutivă atât în fapt, cât şi în drept, potrivit art. 417 alin. (2) C. proc. pen., ceea ce impune ca instanţa de control judiciar să analizeze toate dispoziţiile luate de prima instanţă în soluţionarea cauzei, dar şi faptul că instanţa de control judiciar trebuie să respecte prevederile art. 424 alin. (1) C. proc. pen. referitoare, cu precădere, la expunerea temeiurilor de fapt şi de drept incidente cu privire la toate aspectele analizate în cauză, Curtea nu a identificat vreun alt aspect de nelegalitate sau de netemeinicie a sentinţei penale apelate", iar pe de altă parte a fost restrânsă perioada deducerii doar la cea anterioară îndreptării erorii materiale de către instanţa de fond a erorii materiale.
Din aceste motive, contestaţia la executare nu poate fi tratată din punctul de vedere al temeiului de drept prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., întrucât ar putea fi afectată puterea de lucru judecat a Deciziei penale nr. 669A din data de 21 decembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, sub aspectul motivelor ce au stat la baza restrângerii perioadei scăzute din pedeapsa aplicată petentului, fiind astfel necesară lămurirea dispoziţiei ce vizează computarea duratei măsurilor preventive privative de libertate cu privire la expunerea argumentelor ce o susţin, dar şi a perioadei ce trebuie scăzută.
În acest context, s-a mai reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., în cazul în care nelămurirea priveşte o dispoziţie dintr-o hotărâre pronunţată în apel sau în recurs în casaţie, competenţa revine, după caz, instanţei de apel sau Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Prin Sentinţa penală nr. 1208 din 19 mai 2020 a Judecătoriei Sector 4 Bucureşti, în temeiul art. 47 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., a fost admisă excepţia necompetenţei materiale invocate din oficiu.
S-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţie la executare, formulată în raport de prevederile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen., de petentul condamnat A., în prezent deţinut în Penitenciarul Bucureşti Jilava, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti (nelămurire ivită în raport de Decizia penală nr. 669A din data de 21 decembrie 2018, dosar nr. x/2016).
Prin Decizia penală nr. 509/A din 20 iunie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, în temeiul art. 47 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., a fost admisă excepţia necompetenţei materiale invocate din oficiu.
În baza art. 51 C. proc. pen., s-a constatat intervenit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea acestuia.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut următoarele:
Curtea de apel a pus în discuţie recalificarea contestaţiei la executare formulate de apelantul contestator A., în sensul că temeiul de drept al contestaţiei la executare este cel prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
Potrivit dispoziţiilor art. 598 alin. (2) C. proc. pen., în cazurile prevăzute la art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., contestaţia se face, după caz, în situaţia în care condamnatul se află în stare de detenţie, la instanţa prev. de art. 597 alin. (6) C. proc. pen.
În speţă, instanţa competentă să soluţioneze contestaţia la executare este Judecătoria sectorului 4 Bucureşti, întrucât aceasta este instanţa egală în grad instanţei de executare, în circumscripţia căreia se află locul de deţinere.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă ivit între Judecătoria Sector 4 şi Curtea de Apel Bucureşti.
Din examinarea lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată următoarele:
Prin contestaţia la executare formulată de petentul condamnat, acesta a solicitat deducerea din pedeapsa închisorii pe care o execută perioada în care a fost arestat preventiv la secţia 5 Poliţie, în cursul anului 2015, în baza mandatului de arestare preventivă emis de Judecătoria Buftea, precum şi aplicarea beneficiului compensatoriu potrivit Legii nr. 169/2017 în considerarea faptului că aceasta reprezintă o lege penală mai favorabilă.
Analizând motivele petentului, apreciază că acestea se încadrează formal în cazul de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) ultima teză C. proc. pen., respectiv "se invocă ... orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei".
Potrivit dispoziţiilor art. 598 alin. (2) C. proc. pen., contestaţia contra executării hotărârii penale în cazul de la lit. d), se) face, după caz, potrivit art. 597 alin. (1), la instanţa de executare sau, potrivit art. 597 alin. (6) C. proc. pen., instanţei corespunzătoare instanţei de executare în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere.
În cauză, contestaţia la executare formulată are ca obiect Sentinţa nr. 48 din 16 februarie 2017 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, astfel că, raportat la conţinutul cererii petentului condamnat, actele dosarului şi criteriile legale, instanţa competentă să soluţioneze contestaţia la executare este Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, aceasta fiind instanţa egală în grad instanţei de executare, în circumscripţia căreia se află locul de deţinere.
În acest sens, s-a pronunţat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia în recursul în interesul legii nr. 15/2018, publicată în M. Of. nr. 885/22.10.2018, prin care a stabilit că instanţa competentă să soluţioneze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei este instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere la data formulării cererii.
Faţă de considerentele mai sus-arătate, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 de RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe apelantul contestator A. în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 iulie 2020.
GGC - CL