Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 318 din 5 mai 2010, pronunţată de Judecătoria Buzău, în baza art. 47 alin. (3) cu referire la art. 47 alin. (2) şi art. 50 alin. (1) şi raportat la art. 569 alin. (3) ultima teză din C. proc. pen., s-a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Buzău invocată de instanţă din oficiu şi s-a declinat competenţa de soluţionare a sesizării Biroului de executări penale al Judecătoriei Buzău formulate în temeiul art. 571 din C. proc. pen., în legătură cu numitul A., în prezent deţinut în Penitenciarul Poarta Albă, în favoarea Judecătoriei Medgidia.
S-a încuviinţat onorariul apărătorului din oficiu B., urmând ca suma de 313 RON cuvenită acestuia să fie avansată din fondurile Ministerului de Justiţie.
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că, prin referatul înregistrat pe rolul instanţei, la data de 14 aprilie 2020, judecătorul delegat cu executarea din cadrul Judecătoriei Buzău, a solicitat să se dispună în conformitate cu dispoziţiile art. 571 C. proc. pen. în ceea ce îl priveşte pe numitul A..
S-a precizat că, în cauză, a fost efectuată expertiză medico-legală psihiatrică, fiind depus la dosar raportul de expertiză nr. x/26 martie 2020 întocmit de S.J.M.L. Buzău.
La termenul din 5 mai 2020, faţă de dispoziţiile art. 569 alin. (3) C. proc. pen., s-a invocat din oficiu excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Buzău.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut că bolnavul A. (46 ani în prezent) se află internat în conformitate cu dispoziţiile art. 110 C. pen., iar măsura de siguranţă a fost dispusă prin Încheierea penală nr. 21 din 15 martie 2019, pronunţată de Judecătoria Buzău în dosarul nr. x/2019.
La data de 29 aprilie 2020, Spitalul de psihiatrie şi pentru măsuri de siguranţă Săpoca, ca urmare a citării bolnavului la această instituţie, a transmis o adresă din care rezultă că, în baza mandatului de executare a pedepsei cu închisoare din 7 aprilie 2020 emis în dosarul x/2019, bolnavul a fost preluat de lucrătorii din cardul SIC-IPJ Buzău şi încarcerat în Penitenciarul Poarta Albă Constanţa.
S-au invocat dispoziţiile art. 569 alin. (3) C. proc. pen., potrivit cărora "după primirea comunicării, judecătorul delegat cu executarea de la judecătoria în a cărei circumscripţie se află unitatea sanitară verifică periodic, dar nu mai târziu de 12 luni, dacă internarea medicală mai este necesară. În acest scop, judecătorul delegat cu executarea dispune efectuarea unei expertize medico-legale cu privire la starea de sănătate a persoanei faţă de care s-a luat măsura internării medicale şi, după primirea acesteia, sesizează judecătoria în a cărei circumscripţie se află unitatea sanitară pentru a dispune asupra menţinerii, înlocuirii sau încetării măsurii".
S-a reţinut că unitatea sanitară în care este deţinut bolnavul A. este Penitenciarul Poarta Albă care se află în comuna Poarta Albă, jud. Constanţa, din circumscripţia Judecătoriei Medgidia şi care are o secţie spital, specială pentru cei care au instituite şi măsuri de siguranţă. Astfel, instanţa competentă să judece prezenta cauză s-a considerat că este Judecătoria Medgidia.
La data de 11 iunie 2020, a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Medgidia cauza penală având ca obiect menţinerea/înlocuirea sau încetarea măsurii internării medicale (art. 571 C. proc. pen.) formulată de Biroul Executări penale din cadrul Judecătoriei Buzău privind condamnatul A..
Prin Sentinţa penală nr. 1481 din 7 iulie 2020, pronunţată de Judecătoria Medgidia, în temeiul art. 47 alin. (2) şi 3) raportat art. 569 alin. (3) şi art. 571 alin. (1) şi 2) C. proc. pen., s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Medgidia invocată de către Ministerul Public.
În baza art. 50 alin. (1) C. proc. pen., s-a declinat competenţa de soluţionare a sesizării Biroului executări penale din cadrul Judecătoriei Buzău cu privire la condamnatul A., în favoarea Judecătoriei Buzău.
În temeiul art. 51 C. proc. pen., s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi, pentru soluţionarea acestuia, s-a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Onorariul cuvenit apărătorului din oficiu, în sumă de 313 RON, s-a dispus a se avansa din fondurile M.J.
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că, la data de 14 aprilie 2020, Judecătoria Buzău a fost sesizată de către Biroul executări penale din cadrul acestei instanţe, iar ulterior momentului sesizării Judecătoriei Buzău, respectiv la data de 15 aprilie 2020, persoana condamnată a fost externată din Spitalul de psihiatrie şi măsuri de siguranţă Săpoca, fiind încarcerată în cadrul Penitenciarului Spital Poarta Albă Constanţa, în vederea executării unei pedepse de un an de zile, conform MEP din 7 aprilie 2020 emis de Judecătoria Buzău.
La termenul de judecată din data de 17 iunie 2020, Ministerul Public a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Medgidia.
La soluţionarea excepţiei invocate, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 569 alin. (3) C. proc. pen. şi art. 570 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.
S-a reţinut că Judecătoria Buzău fiind sesizată la momentul externării persoanei bolnave, ulterior persoană condamnată, ar fi trebuit să se pronunţe asupra cererii cu care a fost legal sesizată la data de 14 aprilie 2020.
Mai mult, cu privire la data sesizării instanţei de către S.J.M.L. Buzău, Judecătoria Medgidia a constatat că raportul de expertiză medico-legal nr. x/26 martie 2020 a fost întocmit la data de 26 martie 2020, fiind înaintat la data de 9 aprilie 2020, cu mult înaintea externării condamnatului din Spitalul de psihiatrie şi măsuri de siguranţă Săpoca.
Pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a înregistrat conflictul negativ de competenţă ivit între Judecătoria Buzău şi Judecătoria Medgidia privind cauza referitoare la condamnatul A., înregistrat la data de 10 iulie 2020, sub nr. x/2020.
Fiind învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Buzău, pentru următoarele considerente:
Analizând actele aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că, prin referatul Biroului de executări penale din cadrul Judecătoriei Buzău înregistrat la data de 14 aprilie 2020, sub nr. x/2020, pe rolul Judecătoriei Buzău, s-a solicitat a se lua măsurile necesare conform dispoziţiilor art. 571 C. proc. pen.
A fost anexat raportul medico-legal nr. x/26 martie 2020 întocmit la data de 26 martie 2020, de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Buzău, privind pe A., prin care se recomandă înlocuirea măsurii de siguranţă prevăzute de art. 110 C. pen. cu măsura de siguranţă a obligării la tratament medical prevăzută de art. 109 C. pen.
Potrivit dispoziţiilor art. 569 alin. (3) C. proc. pen., "După primirea comunicării, judecătorul delegat cu executarea de la judecătoria în a cărei circumscripţie se află unitatea sanitară verifică periodic, dar nu mai târziu de 12 luni, dacă internarea medicală mai este necesară. În acest scop, judecătorul delegat cu executarea dispune efectuarea unei expertize medico-legale cu privire la starea de sănătate a persoanei faţă de care s-a luat măsura internării medicale şi, după primirea acesteia, sesizează judecătoria în a cărei circumscripţie se află unitatea sanitară pentru a dispune asupra menţinerii, înlocuirii sau încetării măsurii".
Coroborând dispoziţiile legale menţionate cu prevederile art. 571 C. proc. pen., "Judecătoria, după primirea încunoştinţării prevăzute la art. 570 alin. (4), dispune efectuarea unei expertize medico-legale. Instanţa se pronunţă asupra sesizării prevăzute la art. 569 alin. (3) sau a încunoştinţării prevăzute la art. 570 alin. (4), după ascultarea concluziilor procurorului, ale persoanei faţă de care este luată măsura internării, atunci când aducerea acesteia în faţa instanţei este posibilă, ale avocatului său, precum şi ale expertului care a întocmit expertiza medico-legală, atunci când consideră necesar, şi dispune, după caz, menţinerea internării medicale, încetarea acesteia sau înlocuirea cu măsura obligării la tratament medical", instanţa supremă constată că, la momentul întocmirii referatului de către judecătorul delegat cu executarea din cadrul Judecătoriei Buzău, A. se afla internat într-o unitate sanitară de asistenţă medicală, ca urmare a măsurii internării medicale prevăzute de art. 110 C. pen.
Astfel, la data de 14 aprilie 2020, când cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău, A. se afla internat la Spitalul de psihiatrie şi pentru măsuri de siguranţă Săpoca, aflat pe raza Judecătoriei Buzău. Ulterior, la data de 15 aprilie 2020, a fost externat în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii din 7 aprilie 2020, emis în dosarul nr. x/2019 şi încarcerat în Penitenciarul Poarta Albă Constanţa, aflat pe raza Judecătoriei Medgidia.
Având în vedere dispoziţiile art. 569 alin. (3) teza finală C. proc. pen. care prevăd expres şi exclusiv că judecătorul delegat sesizează judecătoria în a cărei circumscripţie se află unitatea sanitară pentru a dispune asupra menţinerii, înlocuirii sau încetării măsurii internării medicale şi văzând că, la 14 aprilie 2020, data sesizării instanţei, persoana condamnată se afla internată într-o unitate sanitară de pe raza Judecătoriei Buzău, competenţa de soluţionare a cauzei revine Judecătoriei Buzău.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 51 C. proc. pen. coroborat cu dispoziţiile art. 569 din C. proc. pen., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Judecătoriei Buzău.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 iulie 2020.
GGC - CL