Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea trimisă pe cale administrativă de la Tribunalul Botoşani şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 24 martie 2020 sub nr. x/2020, condamnatul A., aflat în executarea unei pedepse privative de libertate în Penitenciarul Botoşani, a formulat contestaţie la executare, care este întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Prin Sentinţa penală nr. 263 din 10 aprilie 2020 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. x/2020, în baza art. 598 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 50 C. proc. pen., a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe, pusă în discuţie din oficiu, şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţia la executare formulată de condamnatul A. în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a arătat, în esenţă, că Sentinţa penală nr. 407 din 11 iunie 2019 a Judecătoriei Sector 1 Bucureşti a fost pronunţată la data de 11 iunie 2019 înainte ca în dosarul penal nr. x/2018 al Tribunalului Iaşi la care face referire condamnatul în contestaţia la executare, să fie dispusă o soluţie.
Sentinţa penală nr. 1066 din 9 septembrie 2019 a Tribunalului Iaşi, prin care s-a dispus retragerea MEPI nr. 380/2016 emis de Tribunalul Iaşi, a fost pronunţată la data de 9 septembrie 2019, în timp ce dosarul penal nr. x/2018 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti se afla pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, învestită cu judecarea apelului. Ca urmare, incidentul cu privire la care se solicită lămurirea pe calea contestaţiei la executare a intervenit în cursul judecăţii căii de atac a apelului şi vizează o dispoziţie din hotărârea pronunţată de instanţa de apel, competenţa materială de a soluţiona contestaţia la executare aparţinând instanţei de apel, respectiv Curţii de Apel Bucureşti.
Potrivit art. 598 alin. (2) C. proc. pen. "în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi d), contestaţia se face, după caz, la instanţa prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută. În cazul în care nelămurirea priveşte o dispoziţie dintr-o hotărâre pronunţată în apel sau în recurs în casaţie, competenţa revine, după caz, instanţei de apel sau Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie".
Prin Decizia penală nr. 403/A din 2 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2012, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi a fost declinată competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de condamnatul A. în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
S-a constatat existenţa unui conflict negativ de competenţă şi, ca urmare, a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în vederea soluţionării acestuia.
La termenul de judecată din data de 2 iunie 2020, instanţa curţii de apel a calificat cererea formulată de contestator ca fiind o contestaţie la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., iar din oficiu a invocat excepţia necompetenţei materiale a instanţei în soluţionarea cauzei.
Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, motiv pentru care, conform dispoziţiilor art. 51 alin. (6) C. proc. pen., va trimite dosarul acestei instanţe.
Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte are în vedere următoarele considerente:
Prin Sentinţa penală nr. 407 din 11 iunie 2019 pronunţată de Judecătoria Sector 1 Bucureşti, în dosarul nr. x/2018, s-au dispus următoarele:
În baza art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (1 C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen. şi respectiv, cu aplic. art. 396 alin. (1) şi 10 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 2 ani şi 2 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, în formă continuată, în stare de recidivă postcondamnatorie (4 acte materiale) S-a constatat că infracţiunea ce face obiectul cauzei este concurentă cu infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin:
- Sentinţa penală nr. 1418 din 19 mai 2014 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, definitivă şi modificată prin Decizia penală nr. 1442 din 17 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti.
- Sentinţa penală nr. 347 din 28 martie 2016 a Tribunalului Iaşi, definitivă prin Decizia penală nr. 444 din 8 iunie 2016 a Curţii de Apel Iaşi.
A. A fost descontopită pedeapsa aplicată prin Sentinţa penală nr. 1418 din 19 mai 2014 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, definitivă şi modificată prin Decizia penală nr. 1442 din 17 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti şi au fost repuse pedepsele componente în individualitatea lor, după cum urmează:
1. pedeapsa de 4 ani şi 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune, în formă continuată (7 acte materiale, comise în perioada 9 septembrie - 3 octombrie 2013).
2. restul de 5 ani, 10 luni şi 28 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 12 ani închisoare şi 5 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) din vechiul C. pen., aplicată prin Sentinţa penală nr. 371/2008 a Tribunalului Iaşi menţinută prin Decizia penală nr. 33/MF din 5 decembrie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, menţinută şi definitivă prin Decizia penală nr. 1148 din 30 martie 2009 a ICCJ.
3. sporul de 3 ani, 11 luni şi 3 zile închisoare.
A fost înlăturat sporul indicat la pct. 3.
B. A fost descontopită pedeapsa aplicată prin Sentinţa penală nr. 347 din 28 martie 2016 a Tribunalului Iaşi, definitivă prin Decizia penală nr. 444 din 8 iunie 2016 a Curţii de Apel Iaşi şi au fost repuse pedepsele componente în individualitatea lor, după cum urmează:
1. pedeapsa de 1 an şi 10 luni închisoare, pentru infracţiunea de dare de mită, prev. de art. 290 C. pen.
1.1. pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pe o durată de 2 ani.
1.2. pedeapsă accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.
2. pedeapsa de 1 an închisoare, pentru infracţiunea de instigare la introducerea în mod ilicit de telefoane mobile într-un penitenciar, prev. de art. 47 C. pen. rap. la art. 185 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 254/2013.
2.1. pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pe o durată de 2 ani.
2.2. pedeapsă accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.
3. sporul obligatoriu de 4 luni închisoare.
4. restul de 2830 zile, rămas neexecutat din pedeapsa aplicată prin Sentinţa penală nr. 1418 din 19 mai 2014 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, definitivă şi modificată prin Decizia penală nr. 1442 din 17 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti.
A fost înlăturat sporul indicat la pct. 3.
În baza art. 38 alin. (1) şi a art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., raportat la art. 40 alin. (1) C. pen., a fost contopită pedeapsa de 2 ani şi 2 luni închisoare aplicată inculpatului pentru infracţiunea dedusă judecăţii cu pedepsele indicate la pct. A.1, B.1 şi B.2 şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani şi 2 luni închisoare la care s-a adăugat un spor obligatoriu de 1 an şi 8 luni închisoare (reprezentând 1/3 din cuantumul celorlalte pedepse), inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă intermediară de 5 ani şi 10 luni închisoare.
În temeiul art. 45 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat), pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei închisorii sau considerarea ca executată a acesteia.
În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen. a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat), care se execută de la rămânerea definitivă a sentinţei şi până la executarea pedepsei închisorii sau considerarea ca executată a acesteia.
În temeiul art. 43 alin. (1) C. pen., s-a adăugat la pedeapsa rezultantă intermediară de 5 ani şi 10 luni închisoare, restul rămas neexecutat de 2089 zile închisoare din pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 371/2008 a Tribunalului Iaşi menţinută prin Decizia penală nr. 33/MF din 5 decembrie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, menţinută şi definitivă prin Decizia penală nr. 1148 din 30 martie 2009 a ICCJ, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani 10 luni şi 2089 zile închisoare.
În temeiul art. 45 alin. (3) C. pen., s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat), pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii sau considerarea ca executată a acesteia
În temeiul art. 45 alin. (5) rap. la art. 45 alin. (3) C. pen., s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat), care se execută de la rămânerea definitivă a sentinţei şi până la executarea pedepsei închisorii sau considerarea ca executată a acesteia.
În baza art. 72 alin. (1) C. pen. şi art. 40 alin. (3) C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada deja executată, de la 29 august 2013 la zi.
A fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. x/2016 emis de Tribunalul Iaşi în baza Sentinţei penale nr. 347 din 28 martie 2016 a Tribunalului Iaşi, definitivă prin Decizia penală nr. 444 din 8 iunie 2016 a Curţii de Apel Iaşi, şi a dispus emiterea unui nou mandat de executare conform sentinţei, la data rămânerii definitive a acesteia.
Sentinţa penală mai sus menţionată a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 1731/A din 18 decembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, prin care, printre altele, a fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. x/2016 emis de Tribunalul Iaşi în baza Sentinţei penale nr. 347 din 28 martie 2016 a Tribunalului Iaşi, definitivă prin Decizia penală nr. 444 din 8 iunie 2016 a Curţii de Apel Iaşi, şi s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare conform prezentei decizii.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 415 alin. (1) C. proc. pen., s-a luat act de retragerea apelului formulat în cauză de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 407 din 11 iunie 2019 pronunţată de Judecătoria Sector 1 Bucureşti.
Prin Sentinţa penală nr. 1066 din 9 septembrie 2019 pronunţată de Tribunalul Iaşi în dosarul nr. x/2018, s-au dispus următoarele:
S-a admis cererea formulată de persoana condamnată A., în prezent deţinut în Penitenciarul Botoşani, cu privire la executarea Sentinţei penale nr. 347/NCPP din 28 martie 2016 pronunţată de Tribunalul Iaşi în dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 444 din 8 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi.
În baza disp. art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. raportat la art. 551 din Legea nr. 254/2013, cu referire la art. VI din Legea nr. 169/2017, s-a dedus din pedeapsa de 2 ani 2 luni şi 2830 zile închisoare stabilită prin Sentinţa penală nr. 347/NCPP din 28 martie 2016 pronunţată de Tribunalul Iaşi în dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 444 din 8 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, în executarea căreia se află contestatorul A., un număr de 210 zile considerate executate suplimentar, ca măsură compensatorie, pentru executarea în perioada 24 iulie 2012 - 8 octombrie 2015, în condiţii necorespunzătoare, a pedepsei închisorii ce a făcut obiectul mandatului nr. x/31 martie 2009 emis de Tribunalul Iaşi în baza Sentinţei penale nr. 371 din 19 iunie 2008 şi apoi al mandatului nr. x/19 noiembrie 2014 emis de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti în baza Sentinţei penale nr. 1418 din 19 mai 2014.
S-a dedus din pedeapsa de 2 ani 2 luni şi 2830 zile închisoare stabilită prin Sentinţa penală nr. 347/NCPP din 28 martie 2016 pronunţată de Tribunalul Iaşi în dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 444 din 8 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, în executarea căreia se află contestatorul A., perioada executată de la data de 8 octombrie 2015 la zi (în care se include şi reţinerea din 19 noiembrie 2015 şi arestarea preventivă începând din 20 noiembrie 2015 la 8 iunie 2016).
S-a dispus retragerea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. x/2016 emis de Tribunalul Iaşi la data de 8 iunie 2016 în baza Sentinţei penale nr. 347/NCPP din 28 martie 2016 pronunţată de Tribunalul Iaşi în dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 444 din 8 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi şi s-a emis un nou mandat de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.
Înalta Curte reţine că o cerere de contestaţie la executare poate fi formulată în cazurile expres şi limitativ prevăzute în cuprinsul textului de lege, respectiv art. 598 alin. (1) din C. proc. pen.
Astfel, contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:
a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;
d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.
Potrivit art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., "în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi d), contestaţia se face, după caz, la instanţa prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută. În cazul în care nelămurirea priveşte o dispoziţie dintr-o hotărâre pronunţată în apel sau în recurs în casaţie, competenţa revine, după caz, instanţei de apel sau Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Înalta Curte constată ca fiind corectă opinia exprimată de către Curtea de Apel Bucureşti, în sensul că petentul A. nu a invocat nicio lămurire care să fie cuprinsă în Decizia penală nr. 1731/A din 18 decembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în condiţiile în care aceasta cuprinde dispoziţii clare, de natură a fi puse în executare, neexistând nici un element care să producă îndoială cu privire la dispoziţiile instanţei de judecată, soluţia fiind pronunţată conform datelor din dosar.
Având în vedere aceste aspecte, petentul a solicitat pe calea contestaţiei la executare anularea mandatului de executare a pedepsei nr. x emis de către Tribunalul Iaşi, neavând deci nicio legătură cu decizia sus-menţionată, temeiul real al contestaţiei la executare fiind dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. Or, aşa cum s-a arătat anterior, în cazul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., dispoziţiile alin. (2) al aceluiaşi text de lege statuează că soluţionarea contestaţiei la executare revine în competenţa instanţei de executare ori celei în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere.
Având în vedere aceste aspecte, pentru cazul prevăzut la art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., incident faţă de motivele invocate în cuprinsul contestaţiei şi de actele şi înscrisurile existente la dosar, se constată că Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti îi revine competenţa materială de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de condamnatul A., aşa cum prevăd dispoziţiile art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., având în vedere că în contestaţia formulată este invocată o cauză de micşorare a pedepsei cu privire la hotărârea ce se execută.
Pentru aceste considerente, în baza art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar potrivit alin. (6) al aceluiaşi articol, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Cheltuielile judiciare efectuate rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 iulie 2020.
GGC - CL