Asupra contestaţiei de faţă;
Din actele dosarului constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 11/MEA din 27 ianuarie 2020 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/2020, a fost admisă cererea autorităţii judiciare italiene şi s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 15 octombrie 2019 de Procuratura Generală s Republicii din Torino - Italia, în dosarul de referinţă 102/697/19, 523/19 S.I.E.P. pe numele persoanei solicitate A.
În baza art. 104 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, cu modificările şi completările ulterioare, s-a luat act că persoana solicitată A. a consimţit să fie predată autorităţilor judiciare italiene.
În baza art. 12 din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene şi art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 300/2013 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, s-a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate A. pe o durată de 30 zile, cu începere de la data de 27 ianuarie 2020 şi până la data de 25 februarie 2020 inclusiv şi predarea acesteia către autorităţile judiciare italiene.
În baza art. 230 C. proc. pen., s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare.
S-a luat act că persoana solicitată A. nu a renunţat la regula specialităţii.
S-au reţinut în esenţă următoarele:
Prin sesizarea înregistrată cu nr. x/2020, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în conformitate cu prevederile art. 102 din Legea nr. 302/2004 a trimis instanţei semnalarea Biroului Sirene - Interpol privind mandatul european de arestare emis de autorităţile judiciare italiene, privind pe persoana solicitată A..
Din cuprinsul Mandatului european de arestare nr. 523/2019 din 15 octombrie 2019 de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel din Torino, a rezultat că acesta a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani, 4 luni şi 1 zi închisoare pentru comiterea mai multor infracţiuni, printre care şi cea de tâlhărie calificată.
Cauza a fost soluţionată în şedinţă publică în prezenţa persoanei solicitate.
Drepturile persoanei solicitate reglementate de art. 106 din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 300/2013 şi art. 11 din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 au fost respectate prin prezenţa apărătorului desemnat din oficiu.
Persoana solicitată a confirmat că a primit mandatul european de arestare.
Verificând mandatul european de arestare, prima instanţă a constatat că acesta îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 84 din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 300/2013, în sensul că mandatul european de arestare a fost emis de o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene, respectiv Procuratura Generală a Republicii din Torino - Italia, precum şi condiţiile de conţinut şi formă prevăzute de art. 87 din aceeaşi lege.
De asemenea, s-a constatat că infracţiunile reţinute în sarcina persoanei solicitate sunt prevăzute în art. 97 din Legea nr. 302/2004 republicată, respectiv fapte care dau loc la predare, indiferent de denumirea pe care o au în legislaţia statului emitent, precum şi că acestea sunt incriminate şi în legislaţia penală română, respectiv art. 233 C. pen. şi se pedepsesc cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
Din actele dosarului a rezultat că nu există niciun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare prev. de art. 98 din Legea nr. 302/2004 republicată şi prin urmare, cererea formulată de autorităţile judiciare italiene, de punere în executare a mandatului european de arestare este pe deplin justificată.
Prezentă în instanţă, persoana solicitată a precizat că este de acord cu predarea sa autorităţilor judiciare italiene, despre consimţământul acestuia întocmindu-se un proces-verbal conform art. 104 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 300/2013.
Consimţământul persoanei solicitate de a fi predată autorităţilor judiciare italiene a fost dat în faţa instanţei, în şedinţă publică, în prezenţa avocatului, respectându-se astfel dispoziţiile legale reglementate de art. 104 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 300/2013 şi art. 13 din Decizia-cadru 2002/584/JAI din 13 iunie 2002.
De asemenea, persoana solicitată a precizat că nu renunţă la regula specialităţii prev. în art. 117 din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 300/2013, situaţie în care predarea persoanei solicitate către autorităţile italiene va fi condiţionată de faptul că acesta nu va putea fi urmărit, judecat sau privat de libertate pentru o altă faptă anterioară predării.
În consecinţă, având în vedere că sunt îndeplinite condiţiile de fond şi de formă ale mandatului european de arestare emis de autorităţile austriece pe numele persoanei solicitate şi că nu există niciun motiv de refuz al executării, coroborat şi cu consimţământul la predare al persoanei solicitate, a fost admisă cererea autorităţilor judiciare italiene, respectiv Procuratura Generală a Republicii din Torino - Italia şi s-a dispus punerea în executare a mandatului de arestare emis pe numele persoanei solicitate A.
În aceste condiţii, având în vedere art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 300/2013, instanţa s-a pronunţat asupra arestării provizorii în vederea predării persoanei solicitate A.
Conform dispoziţiilor art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 300/2013 potrivit cărora "în toate cazurile măsura arestării în vederea predării poate fi luată numai după ascultarea persoanei solicitate în prezenţa apărătorului", s-a procedat la audierea acestuia.
Conform dispoziţiilor legale mai sus-arătate (art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 300/2013) dacă persoana solicitată este de acord cu predarea sa, dacă nu este incident vreunul din motivele de refuz al executării mandatului european de arestare, prevăzute de art. 98 din aceeaşi lege, judecătorul se poate pronunţa prin sentinţa deopotrivă asupra arestării şi predării acestuia.
Astfel, având în vedere dispoziţiile art. 104 alin. (6) (precum şi dispoziţiile art. 104 alin. (11) din Legea nr. 302/2004 republicată), odată cu executarea mandatului european de arestare, se dispune şi arestarea provizorie a persoanei solicitate.
S-a reţinut că necesitatea arestării provizorii a persoanei solicitate în momentul luării deciziei de punere în executare a mandatului european de arestare rezultă şi din dispoziţiile art. 111 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 conform cărora "predarea se realizează de centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, cu sprijinul unităţii de poliţie pe raza căreia se află locul de deţinere, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare".
În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. 23 din Decizia-cadru 2002/584/JAI din 22 iunie 2002 conform cărora "persoana solicitată va fi predată cât mai repede posibil la o dată convenită între autorităţile interesate".
Dispoziţiile Legii nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 300/2013 reglementează posibilitatea lăsării în libertate a persoanei solicitate prin luarea altei măsuri preventive, însă această dispoziţie poate fi adoptată doar pe parcursul soluţionării cererii privind executarea mandatului european de arestare, nu şi după momentul pronunţării unei hotărâri definitive vizând predarea către autorităţile judiciare emitente.
În concret, conform art. 104 alin. (11) din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 300/2013, "atunci când persoana solicitată este pusă în libertate, judecătorul dispune faţă de aceasta una dintre măsurile preventive neprivative de libertate prevăzute de C. proc. pen. În acest caz, în situaţia în care, ulterior, judecătorul dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare, se dispune şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă".
Astfel, în final, necesitatea luării măsurii arestării provizorii a fost analizată şi prin prisma dispoziţiilor dreptului intern referitoare la instituţia arestării, conform dispoziţiilor art. 12 din Decizia-cadru 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 (în baza cărora "dacă o persoană este arestată în baza unui mandat de arestare european, autoritatea judiciară executoare va adopta o hotărâre dacă persoana solicitată să rămână în detenţie, în conformitate cu legea Statului membru executor").
S-a constatat astfel că în speţă sunt îndeplinite dispoziţiile art. 223 şi art. 226 C. proc. pen., în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunile reţinute în sarcina persoanei solicitate, respectiv furt este prevăzută de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani.
De asemenea, faţă de gravitatea faptelor presupus a fi comise de persoana solicitată, faţă de modalitatea şi împrejurările săvârşirii aşa cum sunt descrise în mandatul european de arestare, s-a apreciat că lăsarea acesteia în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
La data de 27 februarie 2020 a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei primei instanţe.
Examinând actele şi lucrările dosarului, se constată că prezenta cale de atac este inadmisibilă.
Potrivit dispoziţiilor art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 300/2013, în toate cazurile instanţa se pronunţă asupra executării mandatului european de arestare prin sentinţă, cu respectarea termenelor prevăzute la art. 112.
Totodată, potrivit art. 110 alin. (2) din aceeaşi lege, hotărârea prevăzută la art. 109 alin. (1) poate fi atacată cu contestaţie în termen de 5 zile de la pronunţare, cu excepţia cazului în care persoana solicitată consimte la predare, când hotărârea este definitivă.
Or, în cauză, este incidentă situaţia de excepţie prevăzută de textul de lege sus-menţionat, respectiv hotărârea atacată are caracter definitiv, întrucât a existat consimţământul persoanei solicitate de a fi predată autorităţilor judiciare italiene, în faţa instanţei, în şedinţă publică, în prezenţa avocatului.
Pentru considerentele ce preced, constatând că în cauză, persoana solicitată A. a formulat contestaţie împotriva unei hotărâri nesusceptibile de reformare prin promovarea acestei căi de atac, urmează a fi respinsă, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată împotriva Sentinţei penale nr. 11/MEA din 27 ianuarie 2020 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligată contestatoarea persoană solicitată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 554 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 11/MEA din 27 ianuarie 2020 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 1.012 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 mai 2020.
GGC - LM