Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 47/F din 26 mai 2020, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia Penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/2020, s-a admis cererea privind executarea mandatului european de arestare emis la data de 24 ianuarie 2020 de autoritatea judiciară din Spania, respectiv Judecătoria centrală de Instrucţie nr. 5 Madrid, Spania în Dosarul nr. x/2018, sub aspectul infracţiunii de "escrocherie, fals în acte, spălare de bani şi apartenenţă la un grup delictiv", privind persoana solicitată A..
S-a luat act că persoana solicitată A. nu este de acord să fie predată către autorităţile judiciare din Spania, conform mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară din Spania în Dosarul nr. x/2018, sub aspectul infracţiunii - "escrocherie, fals în acte, spălare de bani şi apartenenţă la un grup delictiv".
S-a autorizat predarea persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară din Spania conform art. 109 din Legea nr. 302/2004 Republicată combinat cu art. 27 paragraf 2 din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene, cu respectarea drepturilor conferite de regula specialităţii şi sub condiţia ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoana solicitată să fie transferată în România pentru executarea acesteia.
S-a constat că în cursul procedurii de executare a prezentului mandat european de arestare conform art. 102 din Legea nr. 302/2004 modificată, persoana solicitată A. a fost reţinută în baza Ordonanţei nr. 1696/II/5/2020 14 aprilie 2020 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti pentru 24 de ore, începând cu data de 14 aprilie 2020, orele 14:25 până la data de 15 aprilie 2020, orele 14:25, precum şi arestată provizoriu conform mandatului de arestare preventivă nr. 7 din data de 15 aprilie 2020 emis de Curtea de Apel Piteşti, pe o durată de 15 zile, cu începere de la data de 15 aprilie 2020 până la data de 29 aprilie 2020, inclusiv.
Conform art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A. în vederea predării pe o perioadă de 30 zile, începând cu data punerii în executare şi predarea acesteia către autoritatea judiciară solicitantă cu respectarea termenelor de predare prev. de art. 104 alin. (10) şi art. 112 din aceeaşi lege.
În baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 Republicată, s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare în vederea predării persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară din Spania.
S-a dispus ca Administraţia locului de deţinere - Arestul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Vâlcea să primească şi să reţină persoana solicitată A., începând cu data de punerii în executare, înaintând instanţei dovada de executare a măsurii arestării, iar în termenul prev. de art. 112 din Legea nr. 302/2004 Republicată, va proceda la predarea acesteia către autorităţile judiciare spaniole.
Prezenta hotărâre s-a notificat persoanei solicitate, autorităţii judiciare spaniole, Centrului de Cooperare Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române - Biroul Sirene, Ministerului Justiţiei - Direcţia Drept Internaţional şi Tratate - Serviciul Cooperare Judiciară Internaţională în Materie Penală şi Inspectoratului Judeţean de Poliţie Vâlcea - Biroul Urmăriri.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a constatat că prin Adresa nr. x/2020 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, s-a comunicat acestei instanţe solicitarea formulată de autoritatea judiciară din Spania, respectiv de Judecătoria centrală de Instrucţie nr. 5 Madrid, privind executarea mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A., la data de 24 ianuarie 2020 în Dosarul nr. x/2018. Solicitarea s-a formulat în conformitate cu Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene, privind Cooperarea judiciară internaţională în materie penală, între statele membre.
Prin Încheierea nr. 32/F din 15 aprilie 2020, Curtea de Apel Piteşti a fost admisă propunerea formulată de parchet, privind luarea măsurii arestării provizorii pe o perioadă de 15 zile, începând cu data de 15 aprilie 2020, până la data de 29 aprilie 2020 inclusiv. Prin aceeaşi încheiere s-a fixat termen pentru prezentarea de către procuror a mandatului european de arestare în original, însoţit de traducerea acestuia în limba română, pentru data de 28 aprilie 2020. La data de 22 aprilie 2020 s-a depus la dosar de către Parchet mandatul european de arestare, însoţit de traducerea în limba română, care a fost înmânat persoanei solicitate.
Prin încheierea din data de 29 aprilie 2020 s-a dispus înlocuirea măsurii arestării provizorii cu măsura preventivă a controlului judiciar pe o durată de 30 de zile.
La termenul de judecată din 26 mai 2020, persoana solicitată a arătat că nu are obiecţii privind identitatea, instanţa i-a adus la cunoştinţă drepturile prevăzute de art. 106 din Legea nr. 302/2004 republicată, efectele regulii specialităţii precum şi posibilitatea de a consimţi la predare către autoritatea judiciară emitentă, punându-se în vedere consecinţele juridice ale consimţământului la predare. În raport de acestea, persoana solicitată a precizat că nu este de acord cu predarea sa şi că nu renunţă la drepturile conferite de regula specialităţii, consimţind să fie cercetată numai cu privire la faptele menţionate în cuprinsul mandatului european de arestare, aşa încât s-a întocmit procesul-verbal, potrivit legii. Având în vedere că persoana solicitată nu a consimţit la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, procedura de executare a mandatului european de arestare a continuat cu audierea persoanei solicitate, consemnându-se poziţia acesteia faţă de existenţa unuia dintre motivele obligatorii sau opţionale de neexecutare.
Din actele dosarului, Curtea de apel a reţinut că mandatul european de arestare a fost emis de Judecătoria centrală de Instrucţie nr. 5 Madrid, la data de 24 ianuarie 2020 în Dosarul nr. x/2018, în vederea luării măsurii arestării faţă de persoana solicitată A., pentru săvârşirea pe teritoriul acestui stat a infracţiunilor de "escrocherie, fals în acte, spălare de bani şi apartenenţă la un grup delictiv".
Faptele pentru care s-a solicitat arestarea provizorie în vederea predării persoanei solicitate, constau în aceea că pe teritoriul Spaniei spre sfârşitul anului 2016 a activat în cadrul Organizaţiei Criminale, a deschis trei conturi bancare, cu trei identităţi, cu care a escrocat în total 37.299,68 euro (5.640 euro la persoane particulare spaniole şi 341.659,68 euro la persoane particulare străine), realizând rambursări în valoare de 34.150 euro.
Potrivit art. 96 din Legea nr. 302/2004, infracţiunile de spălare de bani, constituirea unui grup infracţional organizat, fraudă informatică şi falsul privind identitatea se regăsesc între cele care dau loc la predare între statele Uniunii Europene ce au semnat Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene, nemaifiind supusă verificării îndeplinirii condiţiei dublei incriminări.
S-a constatat că, potrivit fişei de cazier judiciar, în prezent inculpatul nu este cercetat pe teritoriul României.
În ceea ce priveşte motivul opţional de refuz prevăzut la art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea 302/2004 invocat de persoana solicitată, instanţa reţine că nu este incident în cauză întrucât acesta are în vedere situaţia în care mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, or în cauza de faţă mandatului european de arestare a fost emis în vederea urmării penale.
Având în vedere că nu este incident vreunul din motivele de refuz al executării mandatului european de arestare emis împotriva persoanei solicitate, dintre cele menţionate în dispoziţiile art. 99 din Legea nr. 302/2004 republicată, Curtea de apel a constatat că sunt întrunite condiţiile legale privind executarea mandatelor europene de arestare emise de statele membre ale Uniunii Europene, ce au transpus Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI a Consiliului Uniunii Europene.
Împotriva acestei sentinţe penale a formulat contestaţie persoana solicitată A..
În motivele scrise depuse la dosar, contestatorul - persoana solicitată, prin avocat ales, a susţinut că sentinţa penală este netemeinică şi nelegală, întrucât răspunsul Biroului SIRENE naţional era incomplet, respectiv nu era indicată o perioadă estimată în care se putea realiza predarea. Acest răspuns nu făcea nicio referire la corespondenţa cu Biroul SIRENE spaniol, astfel încât nu se cunoaşte dacă, în realitate, organele judiciare spaniole se pot prezenta în termenul legal pentru a-l prelua. Astfel, există posibilitatea ca să rămână în arest preventiv perioada maximă de 6 luni. De altfel, a arătat că şi procurorul de şedinţă a solicitat o adresa la autorităţile judiciare spaniole pentru a preciza daca se insista în executarea mandatului în raport de situaţia de fapt. Predictibilitatea termenului de preluare era un motiv care se impunea a fi verificat de prima instanţă. Ori situaţia din Spania, ţara europeană cea mai afectată de pandemia Covid, trebuia analizată şi administrat un probatoriu adecvat pentru a se stabili dacă în realitatea preluarea este posibilă (zborurile comerciale fiind blocate), pentru a nu se ajunge în situaţia în care să stea în arest preventiv durata maximă legală.
De asemenea, contestatorul a susţinut că hotărârea instanţei de fond a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 109 alin. (1) şi art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004. Acesta a arătat că a fost audiat şi a invocat motive de refuz, întrucât doreşte să finalizeze studiile de masterat, De asemenea, a arătat că s-a angajat, doreşte să-şi păstreze locul de muncă, doreşte să încheie un acord de recunoaştere a vinovăţiei cu procurorul, dat fiind faptul că a deschis cele trei conturi, însa nu a avut control asupra lor, respectiv nu a ridicat nicio suma de bani şi nu a făcut nicio tranzacţie prin ele. A mai arătat că părinţii săi nu au posibilităţi financiare pentru a-i angaja un avocat în Spania; nu au nici posibilitatea financiară de a-l vizita în arest în Spania; nu are rude sau prieteni în Spania, astfel încât nu poate obţine înlocuirea măsurii arestului cu măsura preventiva a controlului judiciar în lipsa unui domiciliu stabil şi a dovedirii obţinerii unor venituri în acel stat.
Contestatorul a mai arătat că nu are cazier judiciar şi nu este cercetat în România pentru niciun fel de fapte penale. Mai mult, are studii superioare, s-a angajat pentru a-şi susţine studiile şi a avea venituri legale.
În ceea ce priveşte împrejurările legate de natura infracţiunilor, a susţinut că din analiza prezentării faptelor în mandatul european de arestare rezultă că participaţia sa se reduce la deschiderea celor trei conturi bancare; nu are nicio legătură cu grupul infracţional organizat în sensul ca nu cunoaşte membrii grupului.
Referitor la mandatul european, a susţinut că la rubrica garanţii judiciare nu oferă garanţii judiciare solide pentru o judecată corecta a cauzei; mandatul face referire doar la obţinerea unui aviz favorabil din partea procurorului. Aceasta situaţie, raportată şi la faptul că s-a dispus arestarea preventivă printr-o procedură judiciară fără citarea sa.
În dezbateri, contestatorul - persoana solicitată, prin avocat ales, susţinând motivele scrise, a solicitat admiterea contestaţiei şi aplicarea dispoziţiilor art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată.
Examinând contestaţia formulată de persoana solicitată A., Înalta Curte constată că este nefondată pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:
Potrivit art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al UE solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, a judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.
Potrivit art. 84 alin. (2) din aceeaşi lege, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.
În cauză, se reţine că faţă de persoana solicitată s-a emis mandatul european de arestare la data de 24.01.2020 în Dosarul nr. x/2018 pentru săvârşirea pe teritoriul acestui stat a infracţiunilor de "escrocherie, fals în acte, spălare de bani şi apartenenţă la un grup delictiv".
Înalta Curte constată că mandatul european emis de autorităţile judiciare spaniole îndeplineşte toate condiţiile de fond şi de formă prevăzute de lege, fiind descrise faptele pentru care este cercetată persoana solicitată, îndeplinindu-se astfel condiţia prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 302/2004, republicată, respectiv aceea a descrierii circumstanţelor în care au fost comise infracţiunile, activitatea infracţională reţinută în sarcina acesteia fiind detaliată ţinând cont de specificul fazei procesuale în care a fost emis mandatul.
De asemenea, se constată că că infracţiunile pentru care se solicită predarea sunt sancţionate de C. pen. spaniol cu pedepse privative de libertate a căror durată maximă este mai mare de 3 ani, nefiind supuse verificării îndeplinirii condiţiei dublei incriminări, potrivit art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală şi, prin urmare, faptele persoanei solicitate dau drept la predare, iar pe fond, cererea este întemeiată.
Înalta Curte mai constată că nu există niciunul dintre cazurile de refuz al predării persoanei solicitate şi apreciază că nu sunt întrunite nici cerinţele de refuz al executării, potrivit art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, niciuna din cele două ipoteze reglementate atât la alin. (1), cât şi alin. (2) lit. c) nefiind incidente în cauză, întrucât, în cauză, nu a fost emis mandatul european de arestare în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, specificul fazei procesuale pentru care a fost emis mandatul fiind altul, respectiv efectuarea urmăririi penale.
Aşadar, aşa cum rezultă şi din cuprinsul sentinţei penale atacate, a fost analizat mandatul european de arestare, reţinându-se îndeplinirea tuturor condiţiilor prevăzute de Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală. În atare condiţii, instanţa de fond a dispus în mod corect arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 30 zile, aceasta reprezentând singura măsură oportună pentru buna desfăşurare a procedurii de executare şi recunoaştere a mandatului european de arestare, ce are la bază principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.
De asemenea, instanţa de fond a avut în vedere că persoana solicitată nu a renunţat la drepturile conferite de regula specialităţii, dispunând predarea cu respectarea dispoziţiilor art. 117 din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, astfel că nu va putea fi urmărită, judecată sau privată de libertate pentru o altă faptă anterioară predării decât dacă statul membru de executare o consimte.
În ceea ce priveşte împrejurarea că persoana solicitată nu şi-a dat acordul în vederea predării către autorităţile spaniole, declarând în faţa Curţii de apel că nu doreşte să fie predată, întrucât are de finalizat studii în România, are loc de muncă şi nu are posibilitate materială pentru a fi sprijinit în Spania, Înalta Curte reţine că predarea către autorităţile judiciare spaniole în baza mandatului european de arestare emis de acestea nu este condiţionată de acordul de voinţă al persoanei solicitate, iar atitudinea manifestată de aceasta echivalează cu o lipsă de cooperare cu autorităţile judiciare din statul solicitant, existând astfel riscul să se sustragă executării mandatului european de arestare.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 47/F din 26 mai 2020, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia Penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/2020.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului din oficiu în sumă de 253 RON se acordă din fondurile Ministerului de Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 47/F din 26 mai 2020, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia Penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/2020.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului din oficiu în sumă de 253 RON se acordă din fondurile Ministerului de Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 iunie 2020.
GGC - LM