Şedinţa publică din data de 20 iulie 2020
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara la data de 16.10.2010, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B. S.A. Bucureşti, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 21.053 RON cu titlu de daune materiale reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate cu îmbălsămarea şi înmormântarea numiţilor C., D. şi E., amenajarea locurilor de veci, parastase organizate potrivit religiei şi obiceiului, precum şi a sumei de 300.000 Euro sau echivalentul acestora în RON la cursul BNR din ziua efectuării plăţii, cu titlu de daune morale pentru fratele, cumnata şi nepoata sa decedaţi în accidentul rutier petrecut la data de 08.07.2018.
Acţiunea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 1349, 1381 C. civ. şi ale Legii nr. 132/2017.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la 04.11.2019, pârâta a invocat excepţia conexităţii cu dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Hunedoara şi, pe fond, a solicitat admiterea doar în parte a acţiunii.
Prin sentinţa nr. 29 din 14 ianuarie 2020, Tribunalul Hunedoar, secţia I civilă a a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor.
În motivarea soluţiei de declinare, instanţa a reţinut că în raport de obiectul cererii de chemare în judecată - acţiune în pretenţii întemeiată pe răspunderea civilă delictuală a persoanei vinovate de producerea accidentului auto - competenţa de soluţionare a cauzei din punct de vedere teritorial revine instanţei în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită cauzatoare de prejudicii, conform art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.
În concluzie, s-a reţinut că întrucât accidentul rutier s-a petrecut pe raza localităţii Beiuş, judeţul Bihor, competenţa de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Bihor, secţia civilă.
Tribunalul Bihor, secţia I civilă, pe rolul căreia a fost înregistrată cauza, la rândul său, prin sentinţa nr. 70/C din 26 iunie 2020, a dispus declinarea competenţei în favoarea Tribunalului Hunedoara şi, constatând ivit un conflict negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.
În motivarea sentinţei, instanţa a reţinut că, în cauză, fiind în prezenţa unei competenţe teritoriale alternative doar pârâtul este cel care poate invoca excepţia de necompetenţă; în caz contrar, instanţa sesizată rămâne competentă să judece litigiul, ca urmare a decăderii pârâtului din dreptul de a invoca o excepţie relativă.
S-a reţinut că în favoarea Tribunalului Hunedoara a operat o prorogare de competenţă, dat fiind impedimentul legal ce operează cu privire la instanţa învestită cu soluţionarea cauzei, în sensul imposibilităţii invocării din oficiu a necompetenţei de ordine privată.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
În conformitate cu dispoziţiile art. 130 C. proc. civ., excepţia necompetenţei se invocă în mod diferit, în funcţie de felul necompetenţei, respectiv de caracterul de ordine publică sau privată al normei de competenţă încălcate.
Necompetenţa este de ordine publică în situaţiile expres prevăzute de art. 129 alin. (2) C. proc. civ., respectiv când sunt încălcate normele privind competenţa generală a instanţelor judecătoreşti, competenţa materială şi competenţa teritorială exclusivă, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura.
În toate celelalte cazuri, art. 129 alin. (3) C. proc. civ. prevede că necompetenţa este de ordine privată.
Litigiul de faţă are ca obiect o acţiune în răspundere civilă delictuală, întemeiată pe prevederile art. 1349 şi art. 1381 C. civ. şi, prin urmare, sunt incidente dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., care stabilesc o competenţă alternativă pentru cererile privind obligaţiile izvorâte dintr-o faptă ilicită - în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112 C. proc. civ., mai este competentă şi instanţa în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul.
Este de reţinut că în toate cazurile de competenţă teritorială alternativă, alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente aparţine reclamantului (art. 116 C. proc. civ.), iar, în situaţia în care acesta ar sesiza o instanţa necompetentă, doar pârâtul este cel care ar putea să invoce necompetenţa teritorială.
În acest sens, art. 130 alin. (3) C. proc. civ. prevede că necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.
Aşadar, rezultă că şi în situaţia în care reclamantul a sesizat o altă instanţă decât cea competentă potrivit legii, numai pârâtul ar putea cere declinarea competenţei la una dintre instanţele competente potrivit legii, instanţa neputând invoca, din oficiu, excepţia de necompetenţă.
În cauză, din verificarea actelor din dosar, se constată că pârâta, prin întâmpinarea depusă la data de 04.11.2019 în dosarul Tribunalului Hunedoara, nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale şi nici la termenul de judecată, din şedinţa publică de la data de 14 ianuarie 2020, pârâta nu a invocat această excepţie.
Ca atare, Înalta Curte constată că invocarea, din oficiu, a excepţiei necompetenţei teritoriale de către Tribunalul Hunedoara s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 130 C. proc. civ. care prevăd că necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate, în fata primei instanţe.
În consecinţă, în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 107 şi 116 din acelaşi cod, Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cauzei în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Hunedoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 iulie 2020.