După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată şi cererea reconvenţională
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Medgidia la 8 ianuarie 2020, sub nr. x/2020, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a acestuia, revenirea la numele avut anterior căsătoriei, respectiv "C.", exercitarea în comun a autorităţii părinteşti cu privire la minorele D. şi E., stabilirea domiciliului minorelor la locuinţa mamei şi obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreţinere în favoarea celor două minore.
În drept, a invocat incidenţa dispoziţiilor art. 373 lit. b), art. 379, art. 383 alin. (3), art. 397, art. 400 şi art. 529 C. civ.
Pârâtul B. a depus întâmpinare şi cerere reconvenţională prin care a solicitat desfacerea căsătoriei încheiate între părţi din culpa exclusivă a reclamantei, revenirea acesteia la numele purtat anterior căsătoriei, exercitarea în comun a autorităţii părinteşti asupra minorelor D. şi E., stabilirea domiciliului minorei D. la locuinţa sa, iar al minorei E. la reclamantă şi compensarea pensiilor de întreţinere cuvenite celor două minore.
2. Hotărârea Judecătoriei Medgidia
Prin Sentinţa nr. 250 din 26 februarie 2020, Judecătoria Medgidia a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Costeşti.
Pentru a dispune astfel, Judecătoria Medgidia a apreciat că, deşi reclamanta nu a precizat care a fost ultimul domiciliu comun al părţilor, din cuprinsul întâmpinării şi cererii reconvenţionale depuse de pârât rezultă că părţile au locuit în fapt în jud. Argeş, reclamanta fiind cea care a părăsit domiciliul conjugal.
A reţinut că acest aspect a reieşit şi din ancheta socială efectuată la domiciliul reclamantei, aceasta relatând reprezentanţilor Direcţiei de Asistenţă Socială Cernavodă că, din cauza neînţelegerilor cu pârâtul, a fost nevoită ca, în luna octombrie 2019, împreună cu cele două minore, să părăsească casa pe care o deţinea împreună cu soţul său în jud. Argeş, şi să se mute la mama sa.
Judecătoria Medgidia a constatat, de asemenea, că toate actele de stare civilă depuse la dosarul cauzei au fost emise de autorităţi aflate pe raza judeţului Argeş.
Instanţa a făcut referire la dispoziţiile art. 915 alin. (1) C. proc. civ., care stabileşte o derogare de la regula de drept comun (respectiv de la regula actor sequitur forum rei, instituită de art. 107 din acelaşi act normativ), reglementând o competenţă teritorială absolută, prin norme de ordine publică, astfel cum rezultă din coroborarea art. 129 cu art. 126 din cod.
Reţinând că domiciliul comun al părţilor a fost în jud. Argeş, pârâtul locuind în continuare la aceeaşi adresă, Judecătoria Medgidia a stabilit competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Costeşti.
3. Hotărârea Judecătoriei Costeşti
Prin Sentinţa civilă nr. 529 din 26 iunie 2020, Judecătoria Costeşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Medgidia. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
Pentru a dispune astfel, Judecătoria Costeşti a reţinut că, potrivit art. 915 alin. (1) C. proc. civ., "Cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor. Dacă soţii nu au avut locuinţă comună sau dacă niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul, iar când pârâtul nu are locuinţa în ţară şi instanţele române sunt competente internaţional, este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are locuinţa reclamantul."
A apreciat că, în ceea ce priveşte competenţa teritorială, art. 915 stabileşte o derogare de la regula de drept comun (respectiv de la regula actor sequitur forum rei, instituită de art. 107 C. proc. civ.), fiind vorba despre o competenţă absolută, reglementată de norme de ordine publică, astfel cum rezultă din coroborarea art. 129 cu art. 126 C. proc. civ.
Judecătoria Medgidia a reţinut că, potrivit referatului de anchetă socială întocmit de Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei comunei Bîrla, jud. Argeş, pârâtul nu mai locuieşte la adresă indicată de reclamantă în cererea de chemare în judecată, din declaraţiile vecinilor rezultând că acesta este plecat la muncă în străinătate, aspect ce a fost, de altfel, confirmat şi de reclamantă.
Considerând că la data introducerii cererii de divorţ pârâtul nu avea locuinţa în comuna Bîrla, fiind plecat din ţară, Judecătoria Costeşti a reţinut aplicabilitatea art. 915 alin. (1) teza finală C. proc. civ.
Astfel, a apreciat că este competentă să soluţioneze cauza Judecătoria Medgidia.
4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra conflictului negativ de competenţă
Conform art. 915 alin. (1) C. proc. civ., "Cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor. Dacă soţii nu au avut locuinţă comună sau dacă niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul, iar când pârâtul nu are locuinţa în ţară şi instanţele române sunt competente internaţional, este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are locuinţa reclamantul."
Competenţa prevăzută de art. 915 alin. (1) C. proc. civ. are caracter absolut, reclamantul neavând drept de opţiune între instanţele enumerate în cuprinsul acestui articol; în aplicarea acestei norme juridice este de reţinut că cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cel din urmă domiciliu comun al soţilor, dacă unul dintre aceştia locuieşte în raza sa teritorială.
Noţiunea "domiciliu comun" semnifică ultima locuinţă în care soţii au convieţuit în mod efectiv, unde s-a desfăşurat viaţa lor de familie, relevanţă având, la stabilirea competenţei teritoriale, locuinţa în fapt, iar nu cea menţionată în cărţile de identitate.
Prin art. 321 C. civ. se defineşte termenul "locuinţa familiei" ca fiind acea locuinţă comună soţilor sau, în lipsă, locuinţa soţului la care se află copiii. Aceste prevederi legale privesc locuinţa familiei, atât din perspectiva imobilului de locuit, cât şi din cea a vieţii de familie.
În cauză, ultima locuinţă comună a părţilor a fost în jud. Argeş.
Acest aspect reiese din susţinerile pârâtului, expuse în cuprinsul întâmpinării şi cererii reconvenţionale, conform cărora căsătoria dintre părţi s-a destrămat odată cu plecarea reclamantei, împreună cu cele două minore, din domiciliul comun al acestora, situat în localitatea mai sus menţionată.
De asemenea, din concluziile raportului de anchetă socială întocmit de Direcţia de Asistenţă Socială Cernavodă rezultă că ultimul domiciliu comun al părţilor a fost în jud. Argeş, de unde reclamanta a plecat împreună cu fiicele sale în luna octombrie 2019, stabilindu-şi reşedinţa la părinţii săi, în oraşul Cernavodă.
În ceea ce priveşte actele de stare civilă depuse la dosar, se constată că acestea au fost emise de autorităţi din judeţul Argeş, respectiv Primăria Bîrla şi Primăria Oraşului Costeşti, iar, conform cărţii de identitate a reclamantei, valabilă până la 11 decembrie 2023, domiciliul acesteia este în jud. Argeş.
Faptul că, în prezent, pârâtul este plecat din ţară nu este de natură să atragă stabilirea competenţei în raport de dispoziţiile art. 915 alin. (2) teza finală C. proc. civ., întrucât probatoriul administrat în cauză şi susţinerile părţilor au relevat că ultima locuinţă comună a părţilor a fost în jud. Argeş, localitate aflată în circumscripţia Judecătoriei Costeşti.
Pentru argumentele expuse, în aplicarea dispoziţiilor art. 915 alin. (1) teza I C. proc. civ., în baza art. 135 alin. (4) din acest act normativ, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Costeşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Costeşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 iulie 2020.
GGC - NN