Şedinţa publică din data de 5 noiembrie 2019
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 10.03.2017 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă sub nr. x/2017, reclamanţii A. şi B. S.R.L. au solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta C., ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună:
1. Interzicerea utilizării de către pârâtă a operei audiovizuale şi a înregistrării audiovizuale a filmului "Bacalaureat" (regia A.), inclusiv a denumirii "Bacalaureat", fără acordul reclamanţilor, în cadrul evenimentului "Premiile Gopo" ediţia 2017 şi în toate mediile de promovare a acestui eveniment, inclusiv înlăturarea denumirii "Bacalaureat" de pe pagina de internet http://www.x.ro/filme/2017 şi de pe orice material de promovare a evenimentului Premiile Gopo, ediţia 2017;
2. Interzicerea utilizării de către pârâtă a numelui "A." şi a denumirii "B.", fără acordul reclamanţilor, în cadrul evenimentului "Premiile Gopo" ediţia 2017 şi în toate mediile de promovare a acestui eveniment, inclusiv înlăturarea numelui "A." şi a denumirii "B." de pe pagina de internet http://www.x.ro/filme/2017 şi de pe orice material de promovare a evenimentului Premiile Gopo, ediţia 2017;
3. Obligarea pârâtei la plata daunelor-interese în cuantum de 50% din totalul încasărilor obţinute din finanţările aferente acestei ediţii a Premiilor Gopo, pentru repararea prejudiciului cauzat;
4. Obligarea pârâtei, pe cheltuiala sa, la publicarea hotărârii judecătoreşti;
5. Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 58, art. 252 şi următoarele, art. 257 C. civ., art. 12, art. 13, art. 70, art. 1063, art. 139 din Legea nr. 8/1996.
La data de 09.05.2017, reclamanţii au formulat cerere modificatoare a cererii iniţiale, prin care au solicitat instanţei de judecată:
1. Să constate că pârâta a utilizat, fără acordul reclamanţilor, denumirea "Bacalaureat" pentru promovarea evenimentului "Premiile Gopo"- ediţia 2017 şi în cadrul Galei acestui Eveniment;
2. Să constate că pârâta continuă să utilizeze denumirea "Bacalaureat", fără acordul reclamanţilor, pe paginile de internet http://www.x.ro/filme/2017 şi http://www.x.ro/nominalizări/2017 şi să dispună interzicerea acestor utilizări, precum şi înlăturarea denumirii "Bacalaureat" de pe aceste pagini de internet;
3. Să constate că pârâta a utilizat fără acordul reclamanţilor numele "A." şi denumirea "B." pentru promovarea evenimentului "Premiile Gopo" - ediţia 2017 şi în cadrul Galei acestui Eveniment;
4. Să constate că pârâta continuă să utilizeze, fără acordul reclamanţilor, numele "A." şi denumirea "B." pe paginile de internet http://www.x.ro/filme/2017 şi http://www.x.ro/nominalizari/2017 şi să dispună interzicerea acestor utilizări, precum şi înlăturarea numelui "A." şi a denumirii "B." de pe aceste pagini de internet;
5. Să dispună obligarea pârâtei la plata daunelor-interese în cuantum de 50% din totalul încasărilor obţinute din finanţările aferente acestei ediţii a Premiilor Gopo pentru repararea prejudiciului cauzat reclamanţilor prin utilizarea fără drept a denumirii "Bacalaureat", a numelui "A." şi a denumirii "B." în asociere cu evenimentul "Premiile Gopo" - ediţia 2017;
6. Cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa nr. 2093/21.12.2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a respins ca neîntemeiată cererea precizată şi a luat act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată în acest dosar.
Prin decizia nr. 1019/26.09.2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins ca nefondat apelul reclamanţilor.
Împotriva deciziei menţionate, au declarat recurs reclamanţii A. şi B. S.R.L., criticând-o pentru nelegalitate pe temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. şi susţinând că decizia Curţii de Apel Bucureşti a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a prevederilor art. 58, 59, 252, 254 şi 257, respectiv art. 1357 C. civ., precum şi ale art. 2 alin. (2) din Legea nr. 11/1991.
Instanţa de apel a reţinut în motivare doar o parte din situaţia de fapt, în sensul că numele şi denumirile recurenţilor au fost menţionate la secţiunea "Nominalizări" în cadrul evenimentului "Premiile Gopo", fără a avea acordul recurenţilor, iar întreaga motivare se bazează numai pe această situaţie de fapt.
În realitate, prin cererea de chemare în judecată şi motivele de apel, s-a arătat că utilizarea elementelor de identificare a recurenţilor s-a făcut nu doar la secţiunea "Nominalizări", ci şi pe materialele de promovare către sponsori, în gala evenimentului, iar apoi la secţiunea dedicată câştigătorilor, lăsând să se înţeleagă că filmul a participat în competiţie, a fost jurizat, dar nu a fost premiat, ceea ce nu corespunde adevărului, întrucât intimata nu deţinea înregistrarea filmului. Filmul nu a fost nici măcar trimis juriului spre jurizare, nu a fost jurizat, iar ulterior nici nu a fost proiectat public în cadrul galei.
Toate aceste dezinformări ale publicului au creat prejudicii de imagine recurenţilor care s-au găsit în situaţia de a fi prezentaţi ca fiind necâştigători, când corect ar fi fost să fie prezentaţi ca fiind neparticipanţi.
Recurenţii au susţinut că instanţa de apel a considerat în mod greşit că art. 59 C. civ., referitor la existenţa dreptului, precum şi art. 254 C. civ., care reglementează modurile de apărare ale dreptului încălcat, nu sunt aplicabile raportat la situaţia de fapt dedusă judecăţii.
Prin decizia recurată, s-a apreciat că temeiurile de drept invocate îşi găsesc aplicabilitatea numai în situaţia în care are loc o uzurpare a numelui, respectiv dacă menţionarea atributelor de identificare ar fi avut loc în mod defăimător, ceea ce nu este cazul în speţă, deoarece intimata doar s-a exprimat în spaţiu public cu referire la recurenţi şi nu este necesar acordul titularului atunci când se evocă numele unei persoane fizice sau denumirea unei persoane juridice de către o persoană care se exprimă în spaţiul public.
Recurenţii au susţinut că temeiurile de drept invocate sunt aplicabile situaţiei de fapt deduse judecăţii, deoarece art. 58, 59, 252, 254, 257 din C. civ. sunt aplicabile nu doar în cazul uzurpărilor şi utilizărilor defăimătoare, ci şi cazurilor de utilizare a elementelor de identificare în scopul dezinformării publicului.
Or, în cauză, utilizarea elementelor de identificare ale recurenţilor a avut loc cu scop patrimonial, pentru publicitate, în vederea obţinerii unor avantaje financiare şi de imagine a intimatei, profitând de reputaţia recurenţilor şi, totodată, cu scop de informare a publicului, având ca rezultat prejudicierea imaginii şi reputaţiei recurenţilor. A lista filmul Gopo la categoria "necâştigători", în condiţiile în care acesta nu a luat parte la competiţie, nu a fost jurizat şi a fost singurul film neproiectat public în gală nu poate fi interpretat ca o onoare adusă recurenţilor.
Anunţul că un film şi autorii/producătorii lui participă la un concurs, în pofida faptului că aceştia nu s-au înscris la concurs, ba chiar au anunţat că nu doresc să participe, nu este un act de informare a publicului, ci un act de dezinformare a publicului.
De altfel, chiar intimata a stabilit o procedură prealabilă de înscriere a participanţilor la eveniment, de exprimare a acordului de participare din partea participanţilor care a fost postată pe site, lăsând sa se înţeleagă că toţi cei "nominalizaţi" şi-au dat acordul de participare. Recurenţii nu numai că nu şi-au exprimat acordul de participare, neurmând procedura de înscriere, ba, mai mult, şi-au exprimat în mod expres şi neechivoc dezacordul de a fi evocate în cadrul evenimentului Premiile Gopo ediţia 2017, atributele sale de identificare, constând în numele "A.", a denumirii "Bacalaureat" şi a denumirii "B.".
Utilizarea unor elemente de identificare aparţinând unor persoane cu reputaţie în scop de a promova o activitate, nu este un act de informare, ci este o utilizare în scop economic.
Fapta ilicită a intimatei consta tocmai în încălcarea dreptului recurenţilor de a dispune cu privire la utilizarea atributelor de identificare (nume, denumire) în scop patrimonial, ceea ce a cauzat prejudicii reclamanţilor, nu doar materiale, dar şi de imagine şi reputaţie, prin modul cum a avut loc utilizarea.
Recurenţii au susţinut că instanţa de apel a reţinut în mod nelegal că Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurentei loiale nu este aplicabilă în cauză.
Potrivit art. 2 alin. (2) din lege, orice practică comercială ce contravine uzanţelor cinstite şi principiului general al bunei-credinţe şi care produc sau pot produce pagube oricăror participanţi la piaţă, este nelegală.
Dreptul de a-şi exploata comercial numele este un drept derivat din reputaţia dobândită de o anumită persoană şi permite doar acelei persoane să interzică sau să autorizeze utilizarea numelui şi de a obţine avantaje financiare din utilizarea comercială a identităţii sale.
Recurenţii au semnalat o încălcare a acestui drept, iar din administrarea probelor a reieşit că premiile Gopo sunt o "competiţie", nu un mijloc de informare a publicului cu privire la activitatea cinematografică din România: competiţia a avut ca rezultat declararea unor "câştigători", pentru organizarea competiţiei s-au atras sponsorizări, iar, mai mult decât atât, chiar intimata a recunoscut că nu poate retrage filmul din competiţie pentru că ar trezi suspiciuni sponsorilor.
În mod nelegal, instanţa de apel a reţinut că sub aspectul vinovăţiei, intimata nu are vreo culpă de vreme ce nu există fapta ilicită. Cu toate că a reţinut existenţa opoziţiilor exprese ale recurenţilor, a considerat că aceştia împreună cu intimata au manifestat lipsă de diligentă în modul în care s-au purtat comunicările pe e-mail, din cauza utilizării unei adrese de e-mail a intimatei care nu a fost accesată de aceasta la timp.
Sub aspectul vinovăţiei nu este necesar a se verifica intenţia directă sau indirectă a intimatei pentru a se putea angaja răspunderea civilă delictuală, întrucât răspunderea întemeiată pe art. 1357 C. civ. este una obiectivă, în temeiul căreia intimata răspunde chiar şi în cazul culpei celei mai uşoare.
Simpla afirmaţie a intimatei că nu a avut cunoştinţă despre vreo opoziţie a apelanţilor până în seara zilei de 17.03.2017, deoarece nu a citit e-mailul, nu putea fi reţinută de instanţa de apel ca fiind adevărată, în absenţa vreunei dovezi în acest sens. Adresa de email x@x.ro era una oficială, indicată chiar de către intimată pe site-ul său de prezentare, iar intimata şi-a invocat propria culpă în neluarea la cunoştinţă de conţinutul e-mailurilor primite pe acesta adresă. Prin urmare, instanţa de apel, în mod nelegal, a dat valoare probatorie unor simple afirmaţii şi a ignorat faptul că de la prima notificare transmisă de recurenţi pe data de 09.02.2017, prin care au menţionat în mod expres că nu doresc să fie asociaţi cu evenimentul, şi până la data evenimentului, intimata avea suficient timp.
Scopul emailul trimis de către intimată în data de 02.02.2017, transmis pe adresa oficială x@x.ro înainte de publicarea nominalizărilor pe site-ul evenimentului, a fost acela de a îşi exprima dezacordul în privinţa asocierii în orice mod cu evenimentul intimatei. Intimata nu poate contesta în mod valabil, iar instanţa de apel nu poate reţine ca temeinic argumentul că intimata avea acces la adresa de mail x@x.ro, pe care ulterior a recunoscut-o cu ocazia primirii celei de-a doua notificări.
Prin e-mailul, transmis de pe aceeaşi adresă, intimata a informat recurenţii de posibilitatea de a participa la Gala Premiilor Gopo şi în cazul în care doresc, să trimită până la data de 05.02.2017, ora 22:00, fişa tehnică anexată e-mailului, completată, o copie a filmului pe DVD precum şi un link de vizualizare a filmului, lucru pe care recurenţii nu l-au făcut.
Nici argumentele invocate de recurenţi, referitoare la Regulamentul Premiilor Gopo, postat pe site-ul intimatei, nu au fost avute în vedere de instanţa de apel, deşi se putea observa intenţia directă a intimatei de a utiliza numele şi denumirile protejate. Din regulament reiese faptul că, pentru a nominalizat, API-R trebuie să deţină listele complete ale producţiilor eligibile pentru fiecare dintre categorii, precum şi filmele respective, pe suport DVD, pentru ca acestea să fie puse la dispoziţia juriului, în vederea nominalizării.
Astfel, deşi intimata recunoaşte că nu a primit aceste informaţii de la recurenţi, cu toate acestea a utilizat fără drept numele, respectiv denumirea acestora, incluzând filmul "Bacalaureat" şi pe aceştia printre participanţii la eveniment, a încălcat propriul regulament. Acesta este un fapt vecin şi conex al săvârşirii faptei ilicite, care denotă dorinţa intimatei de a induce în eroare sponsorii evenimentului, prin păstrarea pe listă a unor personalităţi notorii din industria filmului, deşi avea certitudinea că recurenţii nu vor participa la eveniment şi că nu avea înregistrarea filmului "Bacalaureat", iar juriul nu va putea viziona filmul "Bacalaureat".
Recurenţii au susţinut, totodată, că instanţa de apel a considerat în mod greşit că nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, că recurenţii nu au dovedit existenţa unui prejudiciu şi că intimata nu a utilizat numele şi respectiv denumirea recurenţilor în vederea obţinerii unor avantaje financiare.
Intimata promovează "produsul" (Gala premiilor Gopo), iar în acest scop se foloseşte de nume celebre şi de filme premiate internaţional.
Pentru a-şi menţine un anumit grad de seriozitate, în fiecare an Gala Premiilor Gopo are nevoie ca printre nominalizaţi şi participanţi să fie personalităţi notabile din industria filmului românesc. Promovarea evenimentului este în legătură directă cu filmele şi cu persoanele nominalizate.
Contrar celor reţinute de instanţă de apel, există o legătură directă între nominalizarea şi menţinerea printre nominalizaţi, contrar voinţei titularilor de drepturi, a numelui "A.", denumirilor "Bacalaureat" şi "B. S.R.L." şi atragerea de finanţări pentru eveniment, fapt recunoscut de intimată. Dacă nu ar fi existat nicio legătură, intimata ar fi înlăturat orice utilizare a denumirilor şi a numelor imediat după primirea notificărilor. Însă, intimata a recunoscut expres în cadrul concluziilor că punerea în executare a notificărilor ar fi "ridicat suspiciuni în rândul sponsorilor".
Încălcarea drepturilor recurenţilor s-a produs nu doar prin înscrierea la un concurs la care nu au dorit să participe, dar şi ulterior, prin modul cum intimata a înţeles să urmeze notificarea recurentelor (în parte), a încetat orice utilizare a materialelor purtătoare de drepturi de autor şi conexe drepturilor de autor aparţinând recurenţilor, dar a continuat să folosească elementele de identificare ale recurenţilor cu ocazia Galei Premiilor Gopo şi pe pagina de internet dedicată câştigătorilor, menţionând că aceştia sunt "necâştigători", în condiţiile în care aceştia erau de fapt neparticipanţi, filmul neparticipând la jurizare.
Atare încălcare plasează conduita intimatei pe tărâmul ilicitului civil, întrucât aceasta cunoştea lipsa acordului recurenţilor de participare la competiţia Gopo 2017.
În mod greşit, instanţa de apel a reţinut că recurenţii nu au dovedit existenţa prejudiciului.
Recurenţii au estimat prejudiciul la 50% din totalul încasărilor obţinute de către C. din finanţările aferente ediţiei 2017 a Galei Premiilor Gopo raportat la notorietatea şi importanţa numelor utilizate fără drept, iar intimata a depus la dosar lista cu sumele primite din sponsorizări. Raportat la aceste sume şi la laptele ilicite, instanţa poate stabili un prejudiciu material încercat de recurenţi, dar şi un prejudiciu moral în cazul în care consideră că nu există posibilitatea reală a stabilirii unui prejudiciu material, deşi recurentul a probat sumele încasate de intimată de la sponsori.
Dând o interpretare greşită a textului de lege instanţa de apel a calificat prejudiciul solicitat de către recurenţi ca unul speculativ, iar nu unul cert. Nu se poate reţine că nu există un prejudiciu dacă utilizarea fără drept a drepturilor recurenţilor avut loc.
Din lista de sponsori se poate vedea că este vorba despre persoane care au interes în a se promova în sens comercial, cum ar fi: D. S.A., E., F., G., H. S.A. şi I.. Astfel asocierea acestora cu evenimentul Gala Premiilor Gopo le profită, câştigând vizibilitate pe piaţă, sponsorizarea fiind o formă de publicitate, deoarece în cadrul evenimentului sponsorizat sunt menţionaţi sponsorii.
Acţiunea de inducere în eroare desfăşurată de intimată şi de discreditare a imaginii recurenţilor este cu atât mai evidentă cu cât, până la eveniment, denumirea "Bacalaureat" sau numele "A." erau cap de listă pe paginile de internet ale intimatei, iar apoi după eveniment, intimata a modificat în cadrul fiecărei categorii ordinea în care se aflau nominalizările, filmul "Bacalaureat" şi regizorul A. linul acum pe ultima poziţie.
Importanţa participării sau, mai bine zis, importanţa menţionării în primul rând a denumirii "Bacalaureat" sau numele "A." în afişele de promovare ale evenimentului, denotă modul ilicit tipic de operare al intimatei, care, deşi cunoştea opoziţia recurenţilor, a lăsat ca publicul şi sponsorii să creadă până în momentul efectiv al galei evenimentului, că recurenţii şi opera lor participă la eveniment, atribuind o importanţă nemeritată evenimentului, profitând de notorietatea unei personalităţi în domeniu.
Recurenţii au mai arătat că, în aprecierea prejudiciului ce le-a fost creat, trebuie pornit de la analizarea reputaţiei recurenţilor, sens în care au enumerat o parte dintre premiile regizorului A. obţinute de a lungul carierei sale.
În momentul de faţă, în palmaresul regizorului apare că filmul Bacalaureat a fost nominalizat la GOPO în 2017, la categoriile cel mai bun bun regizor, cel mai bun scenariu şi cel mai bun film, însă fără a fi câştigător (dar fără ca publicul să ştie că nici nu a fost jurizat), deşi la J. acelaşi film în 2016 a primit Premiul Palme d'Or şi premiul pentru cel mai bun regizor.
Intimata a fost de rea-credinţă prin faptul că filmul "Bacalaureat" a fost pus de la început de către intimată în poziţia de a nu avea nicio şansă la a câştiga vreun premiu, deoarece nu deţinea nici măcar înregistrarea filmului pentru a-l trimite juriului, aspect pe care aceasta l-a recunoscut prin întâmpinarea iniţială depusă în faţa instanţei de fond, prin care a indicat că nu a reprodus, nu a comunicat public, direct sau indirect şi nu a radiodifuzat şi nu a realizat opere derivate ale operei audiovizuale şi ale înregistrării audiovizuale Bacalaureat nici în cadrul galei, nici pe site-ul său.
Dacă, iniţial, intimata a inclus printre nominalizaţi filmul şi regizorul la diverse categorii, ulterior, a creat o situaţie şi mai proastă recurenţilor, pentru că nu a dat materialele juriului, nu le-a prezentat în Gală, şi în realitate aceştia nu au intrat în mod valabil în competiţie, neavând nicio secundă vocaţia de a câştiga vreun premiu. Aceasta faptă a intimatei aduce prejudicii de imagine regizorului şi filmului său prin faptul că publicul nu a fost informat că în realitate, filmul nu a participat la Premiile Gopo 2017.
Între fapta ilicită săvârşită de către intimată şi prejudiciu există legătură de cauzalitate, prejudiciul constând în beneficiul realizat pe nedrept de intimată şi afectarea reputaţiei şi imaginii reclamanţilor, fiind consecinţa directă a nesocotirii drepturilor recurenţilor de a autoriza utilizarea elementelor lor de identificare în scopuri economice.
Prin încheierea din camera de consiliu de la 1 octombrie 2019, Înalta Curte, în complet de filtru, a admis în principiu recursul, fiind îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ.
Referitor la excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâta C. prin întâmpinare, Înalta Curte a apreciat că nu este fondată, având în vedere că din conţinutul cererii de recurs rezultă că este posibilă încadrarea criticilor formulate în cazul prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., întrucât, între altele, recurenţii invocă încălcarea de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 58, 59, 252, 254 şi 257 C. civ., precum şi a art. 2 alin. (2) din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale.
Analizând admisibilitatea în principiu a recursului şi având în vedere verificările raportorului, completul de filtru a fost în unanimitate de acord că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., astfel încât nu este posibilă adoptarea vreuneia dintre soluţiile indicate în alin. (5) al art. 493 C. proc. civ., anume anularea sau, după caz, respingerea recursului ca vădit nefondat.
Ca atare, constatând că nu este incidentă niciuna dintre ipotezele prevăzute la alin. (5) sau alin. (6) C. proc. civ., Înalta Curte a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 493 alin. (7) din acelaşi cod, pe temeiul cărora a admis în principiu recursul şi a fixat termen, în şedinţă publică, pentru judecata pe fond a recursului.
Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate şi a actelor dosarului, Înalta Curte constată următoarele:
Recurenţii - reclamanţi au invocat cazurile de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., pentru a susţine că temeiurile de drept considerate de instanţa de apel ca nefiind incidente sunt aplicabile situaţiilor de fapt deduse judecăţii, referitoare la contextul utilizării atributelor de identificare ale persoanelor, situaţii ce nu au fost, însă, reţinute în conformitate cu motivele de fapt ale cererii de chemare în judecată.
De asemenea, recurenţii au susţinut că instanţa de apel nu a ţinut cont de faptul că, pe temeiul dispoziţiilor art. 1357 C. civ., autorul faptei ilicite răspunde şi în cazul culpei celei mai uşoare, nefiind analizate argumentele reclamanţilor referitoare la regulamentul evenimentului postat pe site-ul pârâtei.
Recurenţii au criticat, totodată, aprecierile instanţei de apel în privinţa celorlalte condiţiile ale răspunderii civile delictuale, respectiv prejudiciul şi legătura de cauzalitate între faptă şi consecinţele vătămătoare.
Din dezvoltarea motivelor de recurs, Înalta Curte constată că acestea tind să supună controlului judiciar, în primul rând, modul efectiv de examinare a motivelor cererii de chemare în judecată, prin prisma exigenţelor prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., referitoare la conţinutul oricărei hotărâri judecătoreşti, în ceea ce priveşte, prioritar, săvârşirea unei fapte ilicite, de a cărei analiză depinde evaluarea celorlalte condiţii ale răspunderii civile delictuale.
În acest context, se reţine că instanţa de apel a confirmat aprecierile primei instanţe în sensul că nu a avut loc o încălcare a drepturilor deduse judecăţii şi nu sunt întrunite cerinţele răspunderii civile delictuale în persoana pârâtei.
Astfel, cu privire la dreptul la nume (al persoanei fizice A., respectiv cel la denumire al persoanei juridice B. SRL), s-a apreciat că fapta ilicită pretinsă în sarcina pârâtei nu poate face obiectul art. 254 alin. (1) şi (2) C. civ.
S-a arătat, totodată, că fapta ar putea primi valenţele pretinse de reclamanţi în ipoteza în care menţionarea atributelor de identificare ale persoanei s-ar face în contextul unor afirmaţii defăimătoare ori al atribuirii persoanei respective a unor însuşiri negative, al unor insulte, or al relatării unor împrejurări despre persoana în discuţie ce ar cuprinde fapte neadevărate cu caracter vătămător pentru titular, caz în care analiza instanţei s-ar referi la prevederile art. 58 cu raportare la art. 252 şi 253 C. civ., invocate, de asemenea, în acţiune.
Aşadar, prin decizia recurată s-a pornit de la premisa că, de principiu, o utilizare a numelui unei persoane fizice poate genera o încălcare a drepturilor nepatrimoniale enumerate exemplificativ în art. 58 C. civ. "Drepturi ale personalităţii", ce îndreptăţeşte pe titular să pretindă restabilirea legalităţii, folosind mijloacele de apărare indicate în art. 253 C. civ.. Drepturile nepatrimoniale ale persoanei juridice beneficiază, prin asemănare, de aceeaşi protecţie, conform art. 257 C. civ., care trimite explicit la dispoziţiile titlului din cod "Apărarea drepturilor nepatrimoniale".
Aceste constatări relevă preocuparea instanţei de apel de a acţiona în concordanţă cu principiile ce guvernează procesul civil, ce impun soluţionarea litigiului conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile, pe care judecătorul cauzei le poate stabili prin calificarea juridică a actelor şi faptelor deduse judecăţii, chiar dacă părţile le-au dat o altă denumire.
Din această perspectivă, trebuie constatat că instanţa de apel nu a abordat analiza existenţei unei încălcări a drepturilor nepatrimoniale prin raportare strictă la prevederile art. 254 alin. (1) şi (2) C. civ. ce reglementează apărarea dreptului la nume, chiar dacă a analizat şi cerinţele acestor texte de lege, ci a avut în vedere, ca premisă, posibilitatea existenţei unei încălcări într-un context negativ.
Expunând contextul în care ar fi vorba despre încălcarea unui drept personal nepatrimonial de natura celor enumerate în art. 58 C. civ., instanţa de apel a făcut referire şi la posibila expunere a unor fapte neadevărate despre persoana în discuţie, cu caracter vătămător pentru titular, fără a analiza, însă, susţinerile reclamanţilor din cererea de chemare în judecată, referitoare la circumstanţele utilizării atributelor de identificare ale reclamanţilor.
Prin hotărârea primei instanţe s-a reţinut că reclamanţii au susţinut în motivarea cererii introductive, astfel cum a fost modificată, că pârâta i-a informat pe reclamanţi prin e-mail despre posibilitatea de a participa la Gala Premiilor Gopo 2017, punându-le în vedere ca, în cazul în care au lansat în 2016 un film care să corespundă criteriilor de eligibilitate, să îi transmită, până la data de 5.02.2017, fişa tehnică completată şi să îi pună la dispoziţie o copie a filmului pe DVD. Reclamanţii nu au transmis documentele solicitate şi nici copia filmului, întrucât nu au dorit să participe la gală şi nici să fie asociaţi cu acest eveniment în vreun fel. Cu toate acestea, pârâta nu a ţinut cont de acest refuz, asociind fără drept numele persoanei fizice, denumirea persoanei juridice şi denumirea filmului cu evenimentul, inducând în eroare publicul şi pe finanţatori, în ce priveşte participarea reclamanţilor şi jurizarea filmului.
În motivarea cererii modificatoare s-a mai arătat că, în realitate, filmul "Bacalaureat" nici nu a fost jurizat de către juriul Gala Premiilor Gopo 2017, fapt ce nu a fost comunicat publicului, motiv pentru care, în contextul folosirii denumirii filmului şi al regizorului cu ocazia listării nominalizărilor, s-a indus publicului ideea că filmul nu a fost apreciat de către juriu, ceea ce creează prejudicii şi mai mari reclamanţilor, inclusiv de imagine.
Aşadar, reclamanţii au susţinut că participarea la Gala Premiilor Gopo 2017 nu era obligatorie, fiind necesară manifestarea lor de voinţă în acest sens, potrivit propriilor reguli ale organizatorului evenimentului, după cum au fost informaţi chiar de către pârâtă. Mai mult, reclamanţii au depus la dosar în cursul judecăţii în primă instanţă regulamentul evenimentului, pentru a dovedi că eventuala includere a filmului în categoria nominalizărilor la premii putea avea loc doar dacă titularii drepturilor asupra operei audiovizuale şi-au exprimat acordul să participe la eveniment şi au transmis materialele solicitate, inclusiv copia filmului pe suportul indicat.
În acelaşi timp, rezultă că reclamanţii au susţinut că nominalizările presupuneau vizionarea ulterioară a filmului şi votarea de către juriu - profesioniştii votanţi ai premiilor Gopo, ceea ce relevă actele de utilizare ilicite din partea pârâtei.
Aceste susţineri din cererea de chemare în judecată, care constituie motivele pretenţiilor de reparare a prejudiciului pretins suferit de către reclamanţi, presupuneau a se stabili dacă, în măsura în care era necesară o solicitare din partea titularului pentru participarea la eveniment, dreptul de a nu participa şi de a nu se înscrie în vederea participării se reflectă în conţinutul unui drept personal nepatrimonial susceptibil de a fi apărat prin mijloacele prevăzute de C. civ.
În caz afirmativ, urma a se verifica dacă acţiunile şi inacţiunile pârâtei legate de participarea reclamanţilor la eveniment, inclusiv de modul în care s-a ajuns la nominalizarea filmului la premii, fără a fi declarat câştigător, în sensul dacă a avut loc vizionarea şi jurizarea filmului, astfel cum s-a indicat prin cererea adresată instanţei, au fost de natură să încalce vreo normă, fie juridică (eventual, cele din regulamentul evenimentului), fie o practică a pârâtei în organizarea Galei, fie chiar de convieţuire socială, astfel încât au reprezentat o expunere a unor fapte neadevărate despre persoanele în discuţie, aptă să producă un rezultat vătămător pentru titular.
Susţinerile din cererea de chemare în judecată, reluate prin motivele de apel, nu au fost verificate ca atare de către instanţa de apel din cauză, cu toate că s-a reţinut că prin acţiunea introductivă au fost invocate şi prevederile art. 58 C. civ. cu raportare la art. 252 şi 253 C. civ. şi s-a acceptat, după cum s-a arătat deja, că analiza s-ar putea referi la aceste temeiuri juridice.
Instanţa de apel a reţinut, în fapt, dintre aceste susţineri, că numele reclamantului persoană fizică şi denumirea reclamantei persoană juridică au fost menţionate, fără acordul acestora, alături de denumirea filmului, la secţiunea "Nominalizări" în cadrul evenimentului Premiile GOPO.
De asemenea, s-a constatat şi faptul că acceptarea invitaţiei din partea organizatorului presupunea transmiterea de către reclamanţi a unor informaţii şi a filmului imprimat pe suport electronic, iar reclamanţii au comunicat pârâtei opoziţia la asocierea numelor lor şi a filmului cu premiile GOPO, inclusiv cu trei zile înaintea Galei, după sesizarea instanţei de judecată în prezenta cauză.
Aceste constatări nu au fost expuse, însă, în legătură cu fapta ilicită, ci în analiza vinovăţiei, ca cerinţă distinctă pentru întrunirea răspunderii civile delictuale, după ce, în prealabil, s-a apreciat că nu a fost săvârşită vreo faptă cu caracter ilicit, ceea ce determina, în orice caz, lipsa de relevanţă a vinovăţiei, din moment ce condiţiile răspunderii civile delictuale trebuie întrunite în mod cumulativ.
În acest context, Înalta Curte constată că s-a dat relevanţă doar modului în care pârâta a acţionat după comunicarea opoziţiei exprese a reclamanţilor, cu câteva zile înainte de desfăşurarea Galei, în faţa publicului şi a sponsorilor evenimentului, reţinându-se faptul că filmul şi autorii acestuia se aflau printre nominalizările la premii, pentru a se conchide în sensul exonerării de orice culpă a pârâtei, ca urmare, practic, a faptei reclamanţilor înşişi, pretinsele victime ale unei încălcări a drepturilor lor.
În condiţiile în care instanţa de apel nu a analizat din atare perspectivă săvârşirea unei eventuale fapte ilicite, se constată că nu au fost în mod efectiv examinate susţinerile pe acest aspect ale reclamanţilor referitoare la faptul că nu era necesară comunicarea unei opoziţii exprese din partea lor în privinţa participării la eveniment, iar includerea de către pârâtă a numelor/denumirii reclamanţilor, precum şi a filmului, în categoria nominalizărilor la premii, atestă că pârâta i-a considerat drept participanţi, cu toate că nu s-au înscris în vederea participării şi nu au trimis materialele solicitate pentru înscriere, creând aparenţa că filmul ar fi fost vizionat şi votat de către juriu.
După cum s-a arătat deja, finalitatea unei asemenea analize era aceea de a se stabili dacă acţiunile şi inacţiunile pârâtei legate de participarea reclamanţilor la eveniment, indicate prin cererea adresată instanţei, au fost de natură să încalce vreo normă sau o cutumă şi să reprezinte o expunere a unor fapte neadevărate despre reclamanţi, de natură a aduce atingere unuia dintre drepturile personale nepatrimoniale prevăzute de art. 58 C. civ. (printre care şi dreptul la propria imagine) şi să permită apărarea acestuia în condiţiile art. 252 şi 253 C. civ.
Cât priveşte utilizarea atributelor de identificare ale reclamanţilor în scopul obţinerii de finanţare a evenimentului, la care s-a făcut, de asemenea, referire prin motivele de recurs, neanalizarea motivelor cererii de chemare în judecată în sensul celor expuse anterior are drept consecinţă neanalizarea scopului acţiunilor sau al inacţiunilor pârâtei în contextul pretins de către reclamanţi, respectiv dacă s-ar confirma în fapt că pârâta, încălcând, eventual, regulamentul evenimentului, a acţionat ca şi cum reclamanţii s-ar fi înscris pentru participare, fără a face rectificările pretinse nici după primirea opoziţiei explicite.
Aceeaşi concluzie se impune şi în privinţa celorlalte condiţii ale răspunderii civile delictuale, în evaluarea cărora instanţa de apel a pornit de la premisa că pârâta nu a săvârşit o faptă ilicită, fără a se examina în mod efectiv susţinerile din cererea de chemare în judecată.
Faţă de toate considerentele expuse, se constată că este întrunit cazul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. cu referire la art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în condiţiile în care din motivarea deciziei recurate nu rezultă cercetarea tuturor susţinerilor redate în cererea de chemare în judecată şi reluate în motivarea apelului, implicit motivele înlăturării acestora, cu stabilirea corespunzătoare a situaţiei de fapt.
Drept urmare, în aplicarea dispoziţiilor art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa decizia recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanţii A. şi B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1019/A din 26 septembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de apel.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 noiembrie 2019.