Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 42/2020 din data de 02 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen.. s-a respins contestaţia la executare formulată de contestatorul persoană condamnată A. împotriva Sentinţei penale nr. 17/05.03.2019 pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, în dosarul penal nr. x/2019, modificată şi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 130/A/11.04.2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., a fost obligat contestatorul la plata sumei de 150 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 313 RON, a rămas în sarcina statului.
Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reţinut că, prin Sentinţa penală nr. 447/10.04.2020 pronunţată de Judecătoria Oradea în dosarul penal nr. x/2020, în baza art. 50 C. proc. pen. cu referire la art. 598 alin. (2) C. proc. pen., s-a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulate de condamnatul A., aflat în Penitenciarul Oradea, în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia.
Pentru a pronunţa această soluţie, Judecătoria Oradea a reţinut că, prin cererea formulată de deţinutul A. acesta a solicitat "aprobarea judecării dosarului nr. x/2019" arătând că i s-a făcut o mare nedreptate în instanţă, la Alba Iulia. A considerat că a fost condamnat pe nedrept de către instanţele din România şi a arătat că a fost condamnat în Austria în 2 dosare, ulterior a fost transferat în România şi ar dori să beneficieze de aceleaşi drepturi ca în Austria şi la judecarea dosarelor sale în România. Deopotrivă, a precizat că doreşte transferarea sa în Austria.
S-a reţinut că, iniţial, cererea a fost înregistrată ca fiind cerere de revizuire, iar în şedinţa publică din data de 10.04.2020, condamnatul, audiat fiind prin videoconferinţă, a arătat că a contactat autorităţile din Austria care i-au comunicat că figurează în bazele de date cu două mandate emise de aceste autorităţile din Austria. A mai arătat că, în România, Curtea de Apel Alba Iulia i-a emis un mandat prin care i s-a dedus din pedeapsă. A precizat că faptele sunt concurente în Austria. Totodată, a considerat că nu este calculat bine cuantumul pedepsei. Astfel, a precizat că cele 720 de zile reprezintă perioada în care a fost internat într-un centru psihiatric din 14.07.2017 până în 14.07.2018, iar între timp, în 15.09.2017 a fost reţinut cu un alt mandat de executare cu privire la 1080 de zile, considerând că cele două mandate sunt concurente. De asemenea, a învederat că în Austria este recidivist, nu însă şi în România unde nu mai locuieşte de 14 - 15 ani. Prin urmare, a susţinut că nu i s-a făcut dreptate, nu i s-au contopit mandatele, nu i s-a dedus absolut nimic.
Deopotrivă, a arătat că pedeapsa va fi în întregime executată la data de 5.09.2020, însă dacă pedepsele vor fi calculate prin adunare, înseamnă că va executa mai mult decât l-au condamnat instanţele străine.
Având în vedere aspectele arătate de către condamnat, cererea a fost recalificată ca fiind contestaţie la executare potrivit art. 598 alin. l lit. c) C. proc. pen.
Din actele şi lucrările dosarului, Judecătoria Oradea a reţinut că potrivit fişei cu situaţia juridică a petentului-condamnat A., la data formulării contestaţiei la executare, era încarcerat în Penitenciarul Oradea şi se afla în executarea a două pedepse de 1800 zile aplicate prin Sentinţa penală nr. 17/2019 a Curţii de Apel Alba Iulia şi prin Sentinţa penală nr. 95/2019 a Curţii de Apel Alba Iulia, condamnatul figurând cu ambele pedepse în execuţie, deşi prin cea de-a doua sentinţă s-a dispus anularea primului mandat de executare a pedepsei.
S-a constatat că petentul condamnat a făcut referire la greşita deducere a perioadelor executate şi la faptul că, în mod greşit, i s-au stabilit două pedepse distincte care nu trebuiau cumulate, ci contopite.
Judecătoria Oradea a reţinut că potrivit art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:
a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;
d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.
(2) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi d), contestaţia se face, după caz, la instanţa prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută.
În speţă, s-a constatat că nelămurirea priveşte o dispoziţie dintr-o hotărâre pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, astfel că instanţa, în baza art. 50 C. proc. pen. cu referire la art. 598 alin. (2) C. proc. pen. a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de condamnatul A. în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia.
La data de 15.05.2020, cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, sub numărul de dosar x/2020, având ca obiect contestaţie la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen.., iar conform dispoziţiilor art. 111 alin. (6) din ROIIJ a fost repartizată completului care a pronunţat hotărârea a cărei nelămurire se invocă, respectiv completul C6 CPF EAC (dosarul penal nr. x/2020).
Contestatorul persoană condamnată A. a învederat în faţa instanţei că este nelămurit, printre altele, cu privire la motivul pentru care nu i s-au contopit cele două pedepse recunoscute prin Sentinţa penală nr. 17/2019 a Curţii de Apel Alba Iulia, respectiv nu i s-a stabilit o pedeapsă rezultantă.
Examinând contestaţia la executare formulată de persoana condamnată A. împotriva Sentinţei penale nr. 17/05.03.2019 pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, în dosarul penal nr. x/2019, modificată şi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 130/A/11.04.2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, actele şi lucrările dosarului x/2019, prin prisma motivelor contestaţiei formulate, Curtea, a reţinut, prioritar că cererea privind contestaţia la executare este mijlocul procesual ce poate fi exercitat pentru soluţionarea incidentelor prevăzute de legea penală sau procesual penală ivite înainte ori în timpul executării unei hotărâri penale definitive sau după executarea hotărârii penale definitive dar în legătură cu aceasta, putând fi formulată în cazurile expres enumerate la art. 598 alin. (1) C. proc. pen.
Curtea de apel a reţinut că, prin Sentinţa penală nr. 17/05.03.2019 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, în dosarul penal nr. x/2019, în baza art. 150, art. 154 alin. (3) şi art. 155 din Legea nr. 302/2004 a fost recunoscută sentinţa penală nr. x pronunţată de Tribunalul Landului Viena la data de 3.10.2017, definitivă la data de 12.02.2018, prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 1080 zile închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat grav prin efracţie prevăzute de art. 127, 128 alin. (1) cifra 5, 129 alin. (1) cifra 1, 130 alin. (2) cazul al doilea din C. pen. austriac (având corespondent în legislaţia penală română în infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1)-art. 229 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. b) C. pen.).
În baza art. 154 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus executarea în România a pedepsei de 1080 de zile închisoare aplicate persoanei condamnate A..
S-a dedus din pedeapsa recunoscută durata măsurilor preventive privative de libertate şi perioada executată de persoana condamnată A., după cum urmează: durata arestului preventiv de la data de 5.09.2017, ora 17:00 până la data de 3.10.2017, ora 10:44, precum şi perioada executată de 284 zile calculată până la data de 19.06.2018.
S-a luat act că persoana transferabilă A. şi-a exprimat acordul de a executa pedeapsa aplicată de autorităţile judiciare din Austria într-un penitenciar din România.
În baza art. 150, art. 154 alin. (3) şi art. 155 din Legea nr. 302/2004 a fost recunoscută sentinţa penală nr. x pronunţată de Tribunalul Landului Viena la data de 14.07.2016, definitivă la aceeaşi dată, prin care persoana transferabilă A. a fost condamnat la pedeapsa de 720 zile închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de furt prin efracţie prevăzute de art. 15, 127, 129 alin. (1) cifra 1 C. pen. austriac (având corespondent în legislaţia română în infracţiunea de tentativă la furt calificat prevăzute de art. 32 C. pen. raportat la art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) lit. b) C. pen.).
În baza art. 154 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus executarea în România a pedepsei de 720 zile închisoare aplicate persoanei condamnate A..
S-a dedus din pedeapsa recunoscută durata măsurilor preventive privative de libertate şi perioada executată de persoana condamnată A., după cum urmează: durata arestului preventiv de la data de 10.05.2016, ora 03:55 până la data de 14.07.2016 ora 09:40, precum şi perioada executată de 117 zile calculată până la data de 19.06.2018.
S-a luat act că persoana transferabilă A. şi-a exprimat acordul de a executa pedeapsa aplicată de autorităţile judiciare din Austria într-un penitenciar din România.
În baza art. 154 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepselor de 1080 zile închisoare şi 720 zile închisoare aplicate prin sentinţele de mai sus recunoscute.
S-a dispus emiterea unui mandat de executare cu privire la pedepsele de 1080 zile închisoare şi 720 zile închisoare, aplicate prin sentinţele penale de mai sus recunoscute, la data rămânerii definitive a hotărârii.
Împotriva acestei hotărâri, persoana transferabilă a formulat apel.
Prin Decizia penală nr. 130/A/11.04.2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală în dosarul penal nr. x/2019 a fost admis apelul persoanei transferabile şi s-a dispus deducerea din pedepsele de 1080 zile închisoare şi 720 zile închisoare aplicate persoanei condamnate A. şi a perioadei executate în continuare, de la 19.06.2018 la zi.
Ca urmare, în dosarul penal nr. x/2019, Curtea de Apel Alba Iulia a emis mandatul de executare a pedepsei Închisorii nr. 18/11.04.2019.
La data de 25 septembrie 2019, Biroul Naţional Interpol a sesizat instanţa cu privire la faptul că transferul persoanei condamnate nu a mai avut loc, aceasta fiind depistată, la data de 24 septembrie 2019, la Vama Episcopia, jud. Bihor, pe sensul de ieşire din ţară.
S-a reţinut că, la aceeaşi dată, autorităţile judiciare din Austria au transmis un e-mail prin care au învederat faptul că persoana condamnată a evadat la data de 13 iulie 2019 din penitenciarul austriac şi a fost prinsă în data de 24 septembrie 2019 la punctul de trecere a frontierei Episcopia, jud. Bihor, în baza mandatului de urmărire emis de autorităţile judiciare din Austria.
Prin urmare, s-a menţionat că, la data de 25 septembrie 2019, mandatul de executare a pedepsei închisorii a fost trimis la Inspectoratul Judeţean de Poliţie Bihor spre executare.
De asemenea, s-a arătat că, la data de 1 octombrie 2019, prin adresa nr. x/2019, Penitenciarul Oradea a comunicat faptul că sus-numitul a fost depistat şi reţinut la data de 24.09.2018, ora 17:55 pentru executarea unui mandat european de arestare emis la 2.08.2019 de autorităţile judiciare din Austria.
Prin contestaţia la executare formulată de judecătorul delegat la Compartimentul - Biroul executări penale din cadrul Curţii de Apel Alba Iulia, întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 3.10.2019 sub numărul de dosar x/2019, s-a solicitat lămurirea sentinţei penale sub aspectul deducerii perioadei executate din pedepsele recunoscute.
Prin Sentinţa penală nr. 95/21.10.2019 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul penal nr. x/2019, rămasă definitivă prin necontestare, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.. s-a admis contestaţia la executare formulată de judecătorul delegat la Compartimentul Biroul Executări Penale din cadrul Curţii de Apel Alba Iulia împotriva Sentinţei penale nr. 17/05.03.2019 pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, în dosarul penal nr. x/2019, modificată şi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 130/A/11.04.2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală în acelaşi dosar penal şi, în consecinţă:
S-a dedus din pedeapsa de 1080 de zile de închisoare recunoscută, durata măsurilor preventive privative de libertate şi perioada executată de persoana condamnată A., după cum urmează: durata arestului preventiv de la data de 5.09.2017, ora 17:00 până la data de 3.10.2017, ora 10:44, precum şi perioada executată de 284 zile calculată până la data de 19.06.2018.
De asemenea, s-a dedus din pedeapsa de 720 zile închisoare recunoscută, durata măsurilor preventive privative de libertate şi perioada executată de persoana condamnată A., după cum urmează: durata arestului preventiv de la data de 10.05.2016, ora 03:55 până la data de 14.07.2016, ora 09:40, precum şi perioada executată de 117 zile calculată până la data de 19.06.2018.
Totodată, s-a dedus din pedepsele de 1080 zile închisoare şi 720 zile închisoare aplicate persoanei condamnate A. şi perioada executată în continuare de la data de 19.06.2018 până la data de 13.07.2019 şi de la data de 24.09.2019 la zi.
S-a anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. x/11.04.2019 emis de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul penal nr. x/2019 şi s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare la data rămânerii definitive a hotărârii, fiind emis astfel mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 101/29.10.2019 .
Având în vedere motivele invocate de contestatorul persoană condamnată A., dintre cele care s-ar încadra formal în cazul de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen. (când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută), respectiv este nelămurit cu privire la motivele pentru care prin Sentinţa penală nr. 17/05.03.2019 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul penal nr. x/2019, modificată şi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 130/A/11.04.2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, prin care i-au fost recunoscute cele două pedepse la care a fost condamnat de autorităţile din Austria şi s-a dispus executarea acestora în România, fără a se proceda la contopirea acestora şi fără a i se stabili o pedeapsă rezultantă, Curtea le-a apreciat ca fiind neîntemeiate, iar hotărârea pronunţată nu mai necesită lămuriri suplimentare.
În acest sens, instanţa a arătat pe de o parte, că în considerentele Sentinţei penale nr. 17/05.03.2019 pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, în dosarul penal nr. x/2019, s-au oferit explicaţii şi o motivare judicioasă în ceea ce priveşte lipsa procedării la un mecanism de contopire a pedepselor recunoscute la care a fost condamnat contestatorul de autorităţile judiciare din Austria şi stabilirea unei pedepse rezultante, precum şi posibilitatea de a apela la o procedură judiciară ulterioară în acest sens, iar pe de altă parte, sentinţa penală anterior menţionată a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 130/A/11.04.2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală sub aspectul a cărui lămurire persoana condamnată o invocă, fiind modificată doar sub aspectul deducerii perioadei executate.
Împotriva Sentinţei penale nr. 42/2020 din data de 2 iunie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, a formulat contestaţie persoana condamnată A..
Examinând contestaţia formulată de persoana condamnată A. împotriva Sentinţei penale nr. 42/2020 din data de 2 iunie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în raport de motivele invocate şi de dispoziţiile legale aplicabile, constată următoare:
Prin Sentinţa penală nr. 17/05.03.2019 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, în dosarul penal nr. x/2019, în baza art. 150, art. 154 alin. (3) şi art. 155 din Legea nr. 302/2004 a fost recunoscută sentinţa penală nr. x pronunţată de Tribunalul Landului Viena la data de 3.10.2017, definitivă la data de 12.02.2018, prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 1080 zile închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat grav prin efracţie prevăzute de art. 127, 128 alin. (1) cifra 5, 129 alin. (1) cifra 1, 130 alin. (2) cazul al doilea din C. pen. austriac (având corespondent în legislaţia penală română în infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1)-art. 229 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. b) C. pen.).
În baza art. 154 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus executarea în România a pedepsei de 1080 de zile închisoare aplicate persoanei condamnate A..
S-a dedus din pedeapsa recunoscută durata măsurilor preventive privative de libertate şi perioada executată de persoana condamnată A., după cum urmează: durata arestului preventiv de la data de 5.09.2017, ora 17:00 până la data de 3.10.2017, ora 10:44, precum şi perioada executată de 284 zile calculată până la data de 19.06.2018.
În baza art. 150, art. 154 alin. (3) şi art. 155 din Legea nr. 302/2004 a fost recunoscută sentinţa penală nr. x pronunţată de Tribunalul Landului Viena la data de 14.07.2016, definitivă la aceeaşi dată, prin care persoana transferabilă A. a fost condamnat la pedeapsa de 720 zile închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de furt prin efracţie prevăzute de art. 15, 127, 129 alin. (1) cifra 1 C. pen. austriac (având corespondent în legislaţia română în infracţiunea de tentativă la furt calificat prevăzute de art. 32 C. pen. raportat la art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) lit. b) C. pen.).
În baza art. 154 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus executarea în România a pedepsei de 720 zile închisoare aplicate persoanei condamnate A..
S-a dedus din pedeapsa recunoscută durata măsurilor preventive privative de libertate şi perioada executată de persoana condamnată A., după cum urmează: durata arestului preventiv de la data de 10.05.2016, ora 03:55 până la data de 14.07.2016 ora 09:40, precum şi perioada executată de 117 zile calculată până la data de 19.06.2018.
În considerentele acestei hotărâri s-a consemnat, referitor la stabilirea unei pedepse rezultante, că nu este posibilă pronunţarea de către instanţa astfel învestită asupra contopirii pedepselor, această operaţiune juridică fiind posibilă ulterior, respectiv după ce transferul şi executarea devin efective în România.
Prin Decizia penală nr. 130/A/11.04.2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală a fost admis apelul persoanei transferabile şi s-a dispus deducerea din pedepsele de 1080 zile închisoare şi 720 zile închisoare aplicate persoanei condamnate A. şi a perioadei executate în continuare, de la 19.06.2018 la zi.
Curtea de Apel Alba Iulia a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 18/11.04.2019.
Ulterior, prin Sentinţa penală nr. 95/21.10.2019 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul penal nr. x/2019, rămasă definitivă prin necontestare, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.. s-a admis contestaţia la executare formulată de judecătorul delegat la Compartimentul Biroul Executări Penale din cadrul Curţii de Apel Alba Iulia împotriva Sentinţei penale nr. 17/05.03.2019 pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, modificată şi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 130/A/11.04.2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală şi, în consecinţă, s-a dedus în plus, din pedepsele de 1080 zile închisoare şi 720 zile închisoare, aplicate persoanei condamnate A. şi perioada executată în continuare de la data de 19.06.2018 până la data de 13.07.2019 şi de la data de 24.09.2019 la zi.
S-a anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 18/11.04.2019 emis de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul penal nr. x/2019 şi s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare la data rămânerii definitive a hotărârii, fiind emis astfel mandatul de executare a pedepsei Închisorii nr. 101/29.10.2019.
Prioritar, Înalta Curte consideră necesar a se stabili calificarea juridică a cererii, context în care constată că motivele de fapt invocate de petentul condamnat A. se circumscriu dispoziţiilor art. 585 C. proc. pen. care reglementează situaţia când pedeapsa pronunţată poate fi modificată dacă se constată existenţa, printre altele, a concursului de infracţiuni ori recidiva.
Din această perspectivă, instanţa supremă constată că petentul condamnat A. a precizat în faţa Judecătoriei Oradea, la termenul din 10.04.2020, referindu-se la motivele contestaţiei sale înregistrate iniţial pe rolul acestei instanţe, că faptele sale sunt concurente ("consideră că cele două mandate sunt concurente"), că în România nu este recidivist, fiind nemulţumit că "nu i s-au contopit mandatele" şi "nu i s-a dedus absolut nimic" (aspecte consemnate în cuprinsul sentinţei pronunţate în cauză de Judecătoria Oradea).
Ulterior, în faţa Curţii de Apel Alba Iulia, la termenul din 02.06.2020, a reiterat că cererea sa vizează faptul că nu i-a fost calculată pedeapsa rezultantă, că pedepsele de 1080 de zile şi 720 de zile nu i-au fost contopite şi că doreşte contopirea acestora, menţionând şi că deducerea perioadei executate nu s-a realizat corespunzător.
Cât priveşte contestaţia înregistrată pe rolul Înaltei Curţi formulată împotriva Sentinţei penale nr. 42 din 2.06.2020 a Curţii de Apel Alba Iulia, având în vedere memoriul depus la dosarul cauzei, instanţa supremă constată că petentul condamnat A. arată că "nu s-a vrut contopirea faptelor mele pe motiv că nu sunt concurente, pe când art. 38 alin. (1) noul C. pen. arată că există concurs de infracţiuni", "conform art. 41 alin. (1) şi (3) sunt recidivist ceea ce s-a stabilit ca motiv de amânare în comisia de eliberare condiţionată", "am fost nedreptăţit atunci când am cerut să-mi fie contopite pedepsele", "faptele mele sunt concurente (...) ceea ce atrage după sine (...) a unei pedepse mult reduse", "solicit dispunerea prevederilor legale spre contopire a pedepselor". În acelaşi sens au fost şi concluziile formulate cu prilejul dezbaterilor orale.
Astfel, faţă de cele consemnate în scris prin cererile depuse la dosarul cauzei şi susţinerile orale ale petentului condamnat, Înalta Curte consideră că cererea condamnatului A. nu reprezintă o contestaţie la executare prev. de art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen. (contestaţie la titlu), calificarea juridică a cererii, în raport de manifestarea de voinţă a condamnatului fiind aceea de contestaţie la executare prevăzută de art. 585 C. proc. pen.
Potrivit art. 585 C. proc. pen.: Pedeapsa pronunţată poate fi modificată, dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată, pe baza unei alte hotărâri definitive, existenţa vreuneia dintre următoarele situaţii:
a) concursul de infracţiuni;
b) recidiva;
c) pluralitatea intermediară;
d) acte care intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni.
(2) Instanţa competentă să dispună asupra modificării pedepsei este instanţa de executare a ultimei hotărâri sau, în cazul în care persoana condamnată se află în stare de deţinere, instanţa corespunzătoare în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere.
Deopotrivă, conform dispoziţiilor art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care România este stat de executare, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate aplicate printr-o hotărâre judecătorească, recunoscută de instanţa română, este guvernată de legea română.
Instanţa competentă să soluţioneze contestaţia la executare vizând modificarea de pedepse, în temeiul art. 585 C. proc. pen., este instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere la data formulării cererii (Decizia nr. 15/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii).
Or, în cauza de faţă, condamnatul A., la data de 10.03.2020 când a formulat contestaţia, se afla încarcerat în Penitenciarul Oradea.
Înalta Curte precizează că, deşi în conformitate cu prevederile Legii nr. 302/2004 Curtea de Apel a fost instanţa care a dispus recunoaşterea hotărârilor penale străine şi transferarea condamnatului A. pentru continuarea executării pedepselor într-un penitenciar din România şi a emis mandatul de executare a pedepsei, această instanţă nu este - în înţelesul dat de legiuitor sintagmei "instanţă de executare" - instanţă care ar fi judecat infracţiunea în primă instanţă, ci este o instanţă specială desemnată ca autoritate judiciară competentă să soluţioneze unele dintre procedurile reglementate în legea sus-menţionată.
Ca atare, Înalta Curte constată că instanţa competentă să judece prezenta contestaţie la executare nu este curtea de apel, ci judecătoria, instanţă competentă material potrivit legii române să judece în primă instanţă infracţiunile pentru care contestatorul a fost condamnat în străinătate (infracţiunea de furt calificat şi tentativă la infracţiunea de furt calificat), deoarece potrivit dispoziţiilor art. 35 din C. proc. pen. competenţa de judecată în primă instanţă a acestor infracţiuni revine judecătoriei.
Având în vedere şi faptul că judecătoria în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere al condamnatului, Penitenciarul Oradea este Judecătoria Oradea, se constată că această instanţă este competentă să judece prezenta contestaţie la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 585 C. proc. pen.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 2 C. proc. pen., art. 585 C. proc. pen. şi art. 35 C. proc. pen., Înalta Curte va admite contestaţia formulată de persoana condamnată A. împotriva Sentinţei penale nr. 42/2020 din data de 02 iunie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Va desfiinţa sentinţa penală atacată şi va trimite cauza la instanţa de executare, la Judecătoria Oradea.
În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite contestaţia formulată de persoana condamnată A. împotriva Sentinţei penale nr. 42/2020 din data de 2 iunie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Desfiinţează sentinţa penală atacată şi trimite cauza la instanţa de executare, la Judecătoria Oradea.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 septembrie 2020.
GGC - MM