Asupra contestaţiei de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 97/P din 5 august 2020, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în baza dispoziţiilor art. 599 alin. (1) C. proc. pen. în referire la art. 597 C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de contestatorul A. sentinţei penale nr. 126/P din 2.07.2018 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, în dosarul nr. x/2018, definitivă la 10.07.2018, prin necontestare, cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că, prin cererea înregistrată la 17.12.2019 la Curtea de Apel Constanţa sub nr. x/2019, persoana solicitată A. a formulat contestaţie la executare împotriva Sentinţei penale nr. 126/P din 2.07.2018 a Curţii de Apel Constanţa, întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. în referire la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, arătând că se impune amânarea predării şi executării mandatului european de arestare emis de Parchetul Norrort - Suedia, la data de 16.05.2018, întrucât este cercetată în dosarul nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Babadag.
Examinând contestaţia la executare Curtea a arătat că prin Sentinţa penală nr. 126/P din 2 iulie 2018 (rămasă definitivă prin necontestare la 10.07.2018), a fost admisă cererea de punere în executare a mandatului european de arestare privind persoana solicitată A., s-a dispus executarea mandatului european de arestare emis faţă de persoana solicitată A. la data de 16.05.2018 de către Parchetul din Norrort - Suedia, în temeiul deciziei de arest preventiv dispusă de Judecătoria Attunda (Stockholm), în dosarul nr. x şi acesteia către autorităţile judiciare solicitante, sub rezerva regulii specialităţii predării, iar, în baza art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate împotriva persoanei solicitate, aceasta va fi transferată în România pentru executarea pedepsei.
În baza art. 112 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus amânarea predării persoanei solicitate A. până la soluţionarea definitivă a dosarului penal nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea, a dosarului penal nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea şi a dosarului nr. x/2018 al Judecătoriei Babadag, iar în cazul pronunţării în aceste dosare penale a uneia sau mai multor condamnări la pedepse privative de libertate cu executarea în regim de detenţie a pedepsei, predarea se amână până la punerea în libertate a persoanei solicitate A., ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen.
În baza art. 112 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 58 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus arestarea provizorie în vederea predării, la încetarea cauzei care a determinat amânarea predării, a persoanei solicitate A., pentru o perioadă de 30 zile, calculată de la punerii în executare a mandatului de arestare provizorie în vederea predării.
Totodată, s-a dispus emiterea mandatului de arestare provizorie în vederea predării persoanei solicitate A., ce va fi pus în executare la încetarea cauzei care a determinat amânarea predării.
S-a revocat măsura preventivă a controlului judiciar dispusă faţă de persoana solicitată A. prin încheierea de şedinţă din 22.06.2018 pronunţată în dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Constanţa.
Ulterior, prin Sentinţa penală nr. 98/P din 5 iulie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, în dosarul nr. x/2019 (rămasă definitivă prin necontestare), în baza art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen., s-a admis contestaţia la executare formulată de Biroul de Executări Penale din cadrul Curţii de Apel Constanţa, s-a constatat o împiedicare la executarea mandatului de arestare provizorie nr. x/P din 2.07.2019 emis de Curtea de Apel Constanţa pe numele persoanei solicitate A. (nu a încetat una din cauzele ce a determinat amânarea predării, respectiv nu a fost soluţionat definitiv dosarul penal nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea) şi s-a dispus punerea în libertate a persoanei solicitate, urmând ca mandatul de arestare să fie pus în executare la încetarea cauzei care a determinat amânarea predării, respectiv la data soluţionării definitive a dosarului nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenţie a pedepsei până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen.
S-a mai arătat că la dosar se află adresa IPJ -SIC Tulcea din care reiese că persoana solicitată a fost arestată la data de 30.07.2020 şi depusă în centrul de Reţinere şi Arest Preventiv al IPJ Tulcea pentru demararea procedurilor de predare către autorităţile suedeze.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea a reţinut că din ansamblul dispoziţiilor art. 97 - 114 din Legea nr. 302/2004 rezultă că, după rămânerea definitivă a hotărârii de predare, autoritatea română de executare a mandatului european de arestare nu are posibilitatea de a reveni asupra deciziei de predare, prin reanalizarea unui nou motiv obligatoriu sau opţional de executare ori a unui caz de amânare a predării. Aceste motive pot fi analizate doar în procedura iniţială de executare a mandatului, în acest sens fiind dispoziţiile art. 58 şi 98 - 99 din Legea nr. 302/2004.
Aşa fiind, Curtea a arătat că mandatul european de arestare va fi pus în executare, iar persoana solicitată A. va fi predată către autoritatea judiciară emitentă, odată ce a dispărut cauza iniţială de amânare a predării, dispuse prin Sentinţa penală nr. 98/P din 5 iulie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, în dosarul cu nr. x/2019.
S-a precizat că apare ca imposibilă dispunerea unei noi amânări a predării persoanei solicitate, în considerarea dispoziţiilor 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, în condiţiile în care cauza de amânare a predării invocate a apărut după rămânerea definitivă a hotărârii de predare. Altfel, s-ar putea aprecia că instanţa de executare se substituie judecătorului sesizat cu executarea mandatului, adăugând la lege. În plus, în acest mod, prin comiterea de alte noi infracţiuni ce urmează a fi cercetate, persoana solicitată şi-ar amâna predarea ori de câte ori doreşte, deşi în mod evident nu aceasta este raţiunea legiuitorului.
În cauză, Curtea a arătat că apărarea a invocat, ca şi argument pentru amânarea predării, soluţionarea dosarului nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Babadag, cu toate că este clară comiterea unei alte fapte penale de către persoana solicitată A., respectiv în anul 2019 - infracţiunea prevăzută de art. 335 alin. (2) C. pen. - după rămânerea definitivă a Sentinţei penale nr. 126 din 2.07.2018 a Curţii de Apel Constanţa, prin care s-a dispus predarea persoanei solicitate (sentinţă rămasă definitivă la 10.07.2018) şi care urmează a fi pusă în executare.
Împotriva Sentinţei penale nr. 97/P din 5 august 2020, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în termen legal, persoana solicitată A. a formulat contestaţie, solicitând, potrivit concluziilor scrise şi celor orale formulate de apărătorul ales cu ocazia dezbaterilor, admiterea căii de atac, desfiinţarea hotărârii atacate, amânarea predării şi a executării mandatului european de arestare, precum şi punerea sa în libertate, arătând că sunt incidente dispoziţiile art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 întrucât este cercetat, în calitate de inculpat, în dosarul nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Babadag, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 335 alin. (1) C. pen.
Înalta Curte, verificând cauza atât sub aspectul criticilor invocate, cât şi din oficiu, conform art. 4251 C. proc. pen., apreciază contestaţia formulată de persoana solicitată A. ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:
Astfel, reglementând procedura executării de către autorităţile române a unui mandat european de arestare, dispoziţiile art. 114 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, stabilesc, prin raportare la art. 58 alin. (1) din acelaşi act normativ, că, în situaţia în care persoana extrădată este cercetată penal de către autorităţile judiciare române, predarea acesteia se amână până la soluţionarea definitivă a cauzei, iar, în caz de condamnare cu executarea în regim de detenţie a pedepsei, predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen.
Prin urmare, nu este posibilă reanalizarea unui nou motiv de amânare a predării de către autoritatea română de executare a mandatului european de arestare, ulterior rămânerii definitive a hotărârii de predare, respectiva situaţie putând fi evaluată doar în procedura iniţială de punere în executare a mandatului european de arestare.
De altfel, dacă, după rămânerea definitivă a hotărârii de predare, s-ar putea dispune o nouă amânare a predării, în temeiul art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-ar ajunge la situaţia în care persoana solicitată, prin comiterea de alte noi infracţiuni, ar putea cere oricând, ulterior acestui moment, amânarea predării, împrejurare în care s-ar putea aprecia că instanţa executare se poate substitui celei sesizate cu executarea mandatului, aspect nereglementat de Legea nr. 302/2004, actul normativ stabilind, în mod imperativ, că amânarea predării se analizează doar în procedura de punere în executare a mandatului european de arestare.
În acest context, se constată că, pe numele persoanei solicitate A., s-a emis, la data de 16.05.2018, mandatul european de arestare de către autorităţile judiciare din Suedia (Parchetul din Norrort - Suedia, în temeiul deciziei de arest preventiv dispusă de Judecătoria Attunda (Stockholm), în dosarul nr. x, precum şi că prin Sentinţa penală nr. 126 din 2 iulie 2018 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, s-a admis cererea de punere în executare a mandatului european de arestare, dispunându-se, totodată, amânarea predării persoanei solicitate A. până la soluţionarea definitivă a dosarului penal nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea, a dosarului penal nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea şi a dosarului nr. x/2018 al Judecătoriei Babadag, iar în cazul pronunţării în aceste dosare penale a uneia sau mai multor condamnări la pedepse privative de libertate cu executarea în regim de detenţie a pedepsei, predarea se amână până la punerea în libertate a persoanei solicitate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen.
Este adevărat că, prin Sentinţa penală nr. 98/P din 5 iulie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, în dosarul nr. x/2019 (rămasă definitivă prin necontestare), în baza art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen., s-a admis contestaţia la executare formulată de Biroul de Executări Penale din cadrul Curţii de Apel Constanţa, însă împiedicarea la executarea mandatului de arestare provizorie nr. x/P din 2.07.2019 emis de Curtea de Apel Constanţa pe numele persoanei solicitate A. a vizat împrejurarea că nu a încetat una din cauzele ce a determinat amânarea predării, respectiv nesoluţionarea definitivă a dosarului penal nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea (dispusă deja prin Sentinţa penală nr. 126 din 2 iulie 2018 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie), iar nu intervenirea unei noi situaţii care să impună amânarea predării, aşa cum a susţinut, în mod neîntemeiat, apărarea.
Prin urmare, nu poate fi primită susţinerea apărării în sensul că, în cauză, se impune amânarea predării, fiind incidente dispoziţiile art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, întrucât contestatorul A. este cercetat, în calitate de inculpat, şi în dosarul nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Babadag, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 335 alin. (1) C. pen., în condiţiile în care această situaţie reprezintă un motiv nou de amânare a predării, intervenit ulterior rămânerii definitive a hotărârii de predare (Sentinţa penală nr. 126/P din 02 iulie 2018 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie (rămasă definitivă prin necontestare la 10.07.2018).
Mai mult, prin adresa din 17 septembrie 2019 a Inspectoratului Judeţean de Poliţie Tulcea s-a comunicat faptul că persoana solicitată A. a fost extrădată către autorităţile din Suedia la data de 18 august 2020, conform Formularului M nr. x emis de Inspectoratul General al Poliţiei Române - Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională - Biroul SIRENE din data de 3 septembrie 2020, împrejurare în care solicitarea de amânare a predării formulată prin intermediul contestaţiei la executare, întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. în referire la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, apare ca nefondată, în condiţiile în care procedura predării a fost finalizată.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 97/P din 5 august 2020, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, urmând a fi plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 97/P din 5 august 2020, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 septembrie 2020.
GGC - MM