Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin Sentinţa penală nr. 52/2020 din data de 28 mai 2020, Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., a respins, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva executării Sentinţei penale nr. 26 din 25.02.2020 a Curţii de Apel Bacău.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat contestatorul să plătească statului suma de 200 cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Bacău a reţinut următoarele:
Prin contestaţia la executare formulată de către persoana condamnată A., în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., s-a solicitat în principal rejudecarea cauzei în care s-a pronunţat hotărârea de condamnare de instanţa de italiană (Sentinţa penală nr. 411 din 15.11.2017,definitivă la data de 30.01.2018 pronunţată de către Tribunalul AOSTA, Italia) care a fost recunoscută prin Sentinţa penală nr. 26 din 25.02.2020 a Curţii de Apel Bacău şi în baza căreia contestatorul condamnat execută în prezent, pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare.
În motivarea contestaţiei, persoana condamnată A. a invocat nerespectarea dreptului la un proces echitabil de către autorităţile judiciare italiene, în considerarea faptului că nu a fost asistat de un avocat şi nu a fost înştiinţat pe cale legală să se prezinte la proces.
În principal contestatorul a solicitat rejudecarea cauzei prin care s-a soluţionat acuzaţia penală formulată împotriva acestuia cu respectarea deplină a dreptului la apărare, iar în secundar, a solicitat să se dispună executarea pedepsei sus menţionate într-un penitenciar din Italia.
Examinând cauza din perspectiva motivelor de contestaţie invocate, cât şi din oficiu, Curtea a constatat contestaţia la executare formulată ca nefondată, fiind respinsă având în vedere următoarele argumente:
Prin Sentinţa penală nr. 26 din 25.02.2020 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, s-a dispus:
În baza art. 105 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, modificată şi completată, s-a luat act de revocarea deciziei în baza căreia a fost emis mandatul european de arestare la data de 11.04.2019 de Procuratura Republicii Aosta Italia, în dosarul de referinţă 75/208 SIEP., pe numele persoanei solicitate A. şi, în consecinţă în baza art. 105 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, modificată şi completată, s-a dispus revocarea executării mandatului european de arestare şi revocarea măsurii privative dispuse anterior prin Mandatul de arestare nr. x din 27.01.2020.
În temeiul art. 172 alin. (5) Legea nr. 302/2004, raportat art. 12 din Decizia - Cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene,s-a dispus arestarea preventivă a persoanei condamnate A., pe un termen de 30 de zile, de la 25.02.2020 până la 25.03.2020, inclusiv, dar nu mai târziu de rămânerea definitivă a prezentei sentinţe.
În temeiul art. 172 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, raportat la art. 166 alin. (6) lit. a) şi art. 167 din Legea nr. 302/2004, republicată, modificată şi completată, a fost recunoscută următoarea sentinţă penală pentru intimatul persoană condamnată A.: Sentinţa penală nr. 411 din 15.11.2017, definitivă la data de 30.01.2018 pronunţată de către Tribunalul AOSTA, Italia şi s-a dispus executarea în România a pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare, aplicată de instanţa din Republica Italia prin Sentinţa penală nr. 411 din 15.11.2017, definitivă la data de 30.01.2018, pronunţată de către Tribunalul AOSTA, Italia, într-un Penitenciar din România.
În baza art. 166 alin. (12) din Legea nr. 302/2004 republicată, modificată şi completată s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei la data rămânerii definitive a sentinţei, iar în conformitate cu art. 156 alin. (1) din acelaşi act normativ şi art. 72 din C. pen., s-a scăzut din pedeapsa de executat durata detenţiei persoanei condamnate deja executate în Italia, de 5 zile, de la 08.06.2015 până la data de 12.06.2015 şi durata de arest provizoriu în vederea predării/arestul preventiv de la 13.01.2020 la zi.
Cheltuielile judiciare avansate de stat cu prezenta procedură au rămas în sarcina acestuia.
S-a dispus plata sumei de 964 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu persoanei condamnate, din fondul Ministerului Justiţiei în contul Baroului Bacău.
Cu privire la admisibilitatea prezentei contestaţii la executare:
Atât în doctrina în materie, cât şi în practica Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie s-a statuat şi faptul că, potrivit art. 137 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, executarea unei hotărâri penale străine are loc potrivit legii române, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) şi d) din C. proc. pen., contestaţia contra executării hotărârii penale se poate face când se invocă, printre altele, orice cauză de micşorare a pedepsei, precum şi orice alt incident ivit în cursul executării ori o împiedicare la executarea acesteia.
Hotărârea definitivă se bucură de autoritate de lucru judecat. Autoritatea de lucru judecat este consecinţa prezumării legalităţii hotărârii. Viciile de legalitate pot fi îndepărtate în cadrul căilor extraordinare de atac ori contestaţiei la executare pentru aspecte expres şi limitativ prevăzute.
Motivul de contestaţie invocat de contestator referitor la inechitabilitatea procesului penal prin care a fost condamnat de către instanţa italiană şi a sentinţei pronunţate,care a fost recunoscută prin s.p. nr. 26/25.02.2020 a Curţii de Apel Bacău, s-a apreciat că nu poate fi valorificat în cadrul contestaţiei la executare întemeiată pe cazurile prev. de art. 598 din C. proc. pen.
Curtea a subliniat că pe calea contestaţiei la executare întemeiată pe cazurile prev. de art. 598 din C. proc. pen. nu pot fi rezolvate aspecte ce presupun repunere în discuţie a unor probleme de fond rezolvate cu autoritate de lucru judecat.
Susţinerile contestatorului relative la faptul că nu a beneficiat de un proces echitabil în faţa autorităţile judiciare italiene, în considerarea faptului că nu a fost asistat de un avocat şi nu a fost înştiinţat pe cale legală să se prezinte la proces, s-a apreciat că nu constituie un temei de admisibilitate a contestaţiei la executare formulate în cauză, ci o chestiune legată de fondul cauzei prin care s-a recunoscut şi pus în executare sentinţa penală pronunţată de instanţa italiană.
Curtea a apreciat că motivul invocat ca temei al contestaţiei la executare ce formează obiectul cauzei pendinte, putea fi analizat şi evaluat doar în cadrul apelului ce putea fi declarat împotriva s.p. nr. 26 din 25.02.2019 a Curţii de Apel Bacău, prin eventuala invocare a dispoziţiilor art. 163 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 302/2004.
Solicitarea subsidiară a contestatorului de a se dispune executarea pedepsei într-un penitenciar din Italia, s-a apreciat că nu poate fi analizată în cadrul contestaţiei la executare, întrucât nu se regăseşte printre cele prev. de art. 598 din C. proc. pen., aspectul invocat putând fi dezbătut şi soluţionat în faţa instanţei care a recunoscut sentinţa de condamnare pronunţată de autorităţile italiene, care a pronunţat s.p. nr. 26 din 25.02.2020 a Curţii de Apel Bacău sau în calea de atac a apelului declarat împotriva acestei hotărâri.
Pentru cele expuse, constatând lipsa de temeinicie a contestaţiei formulate în cauză Curtea, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., a respins, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de contestatorul condamnat A..
II. Examinând contestaţia prin prisma dispoziţiilor legale, Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente:
Contestaţia la executare reprezintă o procedură jurisdicţională de rezolvare a situaţiilor juridice care afectează executarea unei hotărâri penale. Printr-o contestaţie la executare nu se pot invoca aspecte ce ţin de judecata pe fond a cauzei, ci doar aspecte care privesc executarea hotărârilor.
Potrivit art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:
- când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
- când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
- când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;
- când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei
În speţa de faţă, condamnatul a invocat incidenţa dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. c) şi d) din C. proc. pen., solicitând ca prin intermediul acestui mijloc procesual, să se constate, în principal, că nu a beneficiat de un proces echitabil în faţa autorităţile judiciare italiene,iar în subsidiar să se dispună executarea pedepsei într-un penitenciar din Italia.
Înalta Curte constată că motivele contestatorului nu se în cadrează în cazul de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) şi d) din C. proc. pen.
Potrivit dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare. Nelămurirea ivită vizează limitele în care hotărârea se execută, iar nu valabilitatea acesteia în privinţa textelor de lege şi a principiilor aplicate. În acest sens, caracterul echivoc al dispozitivului hotărârii şi lipsa acestuia de precizie, pot legitima formularea unei contestaţii la executare în baza acestui temei (de exemplu, existenţa nelămuririi în privinţa perioadei privării de libertate din cursul procesului penal, ce trebuie dedusă sau menţiunea generică de confiscare a bunurilor utilizate în vederea comiterii infracţiunii, fără ca acestea să fie identificate). Pe calea contestaţiei la executare pot fi rezolvate aspecte legate de punerea în executare a unei hotărâri, fără a se repune în discuţie probleme de fond rezolvate cu autoritate de lucru judecat.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., atunci când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei trebuie să cuprindă situaţiile intervenite după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare în care, fie pedepsele nu se mai execută (în caz de amnistie, prescripţia executării pedepsei, graţierea, decesul persoanei condamnate), fie intervin modificări în sensul micşorării cuantumului pedepselor ce urmează a fi puse în executare sau care se execută.
În cauză, criticile contestatorului privesc pedeapsa recunoscută prin Sentinţa penală nr. 26 din 25.02.2020 a Curţii de Apel Bacău, prin care printre altele, a fost recunoscută Sentinţa penală nr. 411 din 15.11.2017, definitivă la data de 30.01.2018 pronunţată de către Tribunalul AOSTA, Italia şi s-a dispus executarea în România a pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare, aplicată de instanţa din Republica Italia prin Sentinţa penală nr. 411 din 15.11.2017, definitivă la data de 30.01.2018, pronunţată de către Tribunalul AOSTA, Italia, într-un Penitenciar din România, în sensul că nu a beneficiat de un proces echitabil în faţa autorităţile judiciare italiene,iar în subsidiar să se dispună executarea pedepsei într-un penitenciar din Italia.
Or, acestea nu se circumscriu cazurilor de contestaţie la executare prevăzute de art. 598 alin. (1) lit. c) şi d) din C. proc. pen., prin prezenta contestaţie la executare nefiind relevate nelămuriri cu privire la hotărârea ce se execută, nici piedici în calea punerii ei în executare şi nici nu au intervenit modificări, în sensul micşorării cuantumului pedepsei ce se execută. În fapt, este pusă în discuţie chiar legalitatea şi temeinicia hotărârii în baza căreia se face executarea, fiind criticată recunoaşterea (prin Sentinţa penală nr. 26 din 25.02.2020 a Curţii de Apel Bacău) a pedeapsei aplicate contestatorului de autorităţile italiene, de 3 ani şi 6 luni închisoare.
Având în vedere criticile formulate de contestatorul condamnat, Înalta Curte mai notează că în procedura contestaţiei la executare nu se poate modifica o hotărâre rămasă definitivă, nu se poate proceda la o reindividualizare a pedepsei prin pronunţarea unei alte soluţii, întrucât s-ar aduce atingere autorităţii de lucru judecat, stabilităţii raporturilor juridice.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 52/2020 din data de 28 mai 2020 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Sentinţei penale nr. 52/2020 din data de 28 mai 2020 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 01 octombrie 2020.
GGC - MM