Ședințe de judecată: Mai | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia Penală

Încheierea nr. 476/2020

Şedinţa publică din data de 12 noiembrie 2020

Asupra cauzei penale de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 6 august 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2020 s-a dispus astfel:

A fost calificat obiectul şi temeiul legal al contestaţiei formulată de contestatorul condamnat A., raportat la capătul de cerere privind omisiunea deducerii unui număr de 180 de zile în care contestatorul a fost lipsit de libertate, dar şi cu privire la capătul de cerere privind adaptarea hotărârii în sensul schimbării încadrării juridice a faptei, ca fiind art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

În temeiul art. 111 alin. (6) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, raportat la art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a fost trimisă cauza spre soluţionare la completul D6, completul competent să soluţioneze contestaţia la executare formulată împotriva Sentinţei penale nr. 31 din 21.03.2019 a Curţii de Apel Bacău în Dosarul nr. x/2019.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că, temeiul de drept al contestaţiei la executare formulată de contestatorul condamnat A. îl reprezintă art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., întrucât cererea se referă la lămurirea conţinutului Sentinţei penale nr. 31 din 21.03.2019 a Curţii de Apel Bacău, pronunţată în Dosarul nr. x/2019, în sensul că se impunea deducerea unui număr de 180 de zile care nu au fost luate în considerare, iar sentinţa de recunoaştere a hotărârii de condamnare trebuia să conţină adaptarea pedepsei la limitele prevăzute de art. 195 din C. pen. român - infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte.

Prin încheierea din 22 octombrie 2020 pronunţată în acelaşi dosar, s-a dispus trimiterea cauza la completul iniţial investit cu soluţionarea contestaţiei.

S-a reţinut că, în raport de practica judiciară a Curţii de Apel Bacău, faţă de motivele invocate, care tind la micşorarea pedepsei pe care o are de executat contestatorul, iar nu la lămurirea unei dispoziţii din sentinţa pusă în executare, motivele de contestaţie se încadrează în temeiul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., impunându-se respectarea principiului repartizării aleatorii a cauzelor.

La data de 2 noiembrie 2020, conform dispoziţiei preşedintelui Curţii de Apel Bacău, cauza a fost trimisă Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 40 alin. (4) C. proc. pen. apreciindu-se că s-a întrerupt cursul justiţiei.

Examinând sesizarea formulată de Curtea de Apel Bacău, având ca obiect constatarea întreruperii cursului justiţiei, în cauza privind pe contestatorul condamnat A., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 40 alin. (4) C. proc. pen. "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie soluţionează conflictele de competenţă în cazurile în care este instanţa superioară comună instanţelor aflate în conflict, cazurile în care cursul justiţiei este întrerupt (…)".

Conform jurisprudenţei instanţei supreme, existenţa unui caz de întrerupere a cursului justiţiei impune îndeplinirea următoarelor condiţii: a) să existe o încălcare a normelor referitoare la competenţa funcţională a instanţei judecătoreşti fie ca urmare a unei erori judiciare, fie ca urmare a unei erori de interpretare; b) încălcarea a fost realizată de către o instanţă de judecată sesizată cu soluţionarea unei cauze; c) încălcarea normelor procedural- penale conduce la o sesizare nelegală a unei alte instanţe sau chiar a instanţei care a încălcat norma procedural penală respectivă; d) rezultatul nerespectării normelor de procedură penală este imposibilitatea soluţionării cauzei prin pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti, prin inaplicabilitatea vreunei alte dispoziţii legale referitoare la declinarea competenţei şi conflictul de competenţă.

În prezenta cauză, aspectele invocate prin sesizarea formulată de Curtea de Apel Bacău nu vizează încălcarea unor norme legale referitoare la competenţa funcţională a instanţelor judecătoreşti, care să genereze existenţa unui caz de întrerupere a cursului justiţiei.

Împrejurarea că două completuri de judecată din cadrul unei secţii ale aceleiaşi instanţe, s-au considerat necompetente să soluţioneze o cauză, nu impune sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în cadrul competenţei funcţionale speciale prevăzută de art. 40 alin. (4) C. proc. pen., întrucât constituie un incident procedural a cărui soluţionare este de competenţa Colegiului de conducere al instanţei.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va trimite cauza privind pe contestatorul condamnat A. la Curtea de Apel Bacău, spre competentă soluţionare.

În conformitate cu dispoziţiile art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Trimite cauza privind pe contestatorul condamnat A. la Curtea de Apel Bacău, spre competentă soluţionare.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 noiembrie 2020.

GGC - NN