Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 191/F pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2020, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi, în consecinţă, în baza art. 109 alin. (1) raportat la art. 104 alin. (7) şi art. 110 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 26 iunie 2019, de către autorităţile judiciare din Germania (Judecătoria Augsburg), pe numele persoanei solicitate A.
S-a luat act de refuzul persoanei solicitate de a fi predată autorităţilor judiciare germane şi s-a constatat că aceasta nu a renunţat la beneficiul conferit de regula specialităţii.
S-a dispus arestarea persoanei solicitate pe o durată de 30 de zile în vederea predării către autorităţile judiciare ale statului solicitant începând cu data de 1 octombrie 2020 şi până la data de 30 octombrie 2020, inclusiv.
S-a constatat că persoana solicitată a fost arestată provizoriu în vederea predării începând cu data de 20 septembrie 2020, la zi.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut că, la data de 21 septembrie 2020 pe rolul instanţei a fost înregistrată sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti privind procedura de punere în executare a mandatului european de arestare emis la 26 iunie 2019, de autorităţile judiciare germane (Judecătoria Augsburg) faţă de numitul A., urmărit pentru săvârşirea infracţiunilor de jaf organizat sau armat, prevăzute de art. 242 I, 243 I şi III, 244 a I, 303 I, 303c, 22, 23I, 52, 53 din C. pen. german.
Prin Ordonanţa nr. 102/2020, emisă în Dosarul nr. x/2020, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a luat măsura reţinerii faţă de persoana solicitată, pe o perioadă de 24 de ore, începând din data de 20 septembrie 2020, ora 21:55, până la data de 21 septembrie 2020 ora 21:55.
Audiată fiind de instanţă, la termenul de judecată din data de 21 septembrie 2020, persoana solicitată A. nu a formulat obiecţiuni în ceea ce priveşte identitatea sa.
Prin încheierea din 21 septembrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti a admis propunerea formulată de parchet şi, în baza art. 102 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004, a dispus arestarea provizorie în vederea predării către autorităţile judiciare din Germania a persoanei solicitate A. pe o perioadă de 15 zile, începând cu data de 21 septembrie 2020, până la 5 octombrie 2020, inclusiv, şi emiterea mandatului de arestare, cauza fiind amânată pentru termenul din 30 septembrie 2020 pentru a se comunica mandatul european de arestare tradus în limba română.
Instanţa de fond a mai reţinut că, la data de 29 septembrie 2020, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a depus la dosar mandatul european de arestare însoţit de traducerea în limba română.
Fiind ascultată, la termenul de judecată din 30 septembrie 2020, cu privire la cererea parchetului de punere în executare a mandatului european de arestare, persoana solicitată nu a fost de acord cu predarea sa către autorităţile judiciare germane.
Analizând sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în raport cu actele dosarului, Curtea a constatat că cetăţeanul român A. este cercetat de autorităţile judiciare germane pentru comiterea infracţiunilor de jaf organizat sau armat, prevăzute de art. 242 I, 243 I şi III, 244 a I, 303 I, 303c, 22, 23I, 52, 53 din C. pen. german, în mandatul european de arestare arătându-se, sub aspectul situaţiei de fapt, că, învinuitul împreună cu membrii grupului infracţional organizat B. şi C. au pătruns prin efracţie în mai multe locaţii şi au sustras obiecte, astfel:
1. La data de 14 ianuarie 2017 în jurul orei 03:30 la firma D., învinuitul şi coautorii săi nu au putut obţine nicio pradă. Acoperişul a suferit o pagubă în cuantum de 3.000,00 euro.
2. În perioada 14 ianuarie 2017, ora 20:00 - 16 ianuarie 2017, ora 07:45, la supermarketul E., au sustras ţigări şi bani în numerar în cuantum total de 25.250 euro. Prejudiciu material în cuantum total de 150.000,00 euro.
3. În perioada 18 februarie 2017, ora 22:00 - 20 februarie 2017, ora 05:00 la supermarketul F., au sustras ţigări şi bani în numerar în cuantum total de 21.000,00 euro. Prejudiciu material în cuantum total de 10.000,00 euro.
4. În perioada 25 martie 2017, ora 23:00 - 27 martie 2017, ora 05:30, la supermarketul E., au sustras ţigări şi bani în numerar în cuantum total de 28.350,00 euro. Prejudiciu material în cuantum total de 5.000,00 euro.
5. La un moment, care nu poate fi determinat, mai exact în perioada 29 aprilie 2017 ora 20:30 - 02 mai 2017 ora 06:55 la centrul comercial G., au fost sustrase bijuterii în valoare de circa 57.000,00 euro, bani în numerar în cuantum de circa 500,00 euro, ţigări în valoare de 14.223,61 [euro] şi un seif cu bani în numerar în cuantum de circa 7.000,00 euro. Prejudiciu material în cuantum total de 46.000,00 euro.
3. La data de 15 iunie 2017 între ora 03:00 şi ora 04:03 în Ebersberger Straße, la supermarketul H., au fost sustrase ţigări în valoare totală de 30.000 euro. Prejudiciu material în cuantum total de 21.000,00 euro.
Raportându - se la dispoziţiile art. 84 şi următoarele din Legea nr. 302/2004, judecătorul fondului a reţinut că mandatul european de arestare emis de autorităţile judiciare germane conţine toate informaţiile prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, în sensul că în cuprinsul acestuia sunt menţionate identitatea şi cetăţenia persoanei solicitate (aspect cu privire la care, de altfel, nu a fost formulată nici o obiecţiune), este indicată instanţa care a emis mandatul european de arestare (Judecătoria Augsburg), se precizează încadrarea juridică a infracţiunilor pentru care este cercetată persoana solicitată (tentativă de furt calificat în grup infracţional organizat în concurs formal de fapte cu deteriorare de bunuri şi furt calificat în grup infracţional organizat în cinci cazuri fiecare în concurs formal de fapte cu deteriorare de bunuri), sunt descrise circumstanţele săvârşirii faptelor şi sunt specificate limitele maxime ale pedepselor prevăzute de legislaţia statului german pentru aceste infracţiuni (pedeapsa cu închisoarea cu durată per faptă de maximum 10 ani, în total maximum 15 ani), dar şi că infracţiunile care fac obiectul urmăririi penale desfăşurate de către autorităţile judiciare germane sunt incriminate şi de legea penală română (constituire grup infracţional organizat, furt calificat) .
Deopotrivă, prima instanţă a reţinut că nu este incident niciunul din motivele de refuz obligatoriu sau facultativ al executării mandatului european de arestare prevăzute de art. 99 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 302/2004, nefiind incidentă nicio cauză de amânare a predării, prevăzută de dispoziţiile art. 114 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1), (2) din aceeaşi lege.
Cu privire la susţinerile persoanei solicitate privind o potenţială punere în primejdie a vieţii acesteia ca urmare a unor ameninţări provenind de la coautorii faptelor, instanţa de fond a arătat că acestea nu se încadrează în niciunul dintre motivele de refuz al executării mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute în art. 99 alin. (1), (2) din Legea nr. 302/2004.
Pe de altă parte, s-a apreciat că sarcina de a lua măsuri pentru ca integritatea corporală a persoanei solicitate să nu fie pusă în pericol în contextul factual evidenţiat, revine autorităţilor judiciare germane.
De asemenea, s-a mai reţinut că persoana solicitată, fiind informată despre consecinţele juridice ale consimţământului său, nu a fost de acord cu predarea către autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare, precizând totodată că nu renunţă la drepturile conferite de regula specialităţii, prevăzută de art. 117 din Legea nr. 302/2004, republicată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat contestaţie persoana solicitată A., solicitând, cu ocazia dezbaterilor, prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu ca, până la predarea sa către autorităţile judiciare germane, să fie plasat în arest la domiciliu, având în vedere că are un domiciliu stabil, precum şi un copil în întreţinere (fiind singurul întreţinător al familiei).
Examinând contestaţia formulată de persoana solicitată A., prin prisma criticilor invocate, dar şi din oficiu, în conformitate cu art. 4251 C. proc. pen. raportat la art. 110 din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:
Reglementând procedura de executare a mandatului european de arestare, art. 104 din Legea nr. 302/2004 prevede că, după verificarea identităţii persoanei solicitate şi a împrejurării dacă acesteia i s-a comunicat, în copie şi în limba pe care o înţelege, mandatul european de arestare şi, dacă este cazul, hotărârea de condamnare dată în lipsă, judecătorul legal învestit aduce la cunoştinţa acesteia drepturile prevăzute de art. 106 din Legea nr. 302/2004, efectele regulii specialităţii, precum şi posibilitatea de a consimţi la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere, totodată, consecinţele juridice ale consimţământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia. În situaţia în care persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, potrivit alin. (7) al aceluiaşi articol, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea acesteia, care se limitează la consemnarea poziţiei sale faţă de existenţa unuia dintre motivele obligatorii sau opţionale de neexecutare, precum şi la eventualele obiecţii privind identitatea.
Potrivit art. 109 raportat la art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, judecătorul legal învestit soluţionează cauza prin sentinţă, iar, în situaţia în care admite cererea formulată de autorităţile judiciare solicitante, emite de îndată un mandat de arestare, al cărui conţinut şi ale cărui condiţii de executare sunt prevăzute de dispoziţiile C. proc. pen.. La luarea hotărârii, judecătorul ţine seama de toate împrejurările cauzei şi de necesitatea executării mandatului european de arestare, verificând, în acest sens, dacă faptele imputate se numără printre cele enumerate de art. 97 din Legea nr. 302/2004, dacă mandatul respectă conţinutul şi forma prevăzute de art. 87 din actul normativ şi dacă, în speţă, este aplicabil vreunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării menţionate expres de art. 99 din Legea nr. 302/2004, având, totodată, în vedere şi poziţia persoanei solicitate cu privire la regula specialităţii, conform art. 117 alin. (4) din Legea nr. 302/2004.
Verificând actele dosarului în raport cu aceste dispoziţii, Înalta Curte constată, din analiza conţinutului mandatului european de arestare emis la data de 26 iunie 2019 de către Judecătoria Augsburg, Germania, că faţă de numitul A. a fost emis un mandat naţional de arestare în vederea cercetării pentru săvârşirea infracţiunilor de jaf organizat sau armat, prevăzute de art. 242 I, 243 I şi III, 244 a I, 303 I, 303c, 22, 23I, 52, 53 din C. pen. german. Ca atare, aşa cum a reţinut şi prima instanţă, mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate I. întruneşte condiţiile de formă prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, în cuprinsul său fiind menţionate toate informaţiile enumerate în acest text de lege.
Totodată, Înalta Curte observă că faptele reţinute de autorităţile judiciare solicitante se regăsesc printre cele enumerate în art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 care dau loc la predare, fără a fi necesară verificarea îndeplinirii condiţiei dublei incriminări, prevăzută de alin. (2) al aceluiaşi articol. De altfel, aceste fapte sunt incriminate şi de legea penală română în art. 367 C. pen. şi, respectiv art. 229 C. pen., referitoare la infracţiunile de constituire a unui grup infracţional organizat şi furt calificat.
Deopotrivă, se are în vedere că, persoana solicitată a precizat, în faţa Curţii de Apel Bucureşti, că se opune predării către autorităţile emitente ale mandatului, prevalându-se, totodată, de regula specialităţii şi necontestându-şi identitatea.
Nu în ultimul rând, Înalta Curte constată că, în mod corect, prima instanţă a reţinut că, în cauză, nu a fost invocat şi nici nu se identifică vreunul din motivele de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004.
Deopotrivă, instanţa supremă arată că, în actualul stadiu procesual, nu poate forma obiect de analiză temeinicia solicitării contestatorului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu arestul la domiciliu, atâta timp cât, din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 104 alin. (6) - (11) din Legea nr. 302/2004, rezultă că măsurile preventive reglementate de art. 202 alin. (4) lit. b), c) şi d) C. proc. pen. (controlul judiciar, controlul judiciar pe cauţiune şi arestul la domiciliu) pot fi dispuse doar pe parcursul procedurii de executare a mandatului european de arestare desfăşurate în faţa instanţei, nu şi la finalizarea acesteia prin admiterea cererii formulate de autorităţile judiciare solicitante, când, odată cu încuviinţarea predării, organul judiciar român trebuie să emită de îndată şi un mandat de arestare (conform alin. (13) al art. 104 din Legea nr. 302/2004), astfel încât luarea măsurii arestării preventive a persoanei solicitate este obligatorie, iar nu facultativă.
Faţă de cele expuse mai sus, Înalta Curte constată că instanţa de fond a apreciat, în mod corect, că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 pentru executarea mandatului european de arestare emis cu privire la persoana solicitată A., întrucât acesta a fost emis în vederea efectuării urmăririi penale, cuprinde faptele pentru care se solicită predarea şi nu există niciun impediment la executare din cele prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004.
Pentru motivele de mai sus, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 191/F din 1 octombrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2020.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere că se află în culpă procesuală, contestatorul persoană solicitată va fi obligat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar, în temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 1012 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 191/F din 01 octombrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2020.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 1012 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 octombrie 2020.
Procesat de GGC - LM