Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 88/IP din data de 5 mai 2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia contra executării Sentinţei penale nr. 107/PI din 1 aprilie 2019, a Curţii de Apel Timişoara, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 137/A din 16 aprilie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, formulată de persoana condamnată A., născut la 19 aprilie 1978, deţinut în Penitenciarul Arad.
Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală a reţinut că prin decizia penală nr. 62/CO pronunţată de Curtea de Apel Timişoara la data de 15 aprilie 2020 în Dosar nr. x/2019 în baza art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. b) C. proc. pen. s-a admis contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva sentinţei penale nr. 81 din 24 martie 2020, pronunţată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. x/2019.
A desfiinţat sentinţa penală atacată şi, rejudecând, în baza art. 598 alin. (2) C. proc. pen., a admis excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Arad.
A trimis cauza spre competentă soluţionare în primă instanţă, Curţii de Apel Timişoara, dosarul urmând a fi repartizat aleatoriu.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
S-a dispus plata sumei de 313 RON din fondul Ministerului Justiţiei către Baroul Timiş, reprezentând onorariu avocat oficiu.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea a reţinut următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 81 din data de 24 martie 2020, pronunţată în Dosarul nr. x/2019, Tribunalul Arad, în baza art. 599 alin. (5) C. proc. pen. a respins ca inadmisibilă contestaţia contra executării Sentinţei penale nr. 107/PI din 1 aprilie 2019, a Curţii de Apel Timişoara, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 137/A din 16 aprilie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, formulată de persoana condamnată A., iar în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a obligat persoana condamnată să plătească statului suma de 413 RON cheltuieli judiciare.
În baza art. 272 C. proc. pen., a dispus virarea sumei de 313 RON, reprezentând onorariu avocat din oficiu, din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului Arad.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Arad a constatat următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 350 din 25 februarie 2020 a Judecătoriei Arad, s-a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de persoana condamnată A., în favoarea Tribunalului Arad.
Prin cererea formulată persoana condamnată A. a solicitat deducerea în totalitate a perioadei executată în Italia întrucât prin sentinţa de recunoaştere pronunţată de Curtea de Apel Timişoara nu s-au dedus toate perioadele executate în Italia. A precizat că toată perioada care trebuia să-i fie dedusă este de 963 zile iar prin Sentinţa penală nr. 607/2012 a Curţii de Apel din Torino dovedeşte că a executat în Italia un total de 963 zile.
Din analiza înscrisurilor existente la dosarul cauzei s-a reţinut că petentul se află în executarea pedepsei de 5 ani, 9 luni închisoare şi 23 de zile, pedeapsă aplicată prin Sentinţa penală nr. 107/PI din 1 aprilie 2019 a Curţii de Apel Timişoara, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 137/A din 16 aprilie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, hotărâri în baza cărora s-a emis Mandatul de executare a pedepsei nr. 109/PI/2019 din 16 aprilie 2019.
De asemenea, s-a constatat că prin Sentinţa penală nr. 107/PI din 1 aprilie 2019 a Curţii de Apel Timişoara în baza căreia a fost emis mandatul de executare mai sus menţionat, s-a dispus recunoaşterea hotărârii judecătoreşti străine vizând persoana condamnată A., formulată de autorităţile judiciare din Italia iar printre infracţiunile pentru care s-a dispus recunoaşterea hotărârii se găseşte şi infracţiunea de participare la o asociaţie criminală prev. de art. 416 alin. (2) C. pen. italian reţinându-se că aceasta corespunde infracţiunii prev. de art. 367 C. pen., respectiv constituirea unui grup infracţional organizat, iar prin Sentinţa penală nr. 237/PI din 13 august 2019 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara s-a respins ca nefondată contestaţia la executare formulată de condamnatul A., prin care acesta a solicitat deducerea din pedeapsa rezultantă de 5 ani 9 luni şi 23 zile, a 986 zile închisoare executate în Italia precum şi recunoaşterea şi deducerea amnistiei dispuse de autorităţile italiene pe o perioadă de 3 ani.
S-a mai constatat că în contestaţia la executare formulată în cauză, persoana condamnată a invocat aceleaşi motive - deducerea duratei executate în Italia, aceleaşi apărări - hotărârile pronunţate de instanţele italiene şi recunoscute de Curtea de Apel Timişoara, acelaşi temei legal - art. 598 C. proc. pen., care au fost invocate şi analizate în cuprinsul Sentinţei penale nr. 237/PI din 13 august 2019 a Curţii de Apel Timişoara.
Împotriva acestor dispoziţii a formulat contestaţie persoana condamnată A., cu precizarea că motivele le va arăta în faţa instanţei, când a susţinut că prin sentinţa penală pronunţată la data de 01 aprilie 2019 de Curtea de Apel Timişoara în Dosar nr. x/2019 nu s-a dedus întreaga perioadă pe care deja a executat-o în străinătate.
Din analiza înscrisurilor existente la dosarul cauzei Curtea de Apel a reţinut următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 107/PI din 1 aprilie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosar nr. x/2019, definitivă prin Decizia penală nr. 137/A din 16 aprilie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în baza căreia a fost emis Mandatul de executare a pedepsei nr. 109/PI/2019 din 16 aprilie 2019 s-a dispus recunoaşterea hotărârii judecătoreşti străine vizând persoana condamnată A., formulată de autorităţile judiciare din Italia.
Având în vedere faptul că persoana condamnată critică împrejurarea că prin sentinţa penală mai sus menţionată a Curţii de Apel Timişoara, nu s-a dedus întreaga durată pe care a executat-o într-un penitenciar din Italia, Curtea a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei materiale, pe care, analizând-o cu prioritate, a reţinut:
Potrivit art. 598 C. proc. pen. alin. (1):
"Contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:
a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;
d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei."
Potrivit art. 2 din acelaşi text legal "În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi d), contestaţia se face, după caz, la instanţa prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută. În cazul în care nelămurirea priveşte o dispoziţie dintr-o hotărâre pronunţată în apel sau în recurs în casaţie, competenţa revine, după caz, instanţei de apel sau Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie."
Faţă de textele legale indicate şi constatând că, de fapt, persoana condamnată A. a înţeles să conteste Mandatul de executare a pedepsei nr. 109/PI/2019 din 16 aprilie 2019 emis de Curtea de Apel Timişoara, în Dosarul nr. x/2019, Curtea a apreciat că revine Curţii de Apel Timişoara, competenţa de soluţionare a cauzei.
Prin urmare, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. b) C. proc. pen. a admis contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 81 din 24 martie 2020, pronunţată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. x/2019.
În consecinţă, a desfiinţat sentinţa penală apelată şi, rejudecând: în baza art. 598 alin. (2) C. proc. pen., a admis excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Arad şi a trimis cauza spre competentă soluţionare în primă instanţă, Curţii de Apel Timişoara, dosarul urmând a fi repartizat aleatoriu.
Dosarul a fost înregistrat la data de 15 aprilie 2020 pe rolul Curţii de Apel Timişoara sub număr unic de Dosar x/2020
Prin cererea formulată, persoana condamnată A. a solicitat deducerea în totalitate a perioadei deja executată în Italia întrucât prin sentinţa de recunoaştere a hotărârilor străine pronunţată de Curtea de Apel Timişoara nu s-au dedus toate perioadele executate în Italia. A arătat că toată perioada care trebuia să îi fie dedusă este de 963 zile iar prin Sentinţa penală nr. 607/2012 a Curţii de Apel din Torino dovedeşte că a executat în Italia un număr total de 963 zile.
Analizând contestaţia la executare din prisma motivelor invocate, precum şi din oficiu, instanţa a constatat că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:
Petentul se află în executarea pedepsei de 5 ani, 9 luni închisoare şi 23 de zile, pedeapsă aplicată prin Sentinţa penală nr. 107/PI din 1 aprilie 2019, a Curţii de Apel Timişoara, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 137/A din 16 aprilie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, hotărâri în baza cărora s-a emis Mandatul de executare a pedepsei nr. 109/PI/2019 din 16 aprilie 2019.
Prin Sentinţa penală nr. 107/PI din 1 aprilie 2019 a Curţii de Apel Timişoara în baza căreia a fost emis Mandatul de executare mai sus menţionat, s-a dispus în temeiul art. 155 din Legea nr. 302/2004, recunoaşterea Hotărârii penale nr. 2340/15 pronunţată de Curtea de Apel din Torino, secţia IV penală la data de 13 aprilie 2016 şi rămasă definitivă la data de 31 mai 2016, prin care numitul A., a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de participare la o asociaţie criminală prevăzută de art. 416 alin. (2) din C. pen. italian, faptă incriminată de legea penală română prin art. 367 C. pen.
În temeiul art. 155 din Legea nr. 302/2004, s-a dispus recunoaşterea Hotărârii penale nr. 607/2012 pronunţată de Curtea de Apel din Torino, secţia I Penală la data de 13 februarie 2012 şi rămasă definitivă la data de 29 septembrie 2016, prin care inculpatul A., a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani şi 11 luni închisoare pentru comiterea infracţiunilor de furt calificat în formă continuată şi participare la o asociaţie criminală prevăzute de art. 110, 624 şi 625 alin. (2) şi (5), art. 81, 61 alin. (2), 648, art. 56, 110, 624 şi 625 alin. (2), art. 81, 61 alin. (2), şi 648, art. 110, 624 şi 625 alin. (2) din C. pen. italian, fapte incriminată de legea penală română prin art. 228 alin. (1), 229 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) lit. b) C. pen. raportat la art. 35 alin. (1) C. pen. şi cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen.
În temeiul art. 154 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus executarea într-un penitenciar din România a pedepsei rezultante de 5 ani, 9 luni şi 23 de zile aplicate condamnatului A. prin Măsura de execuţie pedepse concurente nr. 675/2016 SIEP emisă la data de 7 decembrie 2016 de către Procuratura Generală a Republicii din Torino.
În temeiul art. 144 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a dedus din pedeapsa de 5 ani, 9 luni şi 23 zile închisoare aplicată persoanei condamnate A. următoarele perioade deja executate: 25 ianuarie 2005 - 24 iulie 2005, 7 ianuarie 2015 - 10 iulie 2015 şi 13 ianuarie 2019 - 26 februarie 2019 şi emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a hotărâri.
Prin Sentinţa penală nr. 237/PI din 13 august 2019 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, rămasă definitivă prin Decizia nr. 498 din 10 octombrie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a respins ca nefondată contestaţia la executare formulată de condamnatul A., prin care acesta a solicitat deducerea din pedeapsa rezultantă de 5 ani 9 luni şi 23 zile, a 986 zile închisoare executate în Italia precum şi recunoaşterea şi deducerea amnistiei dispuse de autorităţile italiene pe o perioadă de 3 ani.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel a constatat că prin contestaţia la executare deduse judecăţii, persoana condamnată a solicitat deducerea din pedeapsa cumulată de 5 ani, 9 luni şi 23 de zile, a 963 de zile pe care susţine că le-a executat în Italia. Solicitarea condamnatului se bazează pe Adresa Ministerului Justiţiei nr. x din 21 februarie 2019 adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara prin care a fost transmisă documentaţia necesară recunoaşterii hotărârilor penale străine, în care se menţiona că din informaţiile Ministerului Justiţiei, persoana condamnată ar fi executat 963 de zile de închisoare, până la data de 4 iulie 2016.
Cu toate acestea, din analiza celor două certificate sus-menţionate emise că către autorităţile italiene în baza art. 4 din Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008, Curtea observat că din pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 2340/15 a Curţii de Apel din Torino, secţia IV penală, pronunţată la data de 13 aprilie 2016, definitivă la data de 31 mai 2016, persoana condamnată nu a executat nicio zi de detenţie, iar din pedeapsa de 5 ani şi 11 luni închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 607/2012 a Curţii de Apel din Torino, secţia I penală, pronunţată la data de 13 februarie 2012, definitivă la data de 29 septembrie 2016, acesteia i-au fost deja deduse o perioadă de 1 an şi 4 zile de închisoare (369 de zile prin însumarea perioadelor de executare a pedepsei între 25 ianuarie 2005 - 24 iulie 2005, 7 ianuarie 2015 - 10 aprilie 2015), precum şi o perioadă de 1 an, 1 lună şi 3 zile de închisoare, pentru amnistie .
Prin urmare, din cuprinsul certificatelor emise de autorităţile judiciare italiene în vederea recunoaşterii hotărârilor de condamnare, nu rezultă că ar trebui dedusă o perioadă de 963 de zile din pedeapsă, ci din cuprinsul certificatului emis de autorităţile italiene cu privire la Sentinţa penală nr. 607/2012 a Curţii de Apel din Torino, secţia I penală, pronunţată la data de 13 februarie 2012, definitivă la data de 29 septembrie 2016, rezultă că i s-a dedus 369 de zile executate din pedeapsă, precum şi o perioadă de 1 an, 1 lună şi 3 zile de închisoare, pentru amnistie .
Mai mult, cele două pedepse indicate mai sus, respectiv 2 ani închisoare şi 5 ani şi 11 luni închisoare, au fost cumulate, conform Măsurii de execuţie pedepse concurente nr. 675/2016 SIEP emisă la data de 7 decembrie 2016 de către Procuratura Generală a Republicii din Torino, cu alte pedepse ce i-au fost aplicate condamnatului prin Sentinţa penală nr. 4673/2001 din data de 14 martie 2001 a Tribunalului din Torino - 4 luni închisoare şi 103 euro amendă, Sentinţa penală nr. 384/2004 din data de 21 iunie 2004 a Tribunalului din Ivrea - 1 an şi 8 luni închisoare şi 400 euro amendă şi Sentinţa penală nr. 2751/2006 din data de 22 mai 2006 a Tribunalului din Torino - 1 an închisoare şi 500 euro amendă, rezultând o pedeapsă de 10 ani şi 11 luni închisoare .
Din pedeapsa de 10 ani şi 11 luni închisoare s-a solicitat autorităţilor române recunoaşterea şi executarea în România a unui rest de pedeapsă de 5 ani, 9 luni şi 23 zile închisoare, condamnatul beneficiind de amnistia unei perioade de 3 ani închisoare şi având deja executată o perioadă de 2 ani, o lună şi 7 zile închisoare.
Instanţa care a recunoscut cele două sentinţe de condamnare pronunţate de instanţele italiene, este ţinută de obiectul cererii formulate de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel din Torino, autorităţile italiene solicitând expres executarea în România a pedepsei rezultante aşa cum rezultă din Măsura de execuţie pedepse concurente nr. 675/2016 SIEP emisă la data de 7 decembrie 2016 de către Procuratura Generală a Republicii din Torino, iar pe calea contestaţiei la executare nu se pot deduce perioade care nu apar a fi executate potrivit documentelor emise de autorităţile judiciare italiene.
Pentru toate aceste considerente, a respins ca nefondată contestaţia la executare formulată de condamnatul A., deţinut în Penitenciarul Arad.
Curtea a constatat că în contestaţia la executare ce face obiectul cauzei de faţă, persoana condamnată a invocat aceleaşi motive - deducerea duratei de 963 de zile executate în Italia, aceleaşi apărări - hotărârile pronunţate de instanţele italiene şi recunoscute de Curtea de Apel Timişoara, acelaşi temei legal - art. 598 C. proc. pen., care au fost invocate şi analizate în cuprinsul sentinţei penale nr. 237/PI din 13 august 2019 a Curţii de Apel Timişoara.
Potrivit art. 599 alin. (5) C. proc. pen., cererile ulterioare de contestaţie la executare sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive şi de apărări. Astfel, s-a apreciat că, în prezenta contestaţie la executare aceste cerinţe sunt îndeplinite.
Împotriva Sentinţei penale nr. 88/IP din data de 5 mai 2020 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală a formulat contestaţie condamnatul A.
În susţinerea contestaţiei, a solicitat deducerea în totalitate a perioadei deja executată în Italia apreciind că există omisiuni, respectiv perioada de 963 zile.
Examinând contestaţia formulată de condamnatul A., prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că instanţa competentă este Curtea de Apel Timişoara, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:
a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;
d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.
De asemenea, art. 2 al aceluiaşi articol prevede că în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi d), contestaţia se face, după caz, la instanţa prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută. În cazul în care nelămurirea priveşte o dispoziţie dintr-o hotărâre pronunţată în apel sau în recurs în casaţie, competenţa revine, după caz, instanţei de apel sau Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În susţinerea contestaţiei, condamnatul A. a solicitat deducerea în totalitate a perioadei deja executată în Italia.
Înalta Curte reaminteşte faptul că instanţa competentă să judece contestaţia la executare se stabileşte raportat la cazul de contestaţie care permite evaluarea motivului invocat, cu consimţământul petentului în ce priveşte reformarea temeiului de drept, după explicarea limitelor obiectului judecăţii.
În acest sens, Înalta Curte apreciază că motivele invocate de contestator prin cererea scrisă adresată instanţei se circumscriu cazului prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. Astfel, jurisprudenţa instanţei supreme a statuat că este admisibilă o contestaţie la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. în cazul în care, după transferarea persoanei în vederea executării pedepsei închisorii în România, aceasta invocă o cauză de micşorare a pedepsei (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, Încheierea nr. 728 din 13 mai 2011).
Se constată că la momentul formulării contestaţiei la executare, condamnatul A. se afla încarcerat la Penitenciarul Timişoara.
Astfel, în raport de dispoziţiile art. 598 alin. (2) C. proc. pen. şi văzând faptul că instanţa competentă să judece contestaţia la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. în prezenta cauză este Judecătoria Timişoara, Înalta Curte va trimite cauza având ca obiect contestaţie la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. la Judecătoria Timişoara, spre competentă soluţionare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite contestaţia declarată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 88/IP din data de 5 mai 2020 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.
Desfiinţează sentinţa penală contestată şi, rejudecând:
Trimite cauza având ca obiect contestaţie la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. la Judecătoria Timişoara, spre competentă soluţionare.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea contestaţiei formulate de contestatorul A. rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 313 RON pentru contestatorul condamnat A., rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 4 noiembrie 2020.
Procesat de GGC - LM