Deliberând asupra cauzei de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din data de 26 octombrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a dispus în baza art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională, republicată a doua oară, menţinerea măsurii arestării preventive a persoanei solicitate A., luată prin sentinţa penală nr. 156/F din 2 octombrie 2020 a Curţii de Apel Galaţi, pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 2 noiembrie 2020 şi până la data de 1 decembrie 2020, inclusiv.
S-a respins, ca nefondată, cererea formulată de persoana solicitată A., de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu.
Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori a reţinut următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 156/F din 2 octombrie 2020 a Curţii de Apel Galaţi s-a admis cererea autorităţilor judiciare italiene şi s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A., la data de 8 iunie 2020 de Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul din Tempio Pausania, în dosarul de referinţă nr. R.G. 23/2010-RGNR 1168/2008-SIEP 34/2018 şi predarea acesteia către autorităţile judiciare italiene.
În temeiul art. 12 din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene şi art. 104 alin. (6) şi (10) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată a doua oară, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A., pe o durată de 30 de zile, cu începere de la data de 3 octombrie 2020 până la data de 1 noiembrie 2020, inclusiv şi predarea acesteia către autorităţile judiciare italiene.
S-a emis Mandatul de arestare provizorie nr. 52/E din 2 octombrie 2020.
Prin adresa nr. x din data de 14 octombrie 2020, Biroul Naţional SIRENE a comunicat instanţei Curţii de Apel Galaţi faptul că, din motive administrative, din cauza măsurilor de siguranţă impuse în contextul evoluţiei epidemiei de COVID-19, nu s-a reuşit predarea persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare italiene, solicitându-se prelungirea termenului de predare până la data de 6 noiembrie 2020, dată la care se încearcă organizarea unui zbor special, pentru preluarea, de către autorităţile judiciare italiene, a mai multor persoane din România.
Analizând sesizarea astfel formulată, Curtea a apreciat că aceasta este întemeiată. Temeiurile care au determinat luarea faţă de persoana solicitată a măsurii arestării preventive, respectiv predarea, cât mai repede cu putinţă, a persoanei solicitate către autorităţile judiciare italiene, încă subzistă, iar punerea în libertate a acesteia, chiar şi în modalitatea plasării în arest la domiciliu, ar îngreuna efectuarea procedurilor aferente.
Potrivit art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională, republicată a doua oară, dacă din motive independente de voinţa autorităţilor române sau ale statului emitent, predarea persoanei solicitate nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române şi autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită, în speţă aceasta fiind 6 noiembrie 2020.
Conform art. 104 alin. (9) şi (10) din Legea nr. 302/2004, instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menţinerea arestării în vederea predării. În acest sens, instanţa se pronunţă prin încheiere motivată, ţinând seama de termenele prevăzute la art. 112. În toate cazurile, măsura arestării în vederea predării poate fi luată numai după ascultarea persoanei solicitate în prezenţa apărătorului. Durata iniţială a arestării nu poate depăşi 30 de zile, iar durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăşi în niciun caz 180 de zile.
Curtea a constatat că autorităţile judiciare italiene nu au reuşit preluarea persoanei solicitate, fiind de notorietate dificultăţile apărute în deplasarea persoanelor, dintr-un stat în altul, din cauza restricţiilor impuse în contextul evoluţiei epidemiei de COVID-19, însă au depus diligenţe în acest sens, din informaţiile puse la dispoziţie de autorităţile judiciare italiene, astfel cum au fost înaintare de Biroul Naţional SIRENE, rezultând că se încearcă organizarea unui zbor special, în data de 06 noiembrie 2020, pentru preluarea, de către autorităţile judiciare italiene, a mai multor persoane din România.
Totodată, Curtea a reiterat convingerea că lăsarea persoanei solicitate în libertate, chiar şi în condiţiile restrictive ale arestului la domiciliu, ar îngreuna nejustificat procedurile de predare/preluare către/de către autorităţile judiciare italiene, proceduri oricum întârziate din cauza restricţiilor impuse în contextul evoluţiei epidemiei de COVID-19, motiv pentru care nu poate fi primită cererea formulată de persoana solicitată A., de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu.
Aşadar, Curtea a apreciat că se impune admiterea solicitării de prelungire a măsurii preventive, pentru a se proceda, cât mai repede cu putinţă, la predarea persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare italiene, astfel cum s-a dispus deja, cu titlu definitiv, prin Sentinţa penală nr. 156/F din 2 octombrie 2020 a Curţii de Apel Galaţi, dar şi pentru a se elimina orice riscuri privind sustragerea persoanei solicitate de la procedura de predare, observând, totodată, că durata totală a arestului provizoriu al persoanei solicitate, în vederea predării, nu a depăşit 180 de zile.
Împotriva acestei încheieri, persoana solicitată A. a formulat contestaţie, solicitând în esenţă, admiterea contestaţiei şi înlocuirea măsurii preventive a arestului cu provizoriu cu o măsură preventivă mai uşoară, respectiv arestul la domiciliu.
Examinând contestaţia formulată de persoana solicitată A., în conformitate cu art. 4251 din C. proc. pen., raportat la art. 110 din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constată că este nefondată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 23 alin. (4) din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre, în mod excepţional, predarea poate fi suspendată temporar din motive umanitare serioase, cum ar fi existenţa unor motive valabile pentru a crede că aceasta ar pune în mod evident în pericol viaţa sau sănătatea persoanei căutate, executarea mandatului european de arestare urmând a avea loc de îndată ce aceste motive au încetat să existe.
Totodată, în conformitate cu prevederile art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, dacă din motive independente de voinţa autorităţilor române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române şi autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.
În aceste condiţii, devin incidente dispoziţiile art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, potrivit cărora instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menţinerea arestării în vederea predării, pronunţându-se prin încheiere motivată, precum şi cele ale alin. (10) al aceluiaşi articol, care prevăd că, în toate cazurile, măsura arestării în vederea predării poate fi luată numai după ascultarea persoanei solicitate în prezenţa apărătorului, pe o perioadă iniţială de maxim 30 de zile şi că durata totală a acesteia, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăşi în niciun caz 180 de zile.
Rezultă, aşadar, din interpretarea prevederilor legale anterior menţionate că, în situaţia în care, ulterior admiterii cererii de punere în executare a mandatului european de arestare, prilej cu care s-a dispus şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă, nu se poate proceda la predarea persoanei solicitate, din motive obiective, independente de voinţa autorităţilor implicate, măsura preventivă dispusă trebuie verificată periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, fără ca durata totală a acesteia, până la predarea efectivă să poată depăşi 180 de zile.
Verificând, în acest context, actele dosarului, se constată, că prin Sentinţa penală nr. 156/F/02 octombrie 2020 a Curţii de Apel Galaţi s-a admis cererea autorităţilor judiciare italiene şi s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A., la data de 8 iunie 2020 de Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul din Tempio Pausania, în Dosarul de referinţă nr. R.G. x/2010-RGNR 1168/2008-SIEP 34/2018 şi predarea acesteia către autorităţile judiciare italiene.
În temeiul art. 12 din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene şi art. 104 alin. (6) şi (10) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată a doua oară, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A., pe o durată de 30 de zile, cu începere de la data de 3 octombrie 2020 până la data de 1 noiembrie 2020, inclusiv, şi predarea acesteia către autorităţile judiciare italiene.
S-a emis Mandatul de arestare provizorie nr. 52/E din 2 octombrie 2020.
Prin Adresa nr. x din data de 14 octombrie 2020, Biroul Naţional SIRENE a comunicat instanţei Curţii de Apel Galaţi faptul că, din motive administrative, din cauza măsurilor de siguranţă impuse în contextul evoluţiei epidemiei de COVID-19, nu s-a reuşit predarea persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare italiene, solicitându-se prelungirea termenului de predare până la data de 6 noiembrie 2020, dată la care se încearcă organizarea unui zbor special, pentru preluarea, de către autorităţile judiciare italiene, a mai multor persoane din România.
Raportat la aceste aspecte, Înalta Curte reţine că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 113 alin. (2) şi art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004 şi a prelungit măsura arestării faţă de persoana solicitată A. pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 2 noiembrie 2020, imposibilitatea predării acesteia fiind determinată de motive obiective independente de voinţa autorităţilor implicate, în contextul nefavorabil generat de evoluţia pandemiei de COVID-19.
În plus, având în vedere data luării măsurii arestării faţă de persoana solicitată, respectiv 2 octombrie 2020, se observă că sunt respectate şi dispoziţiile art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, până la acest moment măsura preventivă nedepăşind durata maximă de 180 de zile.
Evaluând susţinerile contestatorului persoană solicitată, Înalta Curte constată caracterul lor neîntemeiat, reţinând în acest sens, prioritar, că arestarea persoanei solicitate şi, subsecvent, menţinerea acestei măsuri în vederea predării sunt obligatorii în situaţia dată, în care, prin sentinţă penală definitivă s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare şi predarea persoanei.
Legea specială nu permite luarea unei măsuri alternative în această situaţie, întrucât predarea persoanei solicitate către autorităţile străine nu se poate face decât în stare de arest. Practic, predarea către autoritatea judiciară emitentă, ca o consecinţă directă a admiterii solicitării privind punerea în executare a mandatului european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate şi menţinerea acestea în custodia statului solicitat, întrucât numai astfel organele de poliţie însărcinate cu executarea hotărârii pot proceda la remiterea ei către autorităţile judiciare ale statului solicitant.
În acest sens, notează că dispoziţiile art. 104 alin. (9) - (11) din Legea nr. 302/2004 republicată privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, sub aspectul posibilităţii înlocuirii măsurii arestării cu o altă măsură mai blândă, în condiţiile prevăzute de art. 211 - 222 din C. proc. pen., sunt aplicabile doar în cursul judecăţii, nu şi după rămânerea definitivă a hotărârii prin care instanţa s-a pronunţat asupra executării mandatului european de arestare prin sentinţă, hotărâre prin care se dispune, în mod obligatoriu şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării, măsură provizorie care se menţine până la predarea efectivă a persoanei solicitate.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul persoană solicitată A. împotriva Încheierii din data de 26 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 8 alin. (1) lit. a) din Protocolul privind stabilirea onorariilor cuvenite avocaţilor, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul persoană solicitată A. împotriva Încheierii din data de 26 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 noiembrie 2020.
Procesat de GGC - LM