Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 126/P din data de 24 septembrie 2020 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru Cauze Penale cu Minori şi de Familie, în baza art. 598, alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. a respins, ca nefondate, contestaţiile la executare reunite formulate de condamnatul A.
În acest sens s-a reţinut că, petentul condamnat A. se află în executarea pedepsei închisorii de 9 ani aplicată prin Sentinţa penală nr. 180/P din 29 noiembrie 2019 (MEPI nr. 81/P//2020).
Executarea pedepsei închisorii a început la 8 aprilie 2019.
Pentru perioada executată în condiţii necorespunzătoare între 8 aprilie 2019 şi 22 decembrie 2019 (data abrogării Legii nr. 169/2017), din pedeapsa menţionată administraţia locului de deţinere au fost scăzute 42 de zile, conform actului normativ anterior menţionat, zile considerate ca executate.
De asemenea, în virtutea aceleiaşi legi, un număr de 228 de zile i-au fost considerate ca executate suplimentar pentru perioada executată în condiţii necorespunzătoare în baza MEPI nr. 5414/2015 şi a Sentinţei penale nr. 2517 din 21 octombrie 2014 între 6 noiembrie 2015 (data începerii executării pedepsei închisorii) şi 22 februarie 2018 (data liberării sale condiţionate conform Sentinţei penale nr. 99 din 10 ianuarie 2018).
Faţă de acestea, Curtea a reţinut că prin Sentinţa penală nr. 180/P din 29 noiembrie 2019 nu s-a dispus anularea liberării condiţionate acordate prin Sentinţa penală nr. 99 din 10 ianuarie 2018, dimpotrivă instanţa considerând că, în cauză, nu sunt incidente dispoziţiile Noului C. pen. care reglementează această instituţie. De altfel, din perspectiva celor solicitate, o asemenea situaţie nu are nicio relevanţă.
Potrivit Deciziei R.I.L. nr. 8/2019, "Competenţa soluţionării cererii prin care o persoană privată de libertate solicită acordarea zilelor compensatorii în baza art. 551 din Legea nr. 254/2013 pentru restul de pedeapsă rezultat dintr-o condamnare anterioară şi care se regăseşte în pedeapsa în a cărei executare se află revine instanţei de executare sau instanţei în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere, pe calea contestaţiei la executare întemeiate pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen."
S-a avut în vedere că, "Prin Decizia nr. 7 din 26 aprilie 2018, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a stabilit că, în interpretarea dispoziţiilor art. 551 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, pentru determinarea restului de pedeapsă rămas neexecutat în vederea aplicării tratamentului sancţionator de la art. 104 alin. (2) coroborat cu art. 43 alin. (1) din C. pen., trebuie recalculată, începând cu data de 24 iulie 2012, perioada executată efectiv din pedeapsa din a cărei executare a fost dispusă liberarea condiţionată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, prin considerarea ca executate suplimentar a zilelor calculate ca executate în considerarea condiţiilor de detenţie necorespunzătoare."
De asemenea, s-a statuat că, "Deşi această decizie are în vedere determinarea restului rămas neexecutat dintr-o pedeapsă anterioară în vederea aplicării tratamentului sancţionator în caz de recidivă postcondamnatorie, ceea ce presupune, ca situaţie premisă, existenţa unui proces penal pendinte, considerentele deciziei sunt deopotrivă aplicabile, pentru identitate de raţiune, şi persoanelor aflate în executarea unor pedepse rezultante în cuprinsul cărora se regăseşte, cumulat cu pedeapsa aplicată pentru o nouă infracţiune, un rest rămas neexecutat dintr-o pedeapsă pentru care aceste persoane au beneficiat de liberare condiţionată anterior intrării în vigoare a dispoziţiilor art. 551 alin. (1) şi (8) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal şi Deciziei nr. 7 din 26 aprilie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.
Într-o asemenea ipoteză, recalcularea părţii executate efectiv din pedeapsa anterioară, prin luarea în considerare a zilelor compensatorii acordate pentru executarea acesteia în condiţii de detenţie necorespunzătoare, va avea ca efect reducerea restului rămas neexecutat şi, prin aceasta, reducerea pedepsei rezultante definitiv aplicate, în condiţiile în care restul neexecutat dintr-o pedeapsă anterioară s-a adăugat la pedeapsa stabilită pentru noua infracţiune."
Pe de altă parte, dispoziţiile art. II - VI din Legea nr. 169/2017, nu reglementează competenţa instanţelor de judecată în acordarea beneficiului recunoscut de această lege.
Faţă de cele ce au precedat, Curtea a observat că, în privinţa pedepsei executate potrivit MEPI nr. 5414/06 noiembrie 2015, cele 228 de zile i-au fost recunoscute condamnatului, fiind luate în considerare la stabilirea perioadei ce trebuie executată efectiv pentru a deveni propozabil din perspectiva instituţiei liberării condiţionate (de altfel, condamnatul a fost liberat condiţionat din această pedeapsă, beneficiul celor 228 de zile considerate ca executate materializându-se în sensul celor anterior expuse).
Pedeapsa rezultantă aplicată prin Sentinţa penală nr. 180/P din 29 noiembrie 2019 (MEPI nr. 81/P//2020), în executarea căreia petentul condamnat se află în prezent, nu conţine niciun rest de pedeapsă rămas neexecutat şi care să fi fost adăugat ca urmare a revocării liberării condiţionate anterioare, astfel încât să fie aplicabilă Decizia RIL nr. 8/2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie iar determinarea şi acordarea beneficiului în discuţie să se poată efectua pe calea contestaţiei la executare.
Cu privire la cele 42 zile considerate ca executate în baza Legii nr. 169/2017 din MEPI nr. 254 din 28 iunie 2018, Curtea a constatat că şi acest beneficiu i-a fost acordat, cele 42 de zile fiind considerate de administraţia locului de deţinere ca executate.
Pretenţia condamnatului de a deduce perioadele considerate ca executate nu are fundament legal, dispoziţiile art. 88 din C. pen. din 1969 şi art. 72 din C. pen. prevăzând expres cazurile în care anumite perioade pot fi deduse din pedeapsa ce se execută.
Împotriva Sentinţei penale nr. 126/P din data de 24 septembrie 2020 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru Cauze Penale cu Minori şi de Familie au formulat contestaţii Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Constanţa şi condamnatul A.
În motivare, parchetul a arătat că acestuia nu i-au fost recunoscute zilele considerate ca şi executate în baza recursului compensatoriu, respectiv cele 42 de zile care sunt aferente perioadei 8 aprilie 2019 - 22 decembrie 2019, când a fost abrogat recursul compensatoriu şi cele 228 de zile aferente perioadelor 4 aprilie 2014 - 10 iunie 2015 şi 6 noiembrie 2015 - 22 februarie 2018 aşa cum, de altfel, se recunoaşte şi din Adresa nr. x din 25 august 2020 emisă de către Penitenciarul Poarta Albă, aflată la dosarul cauzei.
A apreciat că sentinţa pronunţată de instanţa de fond este nelegală întrucât instanţa în mod greşit a considerat că cele 228 de zile câştigate ca urmare a recursului compensatoriu nu mai pot fi considerate ca executate din pedeapsa rezultantă de 9 ani aplicată prin Sentinţa nr. 180 din 29 noiembrie 201 a Curţii de Apel Constanţa, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 126 din 20 februarie 2020 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În acest sens, a arătat că instanţa a omis să constate că, deşi, acele 228 de zile câştigate pentru perioadele 4 aprilie 2014 - 10 iunie 2015 şi 6 noiembrie 2015 - 22 februarie 2018 au fost avute în vedere de Judecătoria Medgidia când a dispus liberarea condiţionată, ulterior, la momentul contopirii pedepselor aplicate prin Sentinţele penale nr. 2517/2014 a Tribunalului Bucureşti şi nr. 89/2017 a Curţii de Apel Bucureşti, contopire efectuată de Curtea de Apel Bucureşti prin Sentinţa nr. 180/2019, aceasta a contopit pedepsele principale întregi şi a aplicat un spor de 2 ani închisoare, apoi a dedus reţinerea, arestarea preventivă şi perioada executată, fără să mai facă vreo referire la câştigul obţinut ca urmare a recursului compensatoriu.
Din răspunsul înaintat de Penitenciarul Poarta Albă transpare faptul că funcţionarii din cadrul penitenciarului nu vor mai avea în vedere câştigul de 228 de zile aferent perioadei executate în condiţii necorespunzătoare de la 4 aprilie 2014 -10 iunie 2015 şi 6 noiembrie 2015 - 22 februarie 2018, întrucât a mai fost avut în vedere o data la acordarea liberării condiţionate prin Sentinţa penală nr. 99 din 10 ianuarie 2018 a Judecătoriei Medgidia. Or, acel câştig a fost avut în vedere la calcularea fracţiei executate, dar aceasta nu conduce la pierderea acelui beneficiu obţinut ca urmare al recursului compensatoriu în condiţiile în care liberarea condiţionata a fost anulată, iar pedepsele principale au fost contopite şi s-a dispus executarea pedepsei rezultante.
Este firesc a se avea în vedere la calcularea datei până la care trebuie executată pedeapsa de 9 ani închisoare (inclusiv la calcularea fracţiei pentru liberarea condiţionată) toate aspectele ce ţin de perioadele considerate ca executate şi zilele câştigate ca urmare a recursului compensatoriu, deoarece în urma contopirii pedepselor concurente trebuie deduse din nou din pedeapsa rezultanta toate acele zile executate.
În ceea ce priveşte zilele câştigate ca urmare a recursului compensatoriu, pentru a elimina orice neclaritate privind perioada care se deduce sau care se consideră executată din pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare este oportun ca instanţa să admită cererea şi să scadă din pedeapsa rezultantă de 9 ani aplicată prin Sentinţa nr. 180/2019 a Curţii de Apel Constanta, 228 de zile câştigate pentru perioada 4 aprilie 2014 - 10 iunie 2015 şi 6 noiembrie 2015 - 22 februarie 2018 precum şi 42 de zile pentru perioada 8 aprilie 2019 - 22 decembrie 2019 ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 551 din Legea nr. 169/2017, recursul compensatoriu constituind o cauză legală de micşorare a pedepsei.
Examinând hotărârea atacată, Înalta Curte Constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 2517 din 21 octombrie 2014 pronunţată în Dosarul penal nr. x/2014, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală a hotărât următoarele:
În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 38 alin. (2) din C. pen. şi art. 5 din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 5 ani închisoare şi la 5 ani pedeapsă complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi g) din C. proc. pen., după executarea pedepsei principale sau considerarea ca executată.
În baza art. 65 din C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi g) din C. proc. pen., pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la art. 269 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 38 alin. (2) din C. pen. şi art. 5 din C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 5 ani închisoare şi la 5 ani pedeapsă complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev.de art. 66 lit. a), b) şi g) din C. proc. pen., după executarea pedepsei principale sau considerarea ca executată.
În baza art. 65 din C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev.de art. 66 lit. a), b) şi g) din C. proc. pen., pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 38 alin. (2) din C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare sporită cu 1 an şi 8 luni închisoare, în final inculpatului dându-i-se spre executare pedeapsa rezultantă de 6 ani şi 8 luni închisoare în regim de detenţie.
În baza art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., au fost contopite pedepsele complementare aplicate inculpatului, în final fiind interzisă, pe o perioadă de 5 ani, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi g din C. pen., după executarea pedepsei principale sau considerarea ca executată.
În baza art. 65 din C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev de art. 66 lit. a), b) şi g din C. proc. pen., pe durata executării pedepsei principale .
În baza art. 399 alin. (1) din C. proc. pen. a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului.
Prin Decizia penală nr. 1497/A din 6 noiembrie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală în dosarul nr. x/2014 a admis, printre altele, apelul declarat de inculpatul A., împotriva Sentinţei penale nr. 2517 din 21 octombrie 2014 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală în Dosarul nr. x/2014.
A desfiinţat, în parte, sentinţa penală atacată şi rejudecând cu privire la inculpatul A.:
- a redus pedeapsa principală aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 38 alin. (2) din C. pen. şi art. 5 din C. pen. de la 5 ani închisoare la 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară de la 5 ani la 4 ani;
- a redus pedeapsa principală aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 269 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 38 alin. (2) din C. pen. şi art. 5 din C. pen. de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară de la 5 ani la 3 ani;
În baza art. 38 alin. (2) din C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen. a contopit pedepsele aplicate urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, sporită cu 1 an închisoare, stabilind ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare.
În baza art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen. a contopit pedepsele complementare aplicate inculpatului urmând ca în final să-i fie interzise, pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale sau considerarea ei ca executată.
În baza art. 65 din C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev de art. 66 lit. a), b) şi g) din C. pen., pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 72 din C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii de 24 de ore de la data de 19 martie 2014 şi arestul preventiv de la data de 4 aprilie 2014 la 10 iunie 2015.
În baza art. 72 din C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii de 24 de ore de la data de 19 martie 2014 şi arestul preventiv de la data de 4 aprilie 2014 la zi.
În baza art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen. s-a dispus confiscarea sumei de 250 RON consemnată la B. la dispoziţia D.N.A. conform Recipisei nr. x din 14 aprilie 2014.
Prin Sentinţa penală nr. 99 din 10 ianuarie 2018 pronunţată de Judecătoria Medgidia, în Dosarul nr. x/2017, în temeiul art. 587 din C. proc. pen. cu aplicarea disp. art. 6 din C. pen. şi art. 59 din C. pen. 1969, a admis propunerea de liberare condiţionată formulată de Comisia de individualizare a regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului Poarta Albă, jud. Constanţa.
A dispus liberarea condiţionată a condamnatului A., născut la 21 ianuarie 1965, deţinut în Penitenciarul Poarta Albă pentru executarea pedepsei aplicate prin Sentinţa penală nr. 2517/2014 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1497/2015 a Curţii de Apel Bucureşti, Mandat nr. x/2015, dacă nu este reţinut sau arestat în altă cauză.
Prin Sentinţa penală nr. 89/F din 22 mai 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a I-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 121/A din 8 aprilie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dată în Dosarul nr. x/2014, petentul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 5 ani interzicerea unor drepturi cu titlu de pedeapsă complementară, la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 3 ani interzicerea unor drepturi cu titlu de pedeapsă complementară şi la pedeapsa de 7 ani închisoare şi 5 ani interzicerea unor drepturi cu titlu de pedeapsă complementară. Pedepsele au fost contopite, s-a aplicat sporul de un an închisoare, pentru ca în final, condamnatul să execute o pedeapsă principală de 8 ani închisoare şi 5 ani interzicerea unor drepturi şi titlu de pedeapsă complementară (fapte din noiembrie 2012 - februarie 2013).
Prin această sentinţă, petentul a fost condamnat prin aplicarea legii penale vechi, ca lege penală mai favorabilă.
A fost emis M.E.P.I. 254/2017 din 28 iunie 2018, inculpatul aflându-se în curs de executare a pedepsei aplicate prin sentinţa mai sus menţionată.
Prin Sentinţa penală nr. 180/P din data de 29 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru Cauze Penale cu Minori şi de Familie, definitivă prin decizia penală nr. 126 din 20 februarie 2020, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în baza art. 585 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. raportat la Decizia nr. 29/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, a fost admisă cererea de modificare a pedepselor formulată de condamnatul A., ns. la 21 ianuarie 1965, deţinut în Penitenciarul Poarta Albă.
A constatat că infracţiunile pentru care petentul a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 2517 din 21 octombrie 2014 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1497/A din 6 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a I-a penală, în Dosarul nr. x/2014 şi Sentinţa penală nr. 89/F din 22 mai 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a I-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 121/A din 8 aprilie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în Dosarul nr. x/2014 sunt concurente.
A descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 2517 din 21 octombrie 2014 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1497/A din 6 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a I-a penală, în Dosarul nr. x/2014, în pedepse componente pe care le-a repus în individualitatea lor după cum urmează:
- pedeapsa de 4 ani închisoare şi 4 ani interzicerea unor drepturi şi titlu de pedeapsă complementară prev. de art. 66 lit. a), b) şi g) din C. pen.,
- la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea unor drepturi cu titlu de pedeapsă complementară prev. de art. 66 lit. a), b) şi g) din C. pen.,
- sporul obligatoriu de 1 an închisoare.
A descontopit pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 89/F din 22 mai 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a I-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 121/A din 8 aprilie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în Dosarul nr. x/2014, în pedepse componente pe care le-a repus în individualitatea lor, după cum urmează:
- pedeapsa de 4 ani închisoare şi 5 ani interzicerea unor drepturi cu titlu de pedeapsă complementară potrivit art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) din C. pen. 1969;
- pedeapsa de 2 ani închisoare şi 3 ani interzicerea unor drepturi cu titlu de pedeapsă complementară potrivit art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) din C. pen. 1969;
- şi pedeapsa de 7 ani închisoare şi 5 ani interzicerea unor drepturi cu titlu de pedeapsă complementară potrivit art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) din C. pen. 1969;
- spor de 1 an închisoare aplicat prin Sentinţa penală nr. 89/F din 22 mai 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a I-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 121/A din 8 aprilie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în Dosarul nr. x/2014.
În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. 1969 cu aplicarea art. 36 alin. (2) din C. pen. 1969 şi art. 5 din C. pen.
A aplicat condamnatului A. pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, la care a adăugat un spor de 2 ani, urmând ca, în final să execute pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare.
În baza art. 64 din C. pen. din 1969 a interzis condamnatului ca pedeapsă accesorie exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) (dreptul de a exercita profesia de poliţist) din C. pen. 1969, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 35 alin. (3) din C. pen. 1969 a aplicat condamnatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b) şi c) (dreptul de a exercita profesia de poliţist) din C. pen. 1969, pe o durată de 5 ani începând cu data executării sau considerării ca executată a pedepsei închisorii.
În baza art. 88 din C. pen. 1969 raportat la art. 36 alin. (3) din C. pen. 1969 a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii de 24 ore de la data de 19 martie 2014 şi arestul preventiv de la data de 4 aprilie 2014 la 10 iunie 2015 (dedusă potrivit Sentinţei penale nr. 2517 din 21 octombrie 2014 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1497/A din 6 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a I-a penală) şi durata pedepsei deja executată de la data de 6 noiembrie 2015 - 22 februarie 2018 şi de la data de 8 aprilie 2019 la zi.
A menţinut măsura de siguranţă dispusă prin Sentinţa penală nr. 2517 din 21 octombrie 2014 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1497/A din 6 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a I-a penală, în Dosarul nr. x/2014.
A dispus anularea tuturor formelor de executare emise în baza Sentinţei penale nr. 2517 din 21 octombrie 2014 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1497/A din 6 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a I-a penală, în Dosarul nr. x/2014, şi în baza Sentinţei penale nr. 89/F din 22 mai 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a I-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 121/A din 8 aprilie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în Dosarul nr. x/2014 şi emiterea unor noi forme de executare potrivit prezentelor dispoziţii.
A constatat că judecarea prezentei cauze a avut loc cu condamnatul aflat în stare de deţinere.
Contestatorul A. a solicitat prin cele două cereri reunite în prezentul dosar să îi fie deduse din pedeapsa rezultantă stabilită prin ultima hotărâre menţionată anterior un număr de 228 de zile considerate ca executate din Mandatul nr. x din 6 noiembrie 2015 în baza Legii nr. 169/2017 şi a unui număr de 42 zile considerate ca executate în baza aceluiaşi act normativ din Mandatul nr. x din 28 iunie 2018.
În conformitate cu prevederile art. 551 din actul normativ menţionat:
"(1) La calcularea pedepsei executate efectiv se are în vedere, indiferent de regimul de executare a pedepsei, ca măsură compensatorie, şi executarea pedepsei în condiţii necorespunzătoare, caz în care, pentru fiecare perioadă de 30 de zile executate în condiţii necorespunzătoare, chiar dacă acestea nu sunt consecutive, se consideră executate, suplimentar, 6 zile din pedeapsa aplicată.
(2) În sensul prezentului articol, se consideră condiţii necorespunzătoare cazarea unei persoane în oricare centru de detenţie din România care a avut lipsuri la condiţiile impuse de standardele europene.
(3) În sensul prezentului articol, se consideră executare a pedepsei în condiţii necorespunzătoare cazarea în oricare dintre situaţiile următoare:
a) cazarea într-un spaţiu mai mic sau egal cu 4 mp/deţinut, care se calculează, excluzând suprafaţa grupurilor sanitare şi a spaţiilor de depozitare a alimentelor, prin împărţirea suprafeţei totale a camerelor de deţinere la numărul de persoane cazate în camerele respective, indiferent de dotarea spaţiului în cauză;
b) lipsa accesului la activităţi în aer liber;
c) lipsa accesului la lumină naturală sau aer suficient ori disponibilitatea de ventilaţie;
d) lipsa temperaturii adecvate a camerei;
e) lipsa posibilităţii de a folosi toaleta în privat şi de a se respecta normele sanitare de bază, precum şi cerinţele de igienă;
f) existenţa infiltraţiilor, igrasiei şi mucegaiului în pereţii camerelor de detenţie.
(4) Dispoziţiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător şi la calcularea pedepsei executate efectiv ca măsură preventivă/pedeapsă în centrul de reţinere şi arestare preventivă în condiţii necorespunzătoare.
(5) În sensul prezentului articol, nu se consideră executare a pedepsei în condiţii necorespunzătoare ziua sau perioada în care persoana a fost:
a) internată în infirmerii din cadrul locurilor de deţinere, în spitale din reţeaua sanitară a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, a Ministerului Afacerilor Interne sau din reţeaua sanitară publică;
b) în tranzit.
(6) Dispoziţiile prezentului articol nu se aplică în cazul în care persoana a fost despăgubită pentru condiţii necorespunzătoare de detenţie, prin hotărâri definitive ale instanţelor naţionale sau ale Curţii Europene a Drepturilor Omului, pentru perioada pentru care s-au acordat despăgubiri şi a fost transferată sau mutată într-un spaţiu de detenţie având condiţii necorespunzătoare.
(7) Beneficiul aplicării dispoziţiilor alin. (1) nu poate fi revocat.
(8) Perioada pentru care se acordă zile considerate ca executate în compensarea cazării în condiţii necorespunzătoare se calculează începând cu 24 iulie 2012."
Dispoziţiile art. 551 din Legea nr. 254/2013 modificată prin Legea nr. 169/2017, privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, care reglementează "compensarea în cazul cazării în condiţii necorespunzătoare", se regăseau în titlul III, cap. IV al legii menţionate referitor la "Condiţiile de detenţie".
În accepţiunea legii, "compensarea în cazul cazării în condiţii necorespunzătoare" nu este un drept, ci o măsură compensatorie pentru încălcarea unui drept, aplicată în temeiul legii.
Aşa cum rezultă din Adeverinţa nr. x din 25 august 2020 emisă de Penitenciarul Poarta Albă, în temeiul prevederilor legale menţionate anterior, contestatorului i se recunosc drept zile efectiv executate şi un număr de 42 de zile pentru perioada 8 aprilie 2019 şi 22 decembrie 2019 (data abrogării Legii nr. 169/2017), precum şi un număr de 228 de zile i-au fost considerate ca executate suplimentar pentru perioada executată în condiţii necorespunzătoare în baza MEPI nr. 5414/2015 şi Sentinţei penale nr. 2517 din 21 octombrie 2014 între 06 noiembrie 2015 (data începerii executării pedepsei închisorii) şi 22 februarie 2018 (data liberării sale condiţionate cf. Sentinţei penale nr. 99 din 10 ianuarie 2018).
Analizând Sentinţa penală nr. 180/P din data de 29 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru Cauze Penale cu Minori şi de Familie, definitivă prin Decizia penală nr. 126 din 20 februarie 2020, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală se constată că după realizarea contopirii pedepselor stabilite pentru infracţiunile concurente, în integralitatea lor, instanţa a dispus deducerea din pedeapsa rezultantă a perioadelor executate în mod efectiv de către condamnat, fără a dispune şi acordarea beneficiului instituit prin Legea nr. 169/2017, de la data menţionată în actul normativ şi până la abrogarea prevederii legale.
Cum prin efectul legii, pentru perioadele în care a executat pedeapsa în condiţii necorespunzătoare, condamnatului i se recunoaşte pentru fiecare perioadă de 30 de zile executate în condiţii necorespunzătoare, chiar dacă acestea nu sunt consecutive, ca executate, suplimentar, 6 zile din pedeapsa aplicată, pentru perioadele în care contestatorul A. a executat pedepsele ce i-au fost aplicate a obţinut beneficiul stabilit în conformitate cu Adeverinţa nr. x din 25 august 2020 emisă de Penitenciarul Poarta Albă, respectiv 228 de zile câştigate pentru perioada 4 aprilie 2014 - 10 iunie 2015 şi 6 noiembrie 2015 - 22 februarie 2018, precum şi 42 de zile pentru perioada 8 aprilie 2019 - 22 decembrie 2019 ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 551 din Legea nr. 169/2017.
Acest beneficiu nu este condiţionat în nici un mod de anularea liberării condiţionate de care a beneficiat anterior, cum a reţinut prima instanţă, şi împrejurarea că au fost avute în vedere zile respective la stabilirea perioadei ce trebuia executată efectiv pentru a deveni propozabil din perspectiva instituţiei liberării condiţionate este una logică, acele zile fiind considerate ca efectiv executate potrivit prevederilor legale menţionate.
De asemenea, în condiţiile în care prin hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Constanţa s-a dispus contopirea pedepselor aplicate pentru infracţiuni concurente, la stabilirea pedepsei rezultante au fost avute în vedere pedepsele aplicate în integralitatea lor şi nu restul rămas de executat, iar prin deducerea doar a perioadelor efectiv executate de către contestator, acesta este lipsit de beneficiul ce i-a fost recunoscut prin lege pentru perioadele executate în condiţii necorespunzătoare.
Mai mult, contestatorul la momentul pronunţării Sentinţei penale nr. 180/P din data de 29 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, definitivă prin Decizia penală nr. 126 din 20 februarie 2020, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală se afla în executarea pedepsei aplicate prin Sentinţa penală nr. 89/F din 22 mai 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a I-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 121/A din 8 aprilie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, fiind, de asemenea, beneficiarul prevederilor art. 551 din Legea nr. 169/2017, până la momentul abrogării actului normativ.
Ca atare, Înalta Curte consideră că pentru a recunoaşte beneficiile ce i-au fost consacrate prin lege contestatorului A., compensaţie pentru condiţiile improprii de deţinere, având în vedere Decizia RIL nr. 8/2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care chiar dacă nu vizează aceeaşi problemă, stabileşte linii jurisprudenţiale de urmat, se impune a fi admisă calea de atac promovată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa şi de contestatorul condamnat A. împotriva Sentinţei penale nr. 126/P din data de 24 septembrie 2020 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru Cauze Penale cu Minori şi de Familie, în conformitate cu prevederile art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. şi, pe cale de consecinţă, va desfiinţa sentinţa contestată şi în rejudecare:
Va admite contestaţia la executare formulată de contestatorul condamnat A.
Va deduce din pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare aplicată prin Sentinţa nr. 180/P din data de 29 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru Cauze Penale cu Minori şi de Familie, 228 de zile câştigate pentru perioada 4 aprilie 2014 - 10 iunie 2015 şi 6 noiembrie 2015 - 22 februarie 2018, precum şi 42 de zile pentru perioada 8 aprilie 2019 - 22 decembrie 2019 ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 551 din Legea nr. 169/2017.
Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 80 RON, va rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
În conformitate cu art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite contestaţiile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa şi de contestatorul condamnat A. împotriva Sentinţei penale nr. 126/P din data de 24 septembrie 2020 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Desfiinţează sentinţa contestată şi în rejudecare:
Admite contestaţia la executare formulată de contestatorul condamnat A.
Deduce din pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare aplicată prin Sentinţa nr. 180/P din data de 29 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, 228 de zile câştigate pentru perioada 4 aprilie 2014 - 10 iunie 2015 şi 6 noiembrie 2015 - 22 februarie 2018, precum şi 42 de zile pentru perioada 8 aprilie 2019 - 22 decembrie 2019 ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 551 din Legea nr. 169/2017.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 80 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 12 noiembrie 2020.
Procesat de GGC - LM