Asupra contestaţiei de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 949 din 3 septembrie 2020, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori a respins, ca inadmisibilă, contestaţia la executare formulată de condamnatul A. lui B., născut la 10 martie 1984, în prezent deţinut în Penitenciarul Drobeta-Turnu Severin, împotriva Deciziei penale nr. 136 din data de 15 octombrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. x/2007.
Pentru a hotărî în acest sens, a reţinut că prin Sentinţa penală nr. 223 din 21 decembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. x/2007 inculpatul A. a fost condamnat la 23 de ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174, 175 lit. a) din C. pen., pedeapsă principală şi 8 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b), c) din C. pen., pedeapsă complementară, la 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de armă letală fără drept prev. de art. 136 din Legea nr. 295/2004, la 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor prev. de art. 279 alin. (3) lit. a), la) 14 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere prev. de art. 217 alin. (1) raportat la art. 217 alin. (4) din C. pen. şi la 14 ani închisoare pentru săvârşirea infrac. de furt calificat prev. de art. 208 - 209 alin. (1) lit. e) din C. pen.
În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (1) din C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 23 ani închisoare - pedeapsă principală şi 8 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b), c) din C. pen.
În baza art. 71 din C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a), b), c) din C. pen., pe durata executării pedepsei.
În baza art. 350 din C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului şi în baza art. 88 din C. pen. s-a dedus arestul preventiv începând de la 20 noiembrie 2006.
A fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă C. şi în baza art. 14 şi 346 din C. proc. pen. raportat la art. 998 - 999 din C. civ., inculpatul a fost obligat la 139.100 RON despăgubiri civile, din care 100.000 RON daune morale şi 39.100 RON daune materiale.
În baza art. 118 alin. (1) lit. f) din C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a 3 cartuşe calibrul 7,65 model 1974, lot x, aflate în camera de corpuri delicte a Tribunalului Olt.
Inculpatul a fost obligat şi la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către partea civilă C. şi la 400 RON cheltuieli judiciare statului.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, inculpatul şi partea civilă, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, prin Decizia penală nr. 136 din data de 15 octombrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2007, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, inculpatul A. şi partea civilă C. împotriva Sentinţei penale nr. 223 din 21 decembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. x/2007; a fost desfiinţată sentinţa sub aspectul laturii penale; au fost descontopite pedepsele, înlăturând aplicarea prevederilor art. 33 şi 34 din C. pen., au fost reduse pedepsele aplicate inculpatului: - de la 14 ani închisoare la 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere prev. de art. 217 alin. (1) raportat la art. 217 alin. (4) din C. pen.- de la 14 ani închisoare, la 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208, 209 alin. (1) lit. e) din C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) din C. pen. au fost recontopite pedepsele, în pedeapsa cea mai grea, de 23 ani închisoare, sporită cu 4 ani închisoare, inculpatul urmând să execute o pedeapsă rezultantă de 27 ani închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) din C. pen. au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei, precum şi starea de arest a inculpatului şi s-a dedus în continuare detenţia de la 21 decembrie 2007, la zi.
Recursul formulat împotriva acestei decizii a fost respins de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia penală nr. 638 din 23 februarie 2009.
Or, în raport, cu motivele contestaţiei la executare formulate şi decizia a cărei lămurire se solicită, în ceea ce priveşte executarea sa, se constată că aceasta este inadmisibilă, astfel încât în temeiul art. 597 şi următoarele din C. proc. pen. urmează a o respinge pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., poate fi formulată contestaţie împotriva executării hotărârii penale când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.
Art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. de la 1969, prevede că în caz de concurs de infracţiuni se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte, iar dintre acestea se aplică pedeapsa, după cum urmează: când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani.
Se observă, astfel, că legea descrie modul în care se realizează concursul de infracţiuni, în practică regăsindu-se, atât modalitatea în care se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător se poate adăuga un spor de până la 5 ani, precum şi modalitatea în care judecătorul aplică pedeapsa cea mai grea, fără a fi sporită până la maximul ei special, pentru ca la această pedeapsă să adauge sporul de până la 5 ani, cum este cazul de faţă.
Tehnica de realizare a concursului de infracţiuni în ambele forme, a fost apreciată ca legală şi temeinică, regăsindu-se în practica judiciară, fără a putea constitui un motiv de nelegalitate a hotărârii judecătoreşti.
De altfel, critica adusă de către contestator sub aspectul existenţei unei nelămuriri cu privire la executarea pedepsei nu se poate regăsi în cazul invocat de către acesta, în condiţiile în care se critică însuşi aplicarea legii în hotărârea pusă în executare, critică ce poate forma obiectul căilor de atac anume reglementate de lege, excedând cadrului procesual al contestaţiei la executare.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie la executare, condamnatul A..
În motivarea contestaţiei a invocat ca temei de drept dispoziţiile art. 598 lit. c) din C. proc. pen., arătând că nu au fost respectare regulile impuse de art. 33 şi 34 din C. pen. vechi în ceea ce priveşte contopirea pedepselor.
Astfel, prin modul în care au fost stabilite pedepsele, în mod greşit s-a dispus acordarea unui spor ce se adaugă pedepsei celei mai grele aplicate, deşi instanţa era datoare să stabilească pedepsele pentru faptele săvârşite orientate spre maximul special de pedeapsă şi numai în condiţiile în care acest maxim era neîndestulător se impunea aplicarea unui spor.
Examinând decizia atacată, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată contestaţia ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:
Contestaţia la executare este un procedeu jurisdicţional prin intermediul căruia se soluţionează exclusiv incidente prevăzute limitativ de lege, ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive, cu scopul de a se asigura legalitatea executării hotărârilor judecătoreşti, fără a se putea, însă, modifica soluţia pronunţată, care se bucură de autoritate de lucru judecat.
Potrivit art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută.
Regimul juridic al contestaţiei la executare este acela al unui mijloc procesual prin care se asigură punerea în executare şi executarea propriu-zisă a hotărârii penale definitive în conformitate cu legea, prin aplicarea acelor dispoziţii de drept penal şi drept procesual penal care se referă exclusiv la executarea unei condamnări penale.
Aşadar, prin contestaţia la executare nu se poate analiza legalitatea sau temeinicia hotărârii penale, ci doar aspectele de nelegalitate constatate în procedura punerii în executare a hotărârii penale definitive.
Critica contestatorului, întemeiată, în drept, pe dispoziţiile art. 598 lit. c) din C. proc. pen., vizează, în esenţă, faptul că la pedepsele contopite potrivit art. 34 lit. b) din C. pen. de la 1969 i s-a aplicat un spor de 4 ani închisoare, spor care, în opinia contestatorului, nu a fost legal stabilit.
Potrivit art. 34 lit. b) din C. pen. de la 1969, în caz de concurs de infracţiuni se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte, iar când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani.
În acest context, se observă că, pedeapsa cea mai grea stabilită prin Sentinţa penală nr. 223 din 21 decembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. x/2007, inculpatului A. a fost de 23 de ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174, 175 lit. a) din C. pen., pedeapsă ce a fost menţinută prin Decizia penală nr. 136 din data de 15 octombrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Craiova la care instanţa de apel a adăugat un spor de 4 ani.
În această ordine de idei, Înalta Curte constată, pe de o parte, că pedeapsa aplicată contestatorului este stabilită conform textului legal, iar pe de altă parte, că motivul invocat nu poate fi circumscris vreunei nelămuriri cu privire la hotărârea care se execută, în înţelesul dat acestei sintagme prin dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen.
Pentru aceste motive, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Deciziei nr. 949/2020 din data de 3 septembrie 2020 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Deciziei nr. 949/2020 din data de 3 septembrie 2020 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 12 noiembrie 2020.
Procesat de GGC - LM