Asupra contestaţiei de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 110 din data de 3 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie s-au hotărât următoarele:
În baza art. 99 alin. (2) lit. c) şi art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a respins cererea formulată de autorităţile judiciare din Italia - Parchetul Tribunalului din Mantova, privind executarea mandatelor europene de arestare nr. N 208/2017/SIEP din data de 2 iulie 2020, emise împotriva persoanei solicitate A.
În baza art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus recunoaşterea, pe cale incidentală, a:
- Sentinţei nr. 310/2014 Reg. Sentinţa nr. 1961/2014 N.R. din 24 septembrie 2014 a Tribunalului din Mantova, irevocabilă la 24 septembrie 2014, prin care persoana solicitată A. a fost condamnată la pedeapsa închisorii de 2 ani şi 8 luni pentru comiterea infracţiunilor de jaf organizat sau armat şi simularea unei infracţiuni, prevăzute de art. 81, 110, 367, 624, 648 din C. pen. italian, reţinute ca având corespondent în legea penală română în infracţiunile de: furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b), d) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. tăinuire, prevăzută de art. 270 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. şi fals în declaraţii, prevăzută de art. 326 C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.
- Sentinţei nr. 1269/2016 Reg. Sentinţa nr. 297/2015 N.R. din 10 martie 2017 a Tribunalului din Mantova, prin care persoana solicitată A. a fost condamnată la pedeapsa închisorii de 9 luni pentru comiterea infracţiunii de jaf organizat sau armat prevăzută de art. 56, 110, 624 din C. pen. italian, reţinută ca având corespondent în legea penală română în infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b), d) C. pen.
S-a dispus executarea de către persoana solicitată A., într-un penitenciar din România, a pedepsei de 3 ani şi 5 luni închisoare stabilită conform Prevederii de executare a pedepselor concurente şi Ordinului de executare nr. 208/2017 SIEP din 15 noiembrie 2017, emise de Procuratura de pe lângă Tribunalul din Mantova.
În temeiul art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de executare a pedepsei închisorii.
În baza art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa închisorii perioada de reţinere şi arest preventiv de la 5 octombrie 2020 la zi.
În temeiul art. 14 din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus traducerea hotărârii şi a adresei de comunicare a hotărârii către autoritatea judiciară emitentă, din limba română în limba daneză, traducerile urmând a se efectua în regim de urgenţă.
În temeiul art. 87 din Legea nr. 302/2004, republicată, cheltuielile judiciare avansate de stat au fost lăsate în sarcina acestuia.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin Adresa nr. x din data de 28 septembrie 2020, Ministerul Afacerilor Interne - Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională, Biroul Sirene a înaintat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău semnalarea transmisă de Biroul SIRENE Naţional din Italia privind arestarea persoanei solicitate A., împotriva căreia s-a emis, de către autorităţile judiciare din Italia - Parchetul Tribunalului din Mantova, două mandate europene de arestare.
În conformitate cu prevederile art. 100 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a procedat la identificarea persoanei solicitate şi aducerea la cunoştinţa acesteia a semnalării transmise, iar în baza art. 101 din acelaşi act normativ, a dispus reţinerea părţii, pentru o durată de 24 de ore, începând cu data de 5 octombrie 2020, ora 15:57, până la data de 6 octombrie 2020, ora 15:57, aducându-i la cunoştinţă motivele acestei măsuri (prin Ordonanţa nr. x/2020 din data de 5 octombrie 2020).
Prin Referatul nr. x/2020 din data de 6 octombrie 2020, în conformitate cu prevederile art. 102 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, republicată, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a sesizat Curtea de Apel Bacău în vederea arestării persoanei solicitate.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, la data de 6 octombrie 2020, sub nr. x/2020.
Astfel învestită, prin Încheierea din data de 6 octombrie 2020, Curtea de Apel Bacău, în baza art. 102 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată, a dispus arestarea provizorie în vederea predării a persoanei solicitate A., pentru o durată de 15 zile, de la data de 6 octombrie 2020 la data de 20 octombrie 2020, inclusiv, şi a fixat termen în procedură la data de 16 octombrie 2020, pentru ca procurorul să prezinte mandatele europene de arestare emise de autorităţile din Italia, precum şi traducerea acestora în limba română.
Măsura arestării provizorii în vederea predării dispusă faţă de persoana solicitată a fost menţinută prin încheierea de şedinţă din 16 octombrie 2020, până la data de 4 noiembrie 2020, inclusiv.
La data de 09 octombrie 2020, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a înaintat cele două mandate europene de arestare emise de autorităţile judiciare din Italia, traduse în limba română.
Totodată, la solicitarea instanţei, autoritatea judiciară emitentă a mandatelor europene de arestare a comunicat, în copie, Sentinţa nr. 310/2014 Reg. Sentinţa nr. 1961/2014 N.R. din 24 septembrie 2014 şi Sentinţa nr. 1269/2016 Reg. Sentinţa nr. 297/2015 N.R. din 10 martie 2017, ambele ale Tribunalului din Mantova, în baza cărora au fost emise cele două mandate europene de arestare ce fac obiectul prezentei cauze, precum şi Prevederea de executare a pedepselor concurente şi Ordinul de executare nr. 208/2017 SIEP din 15 noiembrie 2017 emise de Procuratura de pe lângă Tribunalul din Mantova, precum şi lămuriri.
La termenul din 16 octombrie 2020, în conformitate cu prevederile art. 103 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, persoana solicitată a fost prezentată în faţa instanţei şi i s-a adus la cunoştinţă existenţa mandatelor europene de arestare şi conţinutul acestora, precum şi posibilitatea de a consimţi la predarea sa către statul solicitant şi de a renunţa la regula specialităţii.
După ce i s-au pus în vedere consecinţele juridice ale consimţământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia, persoana solicitată A. a declarat că nu este de acord cu predarea sa către autoritatea solicitantă.
Totodată, după ce i s-au adus la cunoştinţă prevederile art. 115 din Legea nr. 302/2004, republicată, persoana solicitată a declarat că nu renunţă la drepturile conferite de regula specialităţii, nefiind de acord să fie urmărită, judecată sau deţinută în vederea executării unei pedepse sau măsuri de siguranţă, ori supusă oricărei alte restricţii a libertăţii, pentru fapte comise anterior predării în baza mandatelor europene de arestare emise pe numele ei.
Ca urmare, la acelaşi termen de judecată, instanţa de fond a pus în discuţie contradictorie chestiunea recunoaşterii, pe cale incidentală, a sentinţelor de condamnare în baza cărora au fost emise mandatele europene de arestare ce fac obiectul prezentei cauze.
În acest context, evaluând cererea cu care a fost învestită, instanţa a reţinut că Parchetul Tribunalului din Mantova a emis, la data de 2 iulie 2020, în Dosarul cu nr. de referinţă N x/2017/SIEP, două mandate europene de arestare împotriva persoanei solicitate A., în vederea executării de către aceasta a unei pedepse de 3 ani şi 5 luni închisoare, stabilită prin Prevederea de executare a pedepselor concurente şi Ordinul de executare nr. 208/2017 SIEP din 15 noiembrie 2017 emise de Procuratura de pe lângă Tribunalul din Mantova.
Cele două mandate europene de arestare au fost emise în baza următoarelor sentinţe penale:
- Sentinţa nr. 310/2014 Reg. Sentinţa nr. 1961/2014 N.R. din 24 septembrie 2014 a Tribunalului din Mantova, irevocabilă la 24 septembrie 2014, prin care persoana solicitată A. a fost condamnată la pedeapsa închisorii de 2 ani şi 8 luni pentru comiterea infracţiunilor de jaf organizat sau armat şi simularea unei infracţiuni, prevăzute de art. 81, 110, 367, 624, 648 din C. pen. italian, constând în aceea că:
1). Între 27 noiembrie 2012 şi 28 noiembrie 2017, la B., împreună cu alţi complici, în scopul obţinerii unui profit ilicit, persoana solicitată A. a sustras cantităţi mari de cupru, respectiv, au intrat prin efracţie, noaptea, într-un cimitir şi au demontat mai multe jgheaburi din cupru.
2). În Mantova, între noiembrie - decembrie 2012, persoana solicitată, împreună cu alţi complici, acţionând după un plan criminal comun, cu diferite ocazii, în scopul obţinerii unui profit necuvenit, au primit şine furate şi câteva unelte agricole furate.
3). În 20 noiembrie 2012, în C., persoana solicitată a raportat în mod fals la poliţie/carabinieri furtul unui microbuz D., cu număr de înmatriculare românesc x.
- Sentinţa nr. 1269/2016 Reg. Sentinţa nr. 297/2015 N.R. din 10 martie 2017 a Tribunalului din Mantova, prin care persoana solicitată A. a fost condamnată la pedeapsa închisorii de 9 luni pentru comiterea infracţiunii de jaf organizat sau armat prevăzută de art. 56, 110, 624 din C. pen. italian, constând în aceea că, în data de 26 octombrie 2014, la E., persoana solicitată, împreună cu alţi complici, în scopul obţinerii unui profit ilicit, au încercat să sustragă dintr-un magazin două geci şi o cămaşă, în valoare totală de 113,7 euro, însă au eşuat în tentativa lor, datorită intervenţiei personalului magazinului.
A mai reţinut că infracţiunile pentru care a fost condamnată persoana solicitată A. prin sentinţele sus-menţionate au corespondent în legea penală română, întrunind condiţiile de tipicitate ale infracţiunilor de: furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b), d) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. tăinuire, prevăzută de art. 270 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. şi fals în declaraţii, prevăzută de art. 326 C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. (în cazul faptelor reţinute prin Sentinţa nr. 310/2014 Reg. Sentinţa nr. 1961/2014 N.R. din 24 septembrie 2014 a Tribunalului din Mantova), respectiv, ale infracţiunii de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b), d) C. pen. (în cazul faptei ce a făcut obiectul Sentinţei nr. 1269/2016 Reg. Sentinţa nr. 297/2015 N.R. din 10 martie 2017 a Tribunalului din Mantova).
Totodată, a notat că în cauză este incident motivul opţional de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată.
În acest sens, a reţinut că persoana solicitată A. a declarat că nu este de acord cu predarea sa către statul italian şi că refuză să execute pedeapsa pe teritoriul acestui stat, împrejurare în care, ţinând cont de faptul că aceasta este cetăţean român, că persoanele cu care se află în relaţii de rudenie apropiată se află în România şi că este administratorul unei societăţi comerciale cu sediul în România, instanţa a apreciat că reeducarea şi reinserţia socială a părţii s-ar putea realiza mult mai eficient dacă ar executa pedeapsa pe teritoriul României, iar nu pe teritoriul statului emitent.
În fine, instanţa de fond a constatat că în speţă nu este incident vreun alt motiv obligatoriu sau opţional de refuz al executării mandatului european de arestare, prevăzute de art. 99 alin. (1), (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, reţinând că motivul prev. de art. 99 alin. (2) lit. i) din acelaşi act normativ, invocat de apărare, nu poate fi reţinut întrucât din cuprinsul sentinţelor de condamnare şi din informaţiile transmise de autoritatea judiciară emitentă rezultă că persoana solicitată a fost citată în proces la domiciliul procesual ales, respectiv, a fost asistată de un apărător ales în cursul judecăţii.
Ca urmare, reţinând incidenţa în cauză a motivului de refuz al executării mandatului european de arestare prev. de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, instanţa a respins cererea formulată de autorităţile judiciare din Italia - Parchetul Tribunalului din Mantova privind executarea mandatelor europene de arestare nr. N 208/2017/SIEP, din data de 2 iulie 2020, emise pe numele persoanei solicitate A.
Notând însă că autoritatea judiciară emitentă a comunicat că urmează să solicite recunoaşterea sentinţelor de condamnare ce fac obiectul mandatelor europene de arestare, în condiţiile art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, instanţa a procedat la verificarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege pentru recunoaşterea Sentinţelor penale nr. 310/2014 Reg. Sentinţa nr. 1961/2014 N.R. din 24 septembrie 2014 a Tribunalului din Mantova, irevocabilă la 24 septembrie 2014, şi nr. 1269/2016 Reg. Sentinţa nr. 297/2015 N.R. din 10 martie 2017 a Tribunalului din Mantova.
În acest context, a constatat că cele două hotărâri sunt definitive şi executorii, că faptele pentru care s-au aplicat pedepsele constituie infracţiuni conform legii penale române, iar autorul acestora răspunde penal, dar şi că, deşi persoana condamnată A. nu este de acord să execute pedeapsa în România, consimţământul său nu este necesar la predare întrucât partea este cetăţean român şi trăieşte pe teritoriul României.
Totodată, notând că în cauză nu este incident vreunul dintre motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004, republicată, prima instanţă a constatat îndeplinite condiţiile prev. de art. 162 şi art. 167 din Legea nr. 302/2004, republicată, care permit recunoaşterea şi punerea în executare pe teritoriul României a hotărârilor judecătoreşti străine.
În raport cu aceste considerente, instanţa de fond a respins, în baza art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, cererea autorităţilor judiciare din Italia privind executarea mandatelor europene de arestare emise pe numele persoanei solicitate A., dispunând, în schimb, în temeiul art. 99 alin. (3) raportat la art. 167 din Legea nr. 302/2004, republicată, recunoaşterea şi punerea în executare a hotărârilor autorităţilor judiciare italiene în baza cărora au fost emise mandatele, conform dispozitivului redat în preambulul prezentelor considerente.
****
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a formulat contestaţie persoana solicitată A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 9 noiembrie 2020, sub nr. x/2020.
La data de 12 noiembrie 2020, în preziua termenului de judecată fixat în cauză (13 noiembrie 2020), contestatorul persoană solicitată A. a transmis la dosar motivele contestaţiei (formulate prin apărător ales), prin care a criticat hotărârea atacată pentru nelegalitate, pentru argumente circumscrise, în esenţă, următoarelor chestiuni:
- instanţa de fond şi-a încălcat funcţia judiciară întrucât, pe de o parte, a invocat, din oficiu, un motiv opţional de refuz al executării mandatului european de arestare (art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată), care putea face obiectul evaluării doar la solicitarea părţilor; pe de altă parte, fără să fi fost sesizată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi fără să i se fi solicitat acest lucru de către persoana solicitată, instanţa de fond a pus în discuţie şi a dispus recunoaşterea, pe cale incidentală, a celor două hotărâri judecătoreşti străine în baza cărora au fost emise mandatele europene de arestare;
- instanţa de fond a dispus recunoaşterea, pe cale incidentală, a celor două hotărâri judecătoreşti străine ce fac obiectul mandatelor europene de arestare, fără a fi îndeplinite condiţiile legale, respectiv, fără a se comunica autorităţilor judiciare ale statului solicitant, în condiţiile art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, scopul pentru care s-a solicitat transmiterea, în copie certificată, a celor două hotărâri judecătoreşti şi fără ca statul italian să solicite în mod expres recunoaşterea hotărârilor şi în condiţiile în care în cauză este incident motivul de refuz al executării prev. de 163 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 302/2004, republicată, ca urmare a faptului că reprezentarea juridică a persoanei solicitate în faţa instanţelor italiene nu a avut un caracter efectiv;
- instanţa de fond nu a argumentat în fapt şi în drept soluţia dispusă, limitându-se la evaluarea sumară a motivului de refuz al executării mandatului european de arestare prev. de art. 99 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 302/2004, republicată, fără a se pronunţa şi cu privire la incidenţa dispoziţiilor art. 23 alin. (2) şi, respectiv, a art. 58 alin. (1) şi (2) lit. c) raportat la art. 114 din acelaşi act normativ, invocate de apărare.
Deopotrivă, persoana solicitată a invocat şi netemeinicia hotărârii atacate, sens în care a susţinut că, având caracter opţional, motivul de refuz al executării prev. de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, putea fi reţinut ca temei al respingerii cererii autorităţilor judiciare italiene de punere în executare a mandatelor europene de arestare emise faţă de persoana solicitată, numai în urma unei evaluări temeinice a tuturor aspectelor invocate de apărare. Or, instanţa de fond a apreciat că reeducarea şi reinserţia socială a persoanei solicitate s-ar putea realiza mult mai eficient dacă aceasta ar executa pedeapsa pe teritoriul României, fără a avea în vedere faptul că autorităţile italiene nu au comunicat dacă există posibilitatea rejudecării dosarului în care s-a pronunţat Sentinţa nr. 1269/2016 Reg. Sentinţa nr. 297/2015 N.R. din 10 martie 2017 a Tribunalului din Mantova.
În finalul motivelor scrise de contestaţie, persoana solicitată A. a învederat că înţelege să revină asupra declaraţiei dată în faţa instanţei de fond, consemnată în Procesul-verbal din 16 octombrie 2020, exprimându-şi acordul cu privire la predarea sa către autorităţile judiciare din Italia, sens în care a solicitat instanţei de contestaţie să ia act de consimţământul său la predare.
În considerarea aspectelor anterior menţionate, contestatorul a solicitat admiterea contestaţiei, desfiinţarea hotărârii atacate, urmând ca în rejudecare, în urma evaluării cererii de punere în executare a celor două mandate europene de arestare prin raportare la consimţământul său la predare exprimat în mod ferm, motivele opţionale de refuz invocate şi cererea subsidiară de amânare a predării formulată în faţa instanţei de fond, să se dispună: în principal, respingerea cererii de punere în executare a mandatelor europene de arestare, ca urmare a constatării incidenţei art. 99 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 302/2004, republicată, (lipsa apărării efective a părţii în faţa instanţei din Italia), respectiv, a art. 23 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată (posibila afectare a stării de sănătate a persoanei solicitate raportat la numărul mare de cazuri SARS-COV-2 în Italia); în subsidiar, dispunerea amânării predării raportat la art. 114 coroborat cu art. 58 alin. (1) (finalizarea cercetărilor în Dosarul nr. x/2020 aflat în evidenţa Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov) şi alin. (2) lit. c) (posibilitatea de a mandata o persoană care să se ocupe de îngrijirea mamei persoanei solicitate şi a aspectelor urgente pentru societate) din Legea nr. 302/2004, republicată.
La termenul fixat în cauză, 13 noiembrie 2020, apărătorul ales al contestatorului persoană solicitată A. a invocat, prioritar, dorinţa acestuia de a reveni asupra declaraţiei dată în faţa instanţei de fond şi de a-şi exprima acordul cu privire la predarea sa către autorităţile judiciare din Italia, invocând ca temei legal al revenirii - dispoziţiile art. 47 din Legea nr. 302/2004, republicată.
În acest context, în raport cu motivele contestaţiei invocate în scris şi susţinute oral de apărare, Înalta Curte a procedat la audierea contestatorului persoană solicitată A., care (în cuprinsul declaraţiei aflată la dosarul Înaltei Curţi) a declarat că "este de acord să fie extrădat în Italia, pe baza mandatelor europene de arestare emise de autorităţile din Italia, ce fac obiectul prezentei cauze, cu respectarea principiului specialităţii."
Concluziile apărării şi ale reprezentantului Ministerului Public, formulate la termenul de dezbateri, sunt detaliat redate în practicaua prezentei decizii.
Examinând contestaţia formulată, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar şi a declaraţiei dată de persoana solicitată în contestaţie, Înalta Curte constată că acesta este fondată, în considerarea următoarelor argumente:
Potrivit dispoziţiilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.
Alin. (2) al aceluiaşi text de lege statuează că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.
Principiul recunoaşterii reciproce, care stă la baza cooperării judiciare internaţionale în materie penală, presupune, conform art. 1 alin. (2) din decizia-cadru supra citată, că statele membre sunt obligate, în principiu, să dea curs unui mandat european de arestare.
Altfel spus, statele membre nu pot refuza executarea unui astfel de mandat decât în cazurile de neexecutare obligatorie prevăzute de art. 3 din decizia-cadru, precum şi în cazurile enumerate în art. 4 din cuprinsul acesteia, care au fost transpuse în legislaţia românească în cuprinsul art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată.
Unul dintre motivele facultative de refuz al executării mandatului european de arestare este cel prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, care vizează situaţia "când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetăţean român sau trăieşte în România şi are o rezidenţă continuă şi legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puţin 5 ani şi aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranţă în statul membru emitent".
Potrivit art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată," în situaţia în care, în cauză, este incident exclusiv cazul prevăzut la alin. (2) lit. c), anterior pronunţării hotărârii prevăzute la art. 109, autoritatea judiciară română de executare solicită autorităţii judiciare de emitere transmiterea unei copii certificate a hotărârii de condamnare, precum şi orice alte informaţii necesare, informând autoritatea judiciară emitentă cu privire la scopul pentru care astfel de documente sunt solicitate. Recunoaşterea hotărârii penale străine de condamnare se face, pe cale incidentală, de instanţa de judecată în faţa căreia procedura executării mandatului european de arestare este pendinte. În cazul în care autoritatea judiciară română de executare a recunoscut hotărârea penală străină de condamnare, mandatul de executare a pedepsei se emite la data pronunţării hotărârii prevăzute la art. 109".
Potrivit dispoziţiilor legale mai sus evocate, autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare când acesta a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetăţean român sau trăieşte în România şi are o rezidenţă continuă şi legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puţin 5 ani şi aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranţă în statul membru emitent. În această situaţie, anterior pronunţării unei hotărâri cu privire la cererea de predare a persoanei solicitate, din oficiu, autoritatea judiciară română de executare solicită autorităţii judiciare de emitere transmiterea unei copii certificate a hotărârii de condamnare, precum şi orice alte informaţii necesare, informând autoritatea judiciară emitentă cu privire la scopul pentru care sunt solicitate astfel de documente. În cazul în care constată îndeplinite condiţiile prev. de art. 167 din Legea nr. 302/2004, republicată, instanţa procedează la recunoaşterea, pe cale incidentală, a hotărârii penale străine de condamnare şi la punerea în executare a acesteia pe teritoriul României, respingând, totodată, cererea principală de punere în executare a mandatului european de arestare emis în baza acesteia.
În contextul acestor consideraţii teoretice, evaluând datele concrete ale cauzei, Înalta Curte constată următoarele:
Curtea de Apel Bacău a fost învestită, la data de 6 octombrie 2020, în condiţiile art. 102 din Legea nr. 302/2004, republicată, cu cererea autorităţilor judiciare italiene de punere în executare a mandatelor europene de arestare emise, la data de 2 iulie 2020, de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Mantova, pe numele persoanei solicitate A., în vederea executării Sentinţei penale nr. 310/2014 Reg. Sentinţa nr. 1961/2014 R.G.N.R. din 27 iunie 2014 a Tribunalului din Mantova, executorie la 24 septembrie 2014 (aflată la dosarul de fond) prin care persoana solicitată a fost condamnată la pedeapsa închisorii de 2 ani şi 8 luni pentru comiterea infracţiunilor de jaf organizat sau armat şi simularea unei infracţiuni prevăzute de art. 81, 110, 367, 624, 648 din C. pen. italian şi, respectiv, a Sentinţei penale nr. 1269/2016 Reg. Sentinţa nr. 297/2015 N.R. din 22 septembrie 2016 a Tribunalului din Mantova, executorie la 10 martie 2017 (aflată la dosarul de fond), prin care persoana solicitată a fost condamnată la pedeapsa închisorii de 9 luni pentru comiterea infracţiunii de jaf organizat sau armat prevăzută de art. 56, 110, 624 din C. pen. italian.
În această procedură, la termenul din 16 octombrie 2020, în condiţiile art. 104 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, republicată, la interpelarea primei instanţe, persoana solicitată A. a arătat nu consimte la predarea către autorităţile judiciare din Italia şi că nu este de acord cu executarea pedepsei în Italia, ci, eventual, în România.
Luând act de opoziţia la predare a persoanei solicitate cetăţean român, instanţa de fond a constatat incidenţa în cauză a cazului facultativ de refuz al executării mandatului european de arestare prev. de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, context în care, în condiţiile art. 99 alin. (3) din acelaşi act normativ, a purces la verificarea condiţiilor ce permit recunoaşterea şi punerea în executare, pe cale incidentală, a hotărârilor ce fac obiectul mandatelor europene de arestare emise de statul italian şi, constatând îndeplinite condiţiile prev. de art. 167 din Legea nr. 302/2004, republicată, a procedat conform dispozitivului sentinţei redat în preambulul prezentelor considerente.
Persoana solicitată A. contestă, în cadrul prezentei căi de atac, această hotărâre, solicitând instanţei de contestaţie să procedeze la reformarea ei având în vedere, în principal, consimţământul la predare pe care l-a exprimat în mod neechivoc în faţa Înaltei Curţi.
Altfel spus, revenind asupra declaraţiei date în faţa instanţei de fond, de refuz al predării sale către statul emitent, şi exprimându-şi, în calea de atac, în mod ferm, consimţământul la predare, persoana solicitată A. solicită în cadrul prezentei contestaţii reevaluarea cererii autorităţilor judiciare italiene de punere în executare a mandatelor europene de arestare, în condiţiile art. 104 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 302/2004, republicată.
În acest context, procedând la evaluarea căii de atac cu care a fost învestită, Înalta Curte reţine, prioritar, că prima chestiune ce se impune a fi analizată în prezentul cadru procesual vizează legitimitatea revenirii persoanei solicitate A. asupra opoziţiei la predare exprimată în faţa primei instanţe şi, prin aceasta, legitimitatea consimţământului la predare dat de către aceasta în faţa instanţei de contestaţie.
În acest sens, Înalta Curte notează că dispoziţiile legale invocate de apărare ca temei al revenirii persoanei solicitate asupra opoziţiei la predarea, respectiv, art. 47 din Legea nr. 302/2004, republicată, care reglementează extrădarea voluntară, nu sunt aplicabile în cazul mandatului european de arestare, procedură judiciară simplificată de predare transfrontalieră între statele membre U.E., ce se realizează în baza principiul recunoaşterii şi încrederii reciproce între statele membre.
Cu toate acestea, notează că dispoziţiile similare ale art. 104 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 302/2004, republicată, care reglementează predarea voluntară în baza unui mandat european de arestare, nu limitează posibilitatea exprimării consimţământului la predare doar în faţa instanţei de fond, motiv pentru care, per a contrario, permite exprimarea acestuia şi în faţa instanţei de contestaţie.
Aceste dispoziţii legale se completează cu prevederile art. 110 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, care permit exercitarea contestaţiei împotriva hotărârii pronunţate asupra mandatului european de arestare numai în situaţia în care persoana solicitată nu şi-a dat consimţământul la predare.
În consecinţă, legea specială recunoaşte persoanei solicitate dreptul de a reveni asupra opoziţiei la predare, aceasta având posibilitatea ca, în contestaţia prevăzută de dispoziţiile legale anterior menţionate, să-şi exprime consimţământul la predare.
Altfel spus, persoana solicitată are dreptul de a-şi exprima consimţământul la predare în contestaţie numai în situaţia în care, în faţa primei instanţe, a formulat opoziţie la predare (ipoteza speţei). În rest, consimţământul la predare, care are caracter irevocabil, poate fi dat numai în faţa instanţei de fond.
În considerarea acestor argumente, reţinând caracterul legitim al consimţământului la predare dat de persoana solicitată A. în prezenta contestaţie, Înalta Curte constată că, urmare intervenirii acestuia, în cauză nu mai este incident motivul opţional de refuz al predării prev. de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, care a determinat, în condiţiile art. 99 alin. (3) din acelaşi act normativ, demararea procedurii de recunoaştere şi punere în executare, pe cale incidentală, a hotărârilor judecătoreşti ce fac obiectul mandatelor europene de arestare emise de autorităţile judiciare italiene, în urma căreia instanţa de fond a pronunţat soluţia contestată.
Practic, ca efect al consimţământului la predare exprimat de persoana solicitată A. în contestaţie, hotărârea instanţei de fond nu mai are, la acest moment, temei legal, situaţie în care se impune cu necesitate reformarea acesteia, iar în rejudecare, reevaluarea cererii iniţiale cu care a fost învestită instanţa, respectiv, cererea autorităţilor judiciare italiene de punere în executare a mandatelor europene de arestare, emise la data de 2 iulie 2020, de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Mantova, pe numele persoanei solicitate.
Constatând că actele aflate la dosarul cauzei permit evaluarea completă a cererii statului solicitant şi că, raportat la caracterul irevocabil al consimţământului la predare dat de persoana solicitată A., pronunţarea unei hotărâri asupra acesteia direct în contestaţie nu afectează echitatea procedurii, Înalta Curte va efectua direct, în ultimul grad de jurisdicţie, o analiză a particularităţilor fondului cauzei prin prisma dispoziţiilor art. 84 şi următoarele din Legea nr. 302/2004, republicată.
În acest context, notând că, în procedura punerii în executare a mandatului european de arestare, rolul instanţei de judecată se rezumă doar la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la motivele de refuz al predării pe care aceasta le invocă, Înalta Curte reţine că, prin cererea din 28 septembrie 2020, autorităţile judiciare italiene au solicitat punerea în executare a mandatelor europene de arestare emise, la data de 2 iulie 2020, de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Mantova, pe numele persoanei solicitate A., în baza:
- Sentinţei penale nr. 310/2014 Reg. Sentinţa nr. 1961/2014 R.G.N.R. din 27 iunie 2014 a Tribunalului din Mantova, executorie la 24 septembrie 2014, prin care persoana solicitată a fost condamnată la pedeapsa închisorii de 2 ani şi 8 luni pentru comiterea infracţiunilor de jaf organizat sau armat şi simularea unei infracţiuni prevăzute de art. 81, 110, 367, 624, 648 din C. pen. italian, constând, în fapt, în aceea că: între 27 noiembrie 2012 şi 28 noiembrie 2017, la B., împreună cu alţi complici, în scopul obţinerii unui profit ilicit, persoana solicitată A. a sustras cantităţi mari de cupru, respectiv au intrat prin efracţie, noaptea, într-un cimitir şi au demontat mai multe jgheaburi din cupru; în Mantova, între noiembrie - decembrie 2012, persoana solicitată, împreună cu alţi complici, acţionând după un plan criminal comun, cu diferite ocazii, în scopul obţinerii unui profit necuvenit, au primit şine furate şi câteva unelte agricole furate; în 20 noiembrie 2012, în C., persoana solicitată a raportat în mod fals la poliţie/carabinieri furtul unui microbuz D., cu număr de înmatriculare românesc x;
- şi, respectiv, a Sentinţei penale nr. 1269/2016 Reg. Sentinţa nr. 297/2015 N.R. din 22 septembrie 2016 a Tribunalului din Mantova, executorie la 10 martie 2017, prin care persoana solicitată A. a fost condamnată la pedeapsa închisorii de 9 luni pentru comiterea infracţiunii de jaf organizat sau armat prevăzută de art. 56, 110, 624 din C. pen. italian, constând în aceea că, în data de 26 octombrie 2014, la E., persoana solicitată, împreună cu alţi complici, în scopul obţinerii unui profit ilicit, a încercat să sustragă dintr-un magazin două geci şi o cămaşă, în valoare totală de 113,7 euro, însă au eşuat în tentativa lor, datorită intervenţiei personalului magazinului.
Cele două mandate europene de arestare (aflate, traduse în limba română, la dosarul Curţii de Apel Bacău) au fost emise în vederea executării de către persoana solicitată A. a pedepsei de 3 ani şi 5 luni închisoare stabilită prin Prevederea de executare a pedepselor concurente şi Ordinul de executare nr. 208/2017 SIEP din 15 noiembrie 2017 emise de Procuratura de pe lângă Tribunalul din Mantova (aflate, traduse în limba română, la dosarul Curţii de Apel Bacău), în urma cumulării pedepselor aplicate prin sentinţele anterior menţionate.
Evaluând aceste mandate, Înalta Curte constată că ele îndeplinesc condiţiile de formă şi conţinut prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, republicată.
Deopotrivă, constată că infracţiunile ce formează obiectul mandatelor europene de arestare emise de autoritatea judiciară solicitantă îndeplinesc condiţia dublei incriminări prev. de art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată.
În acest sens, notează că, raportat la particularităţile factuale reţinute în descrierea lor, infracţiunile de jaf organizat sau armat şi simularea unei infracţiuni prevăzute de art. 81, 110, 367, 624, 648 din C. pen. italian (pentru care persoana solicitată A. a fost condamnată prin Sentinţa penală nr. 310/2014 Reg. Sentinţa nr. 1961/2014 R.G.N.R. din 27.06.2014 a Tribunalului din Mantova, executorie la 24 septembrie 2014), îşi găsesc corespondent, în legislaţia românească, în infracţiunile de furt calificat - prevăzută de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b), d) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., tăinuire - prevăzută de art. 270 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. şi inducerea în eroare a organelor judiciare - prevăzută de art. 268 alin. (1) C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., iar infracţiunea de jaf organizat sau armat prevăzută de art. 56, 110, 624 din C. pen. italian (pentru care persoana solicitată a fost condamnată prin Sentinţa penală nr. 1269/2016 Reg. Sentinţa nr. 297/2015 N.R. din 22 septembrie 2016 a Tribunalului din Mantova, executorie la 10 martie 2017) îşi găseşte corespondent în legislaţia penală românească în infracţiunea de tentativă la furt, prevăzută de art. 32 raportat la art. 228 alin. (1) C. pen.
În fine, Înalta Curte constată că, în cauză, nu este incident vreunul dintre motivele obligatorii sau opţionale de refuz al executării, prev. de art. 99 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, reţinând că, în condiţiile în care din cuprinsul sentinţelor de condamnare şi din informaţiile transmise de autoritatea judiciară emitentă, aflate la dosarul Curţii de Apel Bacău, rezultă că persoana solicitată a fost citată în cele două procese la domiciliul procesual ales şi a fost reprezentată de un apărător ales (în cauza Reg. Sentinţa nr. 1961/2014), respectiv, de un apărător desemnat din oficiu (în cauza Reg. Sentinţa nr. 297/2015) în cursul judecăţii, în cauză nu este incident cazul prev. de art. 99 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 302/2004, invocat de apărare.
Deopotrivă, constată că nu este incident nici vreunul dintre motivele de amânare a predării prevăzute de art. 58 din Legea nr. 302/2004, republicată, aplicabile în materia mandatului european de arestare în baza art. 114 alin. (1) din acelaşi act normativ.
În acest sens, Înalta Curte constată că textul art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, (invocat de apărare) instituie în sarcina instanţei învestite cu executarea mandatului european de arestare, cu titlu imperativ, obligaţia amânării predării persoanei solicitate atunci când aceasta este cercetată penal de către autorităţile judiciare române, amânarea predării durând până la soluţionarea definitivă a cauzei penale, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenţie a pedepsei, până la punerea în libertate a persoanei solicitate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen.
Acest motiv obligatoriu de amânare a predării este incident în situaţia în care, în cauza penală instrumentată de organele de anchetă din România, faţă de persoana solicitată s-a dispus, conform art. 305 alin. (3) din C. proc. pen., efectuarea urmăririi penale in personam.
Până la acest moment, persoana solicitată nu are nicio calitate în cadrul procedurilor penale efectuate de către autorităţile judiciare române, urmărirea penală fiind începută doar in rem.
În consecinţă, pentru a constitui temei pentru amânarea predării în condiţiile art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, afacerile judiciare din România ale persoanei solicitate trebuie să se afle cel puţin în faza urmăririi penale in personam declanşată faţă de aceasta.
În contextul acestor consideraţii teoretice, Înalta Curte notează că, în cauză, prin adresa din 16 octombrie 2020 a Inspectoratului de Poliţie Judeţean Braşov - Serviciul Rutier (aflată la dosarul Curţii de Apel Bacău), depusă de apărătorul persoanei solicitată la termenul de dezbateri în fond, se comunică faptul că, după ce, la data de 5 septembrie 2020, în jurul orei 16:40, A. a fost depistat în trafic pe DN 11 KM 50 - 100, conducând autoturismul D. cu nr. x ce tracta remorca cu nr. x, stabilindu-se că numerele montate pe autoturismul D. sunt false, pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov s-a constituit Dosarul penal nr. x/2020, în care se efectuează cercetări in rem privind infracţiunile prev. de art. 334 alin. (1) C. pen., art. 334 alin. (2) C. pen. şi art. 335 alin. (2) C. pen.
În consecinţă, Înalta Curte constată că, în cauză, nu este incident motivul obligatoriu de amânare a predării prevăzut de art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, întrucât în dosarul penal invocat de contestatorul persoană solicitată se efectuează, în prezent, urmărirea penală in rem.
Mai constată că în cauză nu este incident nici motivul opţional de amânare a predării prev. de art. 58 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, reţinând că persoana solicitată nu a făcut dovada faptului că, din cauza unor împrejurări speciale, predarea imediată ar avea consecinţe grave pentru ea sau familia ei.
În fine, constată că, deşi în condiţiile consimţământului la predare dat de persoana solicitată în contestaţie, evaluarea criticii acesteia vizând efectele potenţial negative ale predării asupra stării sale de sănătate, invocate în temeiul art. 22 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, este superfluă, este facil a se observa că dispoziţiile legale anterior menţionate, care reglementează motivele opţionale de refuz al extrădării, nu sunt aplicabile în cazul mandatului european de arestare.
În concluzie, constatând îndeplinite condiţiile prev. de art. 104 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 302/2004, în baza dispoziţiilor art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 110 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte va admite contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 110 din data de 3 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Va desfiinţa, în parte, hotărârea atacată şi, rejudecând:
Va admite sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi, în consecinţă:
În baza art. 104 alin. (5) raportat la art. 109 din Legea nr. 302/2004, republicată, va dispune punerea în executare a mandatelor europene de arestare, emise la data de 2 iulie 2020, de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Mantova, pe numele persoanei solicitate A., în baza Sentinţei penale nr. 310/2014 Reg. Sentinţa nr. 1961/2014 R.G.N.R. din 27 iunie 2014 a Tribunalului din Mantova, executorie la 24 septembrie 2014, prin care persoana solicitată a fost condamnată la pedeapsa închisorii de 2 ani şi 8 luni pentru comiterea infracţiunilor de jaf organizat sau armat şi simularea unei infracţiuni prevăzute de art. 81, 110, 367, 624, 648 din C. pen. italian şi, respectiv, a Sentinţei penale nr. 1269/2016 Reg. Sentinţa nr. 297/2015 N.R. din 22 septembrie 2016 a Tribunalului din Mantova, executorie la 10 martie 2017, prin care persoana solicitată A. a fost condamnată la pedeapsa închisorii de 9 luni pentru comiterea infracţiunii de jaf organizat sau armat prevăzută de art. 56, 110, 624 din C. pen. italian.
Va lua act de acordul persoanei solicitate de a fi predată autorităţilor judiciare italiene şi va constata că aceasta nu a renunţat la beneficiul conferit de regula specialităţii.
În raport cu soluţia astfel dispusă, în temeiul art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, republicată, va dispune arestarea persoanei solicitate, pe o durată de 30 de zile, în vederea predării către autorităţile judiciare ale statului solicitant, începând cu data de 13 noiembrie 2020 şi până la data de 12 decembrie 2020.
Totodată, constatând că, în prezent, persoana solicitată se află sub puterea Mandatului de executare a pedepsei nr. 113/D din 3 noiembrie 2020 emis de Curtea de Apel Bacău, va dispune anularea acestuia şi emiterea, în baza art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, republicată, raportat la art. 555 C. proc. pen., a unui mandat de arestare a persoanei solicitate A., pe durata anterior menţionată.
În fine, va nota că persoana solicitată a fost reţinută şi arestată provizoriu în vederea predării începând cu 5 octombrie 2020 şi până la data 3 noiembrie 2020, iar începând cu data de 3 noiembrie 2020 şi până la zi, s-a aflat în executarea Mandatului de executare a pedepsei nr. 113/D din 3 noiembrie 2020 emis de Curtea de Apel Bacău.
Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate, care nu contravin prezentei.
Raportat la soluţia dispusă, în temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea prezentei contestaţii vor rămâne în sarcina statului, urmând ca, în temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 253 RON, să fie plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 110 din data de 3 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Desfiinţează, în parte, hotărârea atacată şi, rejudecând:
Admite sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi, în consecinţă:
În baza art. 104 alin. (5) raportat la art. 109 din Legea nr. 302/2004, republicată, dispune punerea în executare a mandatelor europene de arestare, emise la data de 2 iulie 2020, de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Mantova, pe numele persoanei solicitate A., în baza Sentinţei penale nr. 310/2014 Reg. Sentinţa nr. 1961/2014 R.G.N.R. din 27 iunie 2014 a Tribunalului din Mantova, executorie la 24 septembrie 2014, prin care persoana solicitată a fost condamnată la pedeapsa închisorii de 2 ani şi 8 luni pentru comiterea infracţiunilor de jaf organizat sau armat şi simularea unei infracţiuni prevăzute de art. 81, 110, 367, 624, 648 din C. pen. italian şi, respectiv, a Sentinţei penale nr. 1269/2016 Reg. Sentinţa nr. 297/2015 N.R. din 22 septembrie 2016 a Tribunalului din Mantova, executorie la 10 martie 2017, prin care persoana solicitată A. a fost condamnată la pedeapsa închisorii de 9 luni pentru comiterea infracţiunii de jaf organizat sau armat prevăzută de art. 56, 110, 624 din C. pen. italian.
Ia act de acordul persoanei solicitate de a fi predată autorităţilor judiciare italiene.
Constată că persoana solicitată nu a renunţat la beneficiul conferit de regula specialităţii.
În baza art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, republicată, dispune arestarea persoanei solicitate, pe o durată de 30 de zile, în vederea predării către autorităţile judiciare ale statului solicitant, începând cu data de 13 noiembrie 2020 şi până la data de 12 decembrie 2020.
Constată că persoana solicitată a fost reţinută şi arestată provizoriu în vederea predării începând cu 5 octombrie 2020 şi până la data 3 noiembrie 2020, iar începând cu data de 3 noiembrie 2020 şi până la zi, s-a aflat în executarea Mandatului de executare a pedepsei nr. 113/D din 3 noiembrie 2020 emis de Curtea de Apel Bacău.
Dispune anularea Mandatului de executare a pedepsei nr. 113/D din 3 noiembrie 2020 emis de Curtea de Apel Bacău.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate, care nu contravin prezentei.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea prezentei contestaţii rămân în sarcina acestuia.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 253 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 noiembrie 2020.
Procesat de GGC - LM