Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea F din data de 13 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2020, în temeiul art. 104 alin. (9) şi 10 din Legea nr. 302/2004, a fost menţinută măsura arestării persoanei solicitate A. în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 14 noiembrie 2020 şi până la data de 13 decembrie 2020, inclusiv.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, iar conform art. 8 alin. (1) lit. a) din Protocolul privind stabilirea onorariilor cuvenite avocaţilor pentru furnizarea serviciilor de asistenţă judiciară în materie penală, onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 313 RON, s-a avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 196/F din 15 octombrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2020, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, s-a dispus punerea în executare a Mandatului european de arestare emis la data de 9 septembrie 2020 de către Tribunalul din Piacenza - Italia pe numele persoanei solicitate A. şi predarea, cu respectarea regulii specialităţii, a persoanei solicitate către autorităţile judiciare italiene.
S-a luat act de consimţământul persoanei solicitate la predare şi de faptul că persoana solicitată nu a renunţat la regula specialităţii.
S-a dispus arestarea persoanei solicitate, în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile, de la data punerii în executare, s-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută de la 5 octombrie 2020 la 6 octombrie 2020 şi sub control judiciar de la 6 octombrie 2020 la 15 octombrie 2020 şi, conform art. 104 alin. (13) din Legea 302/2004, s-a dispus emiterea mandatului de arestare în vederea predării.
Prin Adresa nr. x/2020 din data de 12 noiembrie 2020, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a sesizat Curtea de Apel Bucureşti cu privire la prelungirea măsurii arestării preventive faţă de persoana solicitată A., în temeiul art. 113 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 302/2004. În motivarea sesizării, Ministerul Public a învederat că la data de 11 noiembrie 2020 Biroul Naţional Sirene a comunicat formularul M transmis de Biroul Sirene Italia, cu privire la imposibilitatea realizării misiunii de preluare a sus-numitului în termenul stabilit în contextul măsurilor de siguranţă impuse de evoluţia pandemiei de Covid-19, precum şi solicitarea de prelungire a arestării cu 30 de zile.
Analizând sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, Curtea a reţinut următoarele:
Potrivit art. 23 din Decizia-cadru a Consiliului U.E. din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre (2002/584/JAI), intitulat "Termenul pentru predarea persoanei":
"(1) Persoana căutată este predată în cel mai scurt timp, la o dată convenită între autorităţile implicate.
(2) Aceasta este predată în termen de cel mult 10 zile de la data deciziei finale privind executarea mandatului european de arestare.
(3) În cazul în care predarea persoanei căutate în termenul prevăzut la alin. (2) este împiedicată de un caz de forţă majoră în oricare dintre statele membre, autoritatea judiciară de executare şi autoritatea judiciară emitentă iau imediat legătura una cu cealaltă şi convin asupra unei noi date a predării. În acest caz, predarea are loc în termen de zece zile de la noua dată convenită.
(4) În mod excepţional, predarea poate fi suspendată temporar din motive umanitare serioase, cum ar fi existenţa unor motive valabile pentru a crede că aceasta ar pune în mod evident în pericol viaţa sau sănătatea persoanei căutate. Executarea mandatului european de arestare are loc de îndată ce aceste motive au încetat să existe. Autoritatea judiciară de executare informează de îndată autoritatea judiciară emitentă despre acest aspect şi convine cu aceasta asupra unei noi date a predării. În acest caz, predarea are loc în termen de 10 zile de la noua dată astfel convenită.
(5) La expirarea termenelor prevăzute la alin. (2) - (4), în cazul în care persoana se mai află în detenţie, ea este pusă în libertate".
Totodată, potrivit art. 113 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, intitulat "Predarea persoanei solicitate":
"(1) Predarea se realizează de Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, cu sprijinul unităţii de poliţie de pe raza căreia se află locul de detenţie, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare.
(2) Dacă din motive independente de voinţa autorităţilor române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române şi autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.
(3) În cazul în care sunt depăşite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză să fie primită de către statul emitent, se va proceda la punerea în libertate a persoanei urmărite, fără ca acest fapt să constituie un motiv de refuz al executării unui viitor mandat european de arestare, bazat pe aceleaşi fapte".
În aplicarea acestor dispoziţii legale, Curtea a constatat că, în contextul epidemiei provocate de COVID-19, autorităţile statului emitent împreună cu autorităţile române s-au aflat în imposibilitate să realizeze predarea persoanei solicitate în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare ce face obiectul prezentei cauze.
În acest cadru, Curtea a reţinut că situaţia generată de epidemia COVID-19 constituie un "motiv independent de voinţa autorităţilor române sau ale statului emitent" pentru care predarea persoanei solicitate A. nu s-a putut realiza în interiorul termenului de 10 zile de la data deciziei finale privind executarea mandatului european de arestare.
Sub acest aspect, Curtea a constatat că, în contextul situaţiei epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2, în România s-a decretat stare de alertă, respectiv s-a dispus prelungirea stării de alertă, iar conform prevederilor art. 1 din H.G. nr. 476 din data de 16 iunie 2020 şi art. 4 din Anexa 3, sunt restricţionate anumite zboruri, situaţia actualizându-se periodic de către Comitetul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă.
Totodată, această împrejurare corespunde sintagmei "caz de forţă majoră" deopotrivă mai sus menţionată, astfel cum aceasta a fost interpretată şi în Hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (Camera a treia) din 25 ianuarie 2017 în Cauza C-640/15 (par. 53), în sensul de "împrejurare străină celui care o invocă, neobişnuită şi imprevizibilă, ale cărei consecinţe nu ar fi putut să fie evitate, în pofida diligenţei manifestate". Pe de altă parte, rezultă dintr-o jurisprudenţă constantă, stabilită şi în diferite domenii ale dreptului Uniunii, că noţiunea de forţă majoră trebuie să fie înţeleasă în sensul de împrejurări străine celui care le invocă, neobişnuite şi imprevizibile, ale căror consecinţe nu ar fi putut să fie evitate, în pofida diligenţei manifestate (a se vedea în acest sens Hotărârea din 18 decembrie 2007, Société Pipeline Méditerranée et Rhône, C-314/06, EU:C:2007:817, punctul 23, Hotărârea din 18 martie 2010, SGS Belgium şi alţii, C-218/09, EU:C:2010:152, punctul 44, şi Hotărârea din 18 iulie 2013, Eurofit, C-99/12, EU:C:2013:487, punctul 31).
Prin urmare, Curtea a constatat că devin incidente dispoziţiile art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, sens în care autoritatea competentă a statului emitent împreună cu Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române urmează să stabilească o dată de predare, în afara termenului de 10 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare, iar predarea trebuie să aibă loc în termen de 10 zile de la această dată convenită.
Astfel fiind, chiar dacă autorităţile competente ale statului emitent şi ale statului român nu au reuşit să stabilească iniţial o dată de predare în interiorul termenul de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare, din coroborarea dispoziţiilor art. 113 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 302/2004, actualizată, rezultă că, în ipoteza imposibilităţii predării persoanei solicitate în termenul iniţial de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare, autorităţile statului emitent şi ale statului de executare trebuie să stabilească o nouă dată în vederea predării, iar predarea trebuie să aibă loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.
În continuare, analizând actele şi lucrările dosarului din perspectiva măsurii arestării persoanei solicitate, Curtea a constatat următoarele:
Potrivit art. 104 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, intitulat "Procedura de executare a mandatului european de arestare":
"(9) Instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menţinerea arestării în vederea predării. În acest sens, instanţa se pronunţă prin încheiere motivată, ţinând seama de termenele prevăzute la art. 112.
(10) În toate cazurile, măsura arestării în vederea predării poate fi luată numai dusă ascultarea persoanei solicitate în prezenţa apărătorului. Durata iniţială a arestării nu poate depăşi 30 de zile, iar durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăşi în nici un caz 180 de zile".
În acest context, în cazul în care autorităţile implicate urmează să identifice o dată în vederea predării, în afara termenului de 10 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare, în temeiul dispoziţiilor legale precizate, Curtea trebuie să decidă asupra menţinerii măsurii arestării în vederea predării a persoanei solicitate A., în conformitate cu art. 6 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, referitoare la dreptul la libertate şi la siguranţă.
În cauză, Curtea a reţinut că motivele pentru care persoana solicitată nu a putut fi predată în termenul pentru care s-a dispus iniţial arestarea sunt întemeiate, că durata detenţiei nu a depăşit un termen rezonabil, precum şi faptul că durata arestării persoanei solicitate nu a depăşit termenul maxim de 180 de zile stabilit de art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004.
Totodată, Curtea a constatat că raportat la dispoziţiile art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004, predarea persoanei solicitate se poate realiza doar în timp ce aceasta se află sub puterea măsurii arestării, astfel încât luarea unei măsuri preventive alternative nu este posibilă în acest moment.
În consecinţă, constatând că temeiurile care au determinat arestarea iniţială impun în continuare privarea de libertate a persoanei solicitate, Curtea a menţinut arestarea în vederea predării a persoanei solicitate A. în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile.
Împotriva încheierii F din data de 13 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2020 a formulat contestaţie persoana solicitată A. solicitând admiterea contestaţiei şi luarea măsurii preventive a controlului judiciar.
Examinând contestaţia formulată de persoana solicitată A., în baza actelor şi lucrărilor de la dosar şi în raport cu criticile formulate, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 23 alin. (4) din Decizia-Cadru nr. 584/2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre (2002/584/JAI): în mod excepţional, predarea poate fi suspendată temporar din motive umanitare serioase, cum ar fi existenţa unor motive valabile pentru a crede că aceasta ar pune în mod evident în pericol viaţa sau sănătatea persoanei căutate. Executarea mandatului european de arestare are loc de îndată ce aceste motive au încetat să existe. Autoritatea judiciară de executare informează de îndată autoritatea judiciară emitentă despre acest aspect şi convine cu aceasta asupra unei noi date a predării. În acest caz, predarea are loc în termen de 10 zile de la noua dată astfel convenită.
Potrivit dispoziţiilor cuprinse în art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, Înalta Curte reţine că "dacă din motive independente de voinţa autorităţilor române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratul General al Poliţiei Române şi autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită".
Potrivit art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, republicată, instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menţinerea arestării în vederea predării. În acest sens, instanţa se pronunţă prin încheiere motivată, ţinând seama de termenele prevăzute la art. 112.
Alineatul 10 al aceluiaşi articol prevede că, în toate cazurile, măsura arestării în vederea predării poate fi luată numai după ascultarea persoanei solicitate în prezenţa apărătorului. Durata iniţială a arestării nu poate depăşi 30 de zile, iar durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăşi în niciun caz 180 de zile.
Astfel, cu referire la menţinerea măsurii arestului provizoriu în vederea predării, potrivit art. 104 din Legea nr. 302/2004 republicată, în situaţia în care se dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare se dispune şi arestarea sau, după caz, menţinerea arestării provizorii persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă, neexistând posibilitatea ca, în această etapă a procedurii să se dispună o măsură mai blândă, respectiv controlul judiciar astfel cum s-a solicitat de către contestator.
Având în vedere mandatul european de arestare dispus faţă de persoana solicitată A., faptul că în România s-a decretat stare de alertă, respectiv s-a dispus prelungirea stării de alertă, iar conform prevederilor art. 1 din H.G. nr. 476 din data de 16 iunie 2020 şi art. 4 din Anexa 3, sunt restricţionate anumite zboruri, situaţia actualizându-se periodic de către Comitetul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă, precum şi faptul că misiunea de predare a persoanei solicitate în Italia nu a putut fi realizată până în prezent în contextul crizei sanitare existente, în care o serie de restricţii sunt impuse statelor membre pentru a preveni răspândirea infecţiei cu SARS-COV-2, ceea ce îngreunează procedurile pentru predarea persoanelor faţă de care s-au emis mandate europene de arestare, instanţa de control judiciar apreciază că prima instanţă a procedat conform dispoziţiilor legale incidente în materie, anterior enunţate, menţinând măsura arestării provizorii în vederea predării faţă de persoana solicitată.
Prin urmare, măsura în discuţie se încadrează în dispoziţiile legale anterior menţionate, fiind în mod corect menţinută de către prima instanţă.
În ceea ce priveşte susţinerea apărătorului desemnat din oficiu cu privire la faptul că persoana solicitată ar putea rămâne arestat o perioadă nedeterminată până când se va reuşi procedura de predare, instanţa face trimitere la dispoziţiile art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 prin se stabileşte că durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăşi în niciun caz 180 de zile şi, raportat la datele din prezenta cauză, se constată că această perioadă nu a fost depăşită.
De asemenea, Înalta Curte, în acord cu instanţa fondului, reţine că în cadrul procedurii de executare a mandatului european de arestare, în cazul unei soluţii de admitere, prin sentinţa prin care instanţa se pronunţă asupra executării mandatului european de arestare, se dispune întotdeauna arestarea persoanei solicitate în vederea predării, o atare dispoziţie fiind în concordanţă cu natura acestui mijloc specific de cooperare internaţională.
Predarea, ca o consecinţă directă a admiterii sesizării privind punerea în executare a mandatului european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate, căci numai astfel organele de poliţie însărcinate cu executarea hotărârii definitive de extrădare pot proceda la reţinerea şi remiterea acesteia către autorităţile judiciare ale statului solicitant.
În consecinţă, Înalta Curte apreciază neîntemeiată solicitarea formulată de contestator privind înlocuirea măsurii arestării cu măsura preventivă a controlului judiciar şi, constatând legală şi temeinică încheierea penală atacată, neexistând motive pentru reformarea acesteia, instanţa de control judiciar va respinge contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Încheierii F din data de 13 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2020.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Încheierii F din data de 13 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2020.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 noiembrie 2020.
Procesat de GGC - LM