Deliberând asupra contestaţiei formulate de persoana solicitată A., în baza actelor şi lucrărilor dosarului, reţine următoarele:
Prin încheierea din data de 25 noiembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 104 alin. (11) din Legea nr. 302/2004 republicată, respinge cererea persoanei solicitate A. privind înlocuirea măsurii arestării dispuse în vederea predării cu măsura arestării la domiciliu, ca inadmisibilă.
În cuprinsul hotărârii atacate, prin cererea formulată la data de 25.11.2020, persoana solicitată A. a solicitat înlocuirea măsurii arestării dispuse în vederea predării, prin încheierea din data de 21.09.2020 a Curţii de Apel Bucureşti, măsura menţinută prin încheierile pronunţate de aceeaşi instanţă la 1 octombrie 2020 şi 30 octombrie 2020.
În motivarea cererii, persoana solicitată a invocat faptul ca sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 242 alin. (2) din C. proc. pen., pentru se dispune înlocuirea măsurii arestării dispuse în vederea predării sale către autorităţile judiciare din Germania.
În acest sens s-a invocat de către persoana solicitată faptul că nu a săvârşit o infracţiune împotriva unui membru de familie, nu a fost condamnat pentru infracţiunea de evadare, are în întreţinere un copil minor precum şi faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale şi nu este urmărit sau judecat pentru vreo faptă cu caracter penal, cu excepţia celor pentru care se solicită predarea.
S-a mai invocat şi faptul ca a fost depăşit termenul rezonabil prevăzut de art. 5 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, raportat la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului dar şi termenul de 10 zile prevăzut de art. 113 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, motiv pentru care a apreciat că se impune înlocuirea măsurii arestării cu măsura arestului la domiciliu.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea a reţinut că prin încheierea din data de 21.09.2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. x/2020 s-au dispus următoarele:
"În temeiul art. 109 alin. (1) raportat la art. 104 alin. (7) şi art. 110 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, admite sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Dispune punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 26.06.2019, de către autorităţile judiciare din Germania (Judecătoria Augsburg), pe numele persoanei solicitate A.
Ia act că persoana solicitată nu este de acord cu predarea către autorităţile germane.
Dispune predarea persoanei solicitate către autorităţile germane, cu respectarea regulii specialităţii.
Dispune arestarea persoanei solicitate, în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 01 octombrie 2020 şi până la data de 30 octombrie 2020, inclusiv.
Constată că persoana solicitată a fost reţinută şi arestată provizoriu începând cu data de 20.09.2020 la zi. (...)"
S-a arătat că măsura arestării dispuse, în vederea predării prin încheierea din data de 21.09.2020 a Curţii de Apel Bucureşti a fost menţinută prin încheierile pronunţate de aceeaşi instanţă la 1 octombrie 2020 şi 30 octombrie 2020.
S-a apreciat că solicitarea de înlocuire a măsurii arestării în vederea predării cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, formulată de persoana solicitată, este lipsită de fundament legal, pentru că predarea nu poate avea loc decât în stare de arest.
În acest sens, Curtea a reţinut că, potrivit art. 104 alin. (11) din Legea 302/2004, republicată "în cazul în care persoana solicitată este pusă în libertate, instanţa dispune faţă de aceasta măsura controlului judiciar, controlului judiciar pe cauţiune sau arestului la domiciliu, dispoziţiile art. 211 - 222 din C. proc. pen. aplicându-se în mod corespunzător. În acest caz, în situaţia în care, ulterior, instanţa dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare, se dispune şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă."
Din analiza dispoziţiilor legale anterior menţionate, Curtea a reţinut că faţă de persoana solicitată, poate fi dispusă măsura controlului judiciar sau măsura arestului la domiciliu numai în cursul procedurii de executare a mandatului european de arestare şi nu după ce instanţa a dispus executarea mandatului european de arestare şi predarea către autoritatea judiciară emitentă.
A mai arătat prim instanţă că este adevărat că, potrivit art. 113 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată" în cazul în care sunt depăşite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză să fie primită de către statul emitent, se va proceda la punerea în libertate a persoanei urmărite, fără ca acest fapt să constituie un motiv de refuz al executării unui viitor mandat european de arestare, bazat pe aceleaşi fapte", însă, deşi cu privire la persoana solicitată A. termenele de predare prevăzute de art. 113 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată au fost depăşite, Curtea de Apel Bucureşti a menţinut, prin încheierile pronunţate la 1 octombrie 2020 şi 30 octombrie 2020, măsura arestării dispuse în vederea predării.
De asemenea, s-a arătat că împotriva încheierilor pronunţate la 1 octombrie 2020 şi 30 octombrie 2020, prin care a fost menţinută măsura arestării dispuse în vederea predării, persoana solicitată A. nu a exercitat vreo cale de atac, motiv pentru care încheierile menţionate au rămas definitive.
Prin urmare s-a apreciat de către prima instanţă că, în condiţiile în care, potrivit art. 104 alin. (11) din Legea nr. 302/2004 republicată, faţă de persoana solicitată poate fi dispusă măsura controlului judiciar sau măsura arestului la domiciliu, numai în cursul procedurii de executare a mandatului european de arestare şi nu după ce instanţa a dispus executarea mandatului european de arestare şi predarea către autoritatea judiciară emitentă, predare care se poate face doar în stare de arest, solicitarea persoanei solicitate A. este inadmisibilă.
Împotriva încheierii din 25.11.2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, a formulat contestaţie, în termen legal, persoana solicitată A.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi, secţia penală, la data de 26 noiembrie 2020, fiind fixat termen pentru soluţionare, la data de 02 decembrie 2020, cu citarea contestatorului persoană solicitată la locul de deţinere şi cu asigurarea apărării.
Contestatorul persoană solicitată a criticat încheierea penală pronunţată de prima instanţă pentru motive de nelegalitate, respectiv că aceasta contravine dispoziţiilor art. 113 din Legea nr. 302/2004. În acest sens, a susţinut că termenele de predare au fost depăşite, având în vedere faptul că instanţa a admis sesizarea şi punerea în executare a mandatului european de arestare în vederea predării către autorităţile germane, prin sentinţa din 01 octombrie 2020.
Pentru aceste motive, a solicitat admiterea contestaţiei, iar pe fond, înlocuirea măsurii arestului preventiv cu arestul la domiciliu, invocând în susţinerea acestei solicitări circumstanţele personale favorabile.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele dosarului şi criticile formulate de persoana solicitată A., Înalta Curte constată următoarele:
Cu titlu preliminar, instanţa de control judiciar notează că art. 113 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, reglementează procedura şi condiţiile predării persoanei solicitate şi prevede următoarele:
(1) Predarea se realizează de Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, cu sprijinul unităţii de poliţie pe raza căreia se află locul de detenţie, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare.
(2) Dacă din motive independente de voinţa autorităţilor române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române şi autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.
(3) În cazul în care sunt depăşite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză să fie primită de către statul emitent, se va proceda la punerea în libertate a persoanei urmărite, fără ca acest fapt să constituie un motiv de refuz al executării unui viitor mandat european de arestare, bazat pe aceleaşi fapte.
(4) În toate cazurile, în momentul predării, autorităţile române comunică autorităţilor statului emitent care asigură preluarea persoanei predate durata arestului efectuat de către aceasta în executarea mandatului european de arestare, cu scopul de a fi dedusă din pedeapsa sau din măsura privativă de libertate care se va aplica.
Art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, republicată, statuează că instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menţinerea arestării în vederea predării. În acest sens, instanţa se pronunţă prin încheiere motivată, ţinând seama de termenele prevăzute la art. 112.
Totodată, dispoziţiile art. 104 alin. (10) teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată, stabilesc că durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăşi în niciun caz 180 de zile.
Pe de altă parte, potrivit art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată, în cazul în care instanţa dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare dispune şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă, iar potrivit art. 104 alin. (13) din acelaşi act normativ: După întocmirea sentinţei prevăzute la art. 109 sau a încheierii prevăzute la alin. (2) ori (9), după caz, judecătorul emite de îndată un mandat de arestare. Dispoziţiile C. proc. pen. cu privire la conţinutul şi executarea mandatului de arestare se aplică în mod corespunzător."
Din interpretarea coroborată a acestor dispoziţii legale rezultă că, în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare, instanţa competentă dispune arestarea persoanei solicitate în vederea predării ei către statul emitent, măsură ce se verifică periodic până la predarea efectivă şi a cărei durată totală - care cuprinde durata arestului, atât în procedura de executare a mandatului european de arestare anterioară pronunţării hotărârii definitive de predare, cât şi în procedura ce urmează după momentul rămânerii definitive a hotărârii de predare şi până la predarea efectivă, nu poate depăşi 180 de zile.
În aceste coordonate de principiu, Înalta Curte făcând un scurt istoric al cauzei reţine că:
- prin Sentinţa penală nr. 191/F din 1 octombrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2020, a fost admisă cererea privind executarea mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare din Germania şi, pe cale de consecinţă, s-a dispus predarea şi arestarea în vederea predării a persoanei solicitate A. pentru o durată de 30 de zile, începând cu data de 01 octombrie 2020 şi până la data de 30 octombrie 2020, inclusiv.
- prin încheierea din 30 octombrie a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2020 măsura arestării în vederea predării persoanei solicitate a fost menţinută pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 31.10.2020 până la 29.11.2020 inclusiv, la solicitarea autorităţilor judiciare germane, care nu au putut efectua preluarea persoanei solicitate din motive neimputabile şi care au stabilit o nouă dată de predare, respectiv 30.11.2020;
- prin încheierea din 16 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2020, în baza art. art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, a fost menţinută măsura arestării în vederea predării faţă de persoana solicitată A., pe o perioadă de 21 zile, de la data de 30.11.2020 până la 20.12.2020 inclusiv, constatându-se că IGPR - Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională - Biroul Naţional Sirene a transmis formularul M din data de 13.11.2020 prin care Biroul Sirene Germania informează cu privire la imposibilitatea realizării misiunii de preluare a persoanei solicitate în data de 19.11.2020 aşa cum era stabilit, deoarece zborul planificat a fost anulat de către compania B. în contextul evoluţiei epidemiei de Covid 19, iar omologii germani nu au găsit un alt zbor direct spre România.
În cadrul prezentului demers judiciar, persoana solicitată A. solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv în vederea predării cu măsura arestului la domiciliu, susţinând că această măsura a fost menţinută cu încălcarea dispoziţiilor art. 113 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 302/2004, întrucât predarea nu s-a făcut în termenul de 20 zile de la momentul la care s-a dispus predarea prin sentinţa penală din 01 octombrie 2020.
Evaluând susţinerile contestatorului persoană solicitată, Înalta Curte constată caracterul lor neîntemeiat, reţinând în acest sens, pe de o parte, că termenul de 10 zile de la noua dată convenită pentru predare (30.11.2020), nu a fost depăşit.
Pe de altă parte, conjunctura epidemiologică internaţională actuală, determinată de răspândirea infecţiilor cauzate de coronavirusul - SARS-CoV2, care a avut ca urmare, printre altele, reducerea zborurilor dintre statul român şi cel german constituie un motiv obiectiv, de notorietate şi independent de voinţa autorităţilor române sau ale statului emitent, în sensul art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, care a determinat imposibilitatea punerii în executare a mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate, până la acest moment. În consecinţă, susţinerile contestatorului sunt neîntemeiate.
De asemenea, Înalta Curte reţine că Legea nr. 302/2004, republicată, reglementează în cuprinsul art. 113 termenul în interiorul căruia trebuie să se realizeze predarea, precum şi sancţiunea care intervine în caz contrar, respectiv aceea a punerii în libertate a persoanei solicitate în cazul în care sunt depăşite termenele maxime pentru predare.
Aceste prevederi legale se completează cu dispoziţiile art. 104 alin. (10), teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată, care stabilesc că durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăşi în niciun caz 180 de zile.
În acest context, Înalta Curte reţine că persoana solicitată A. a fost reţinută pentru 24 de ore, de la data de 20 septembrie 2020, iar începând cu data de 21 septembrie 2020 a fost arestată în vederea predării până la data de 20 decembrie, inclusiv.
În consecinţă, se constată că măsura arestării în vederea predării este legală şi temeinică şi din perspectiva perioadei maxime de 180 de zile înlăuntrul căreia trebuie să se realizeze efectiv predarea persoanei solicitate.
În acelaşi sens, este avută în vederea şi jurisprudenţa instanţei supreme, (Decizia penală nr. 472 din 13 august 2020, Decizia penală nr. 365 din 23 iunie 2020, Decizia penală nr. 410 din 09 iulie 2020, pronunţate de Înalta Curte, secţia penală), care a statuat că după rămânerea definitivă a hotărârii de predare a persoanei solicitate în baza unui mandat european de arestare, instanţa poate dispune, prin încheiere, menţinerea arestării în vederea predării pentru o perioadă de 30 de zile, cu respectarea duratei totale a arestării de 180 de zile prevăzută în art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 republicată, în ipoteza în care constată, conform art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, că din motive independente de voinţa autorităţilor române sau ale statului emitent - constând, de exemplu, în reducerea zborurilor dintre statul român şi statul emitent, ca efect al situaţiei epidemiologice internaţionale determinată de răspândirea infecţiilor cauzate de coronavirusul SARS-CoV-2 - predarea nu se poate efectua în termenul stabilit către Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul IGPR şi autoritatea competentă a statului emitent.
Pentru considerentele expuse, constatând că măsura arestării persoanei solicitate A. în vederea predării satisface pe deplin exigenţele impuse de dispoziţiile legale incidente în materie, fiind singura aptă a asigura finalizarea procedurii speciale reglementate de Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva încheierii din data de 25 noiembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va dispune obligarea contestatorului persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de persoana solicitată A. împotriva încheierii din data de 25 noiembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 02 decembrie 2020.
GGC - NN