Asupra cauzei de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 163/F din data de 14 octombrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020, în temeiul art. 15 din Decizia-Cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene privind mandatul european de arestare şi procedura de predare între statele membre ale Uniunii Europene şi art. 109 alin. (1) referire la art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, a fost admisă cererea autorităţilor judiciare din Franţa şi s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis de Parchetul de pe lângă Jurisdicţia Inter-Regională Specializată (JIRS) din Nancy - Franţa la data de 13 octombrie 2020 pe numele persoanei solicitate A., în dosarul de referinţă nr. x.
S-a dispus predarea persoanei solicitate A., în prezent aflată în Centrul de Reţinere şi Arestare Preventivă din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Vrancea, către autorităţile judiciare din Franţa.
În baza art. 12 din Decizia-Cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene şi art. 103 alin. (7) şi (8) din Legea nr. 302/2004, cu modificările şi completările ulterioare, s-a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate A., pe o durată de 30 de zile, de la data de 14 octombrie 2020 şi până la data de 12 noiembrie 2020, inclusiv.
În baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare provizorie, în baza prezentei sentinţe.
S-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută provizoriu pentru 24 de ore, în perioada 13 octombrie 2020, ora 18:06 - 14 octombrie 2020, ora 18:06 (în baza Ordonanţei nr. 43 din 13 octombrie 2020 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi).
S-a solicitat autorităţii judiciare din Franţa respectarea garanţiilor prevăzute în art. 5 din Decizia Cadru a Consiliului din 13 iunie 2002 - 2002/584/JAI, precum şi în art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.
S-a luat act că persoana solicitată A. nu a renunţat la regula specialităţii.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că la data de 13 octombrie 2020 autorităţile judiciare franceze, respectiv Parchetul de pe lângă Jurisdicţia Inter-Regională Specializată (JIRS) din Nancy - Franţa, au emis mandatul european de arestare pe numele persoanei solicitate A. ce a avut la bază mandatul naţional de arestare emis la data de 22 mai 2020 de Judecătorul de Instrucţie de la Tribunalul Judiciar din Nancy - Franţa în dosarul de referinţă x.
Mandatul european de arestare a fost emis de către autorităţile judiciare franceze, pe numele persoanei solicitate A., în vederea efectuării de cercetări pentru comiterea infracţiunilor de: proxenetism săvârşit în cadrul unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 225-8, art. 225-7, art. 225-5, art. 132-71, din C. pen. francez şi sancţionată de art. 225-8, 225-20, art. 225-21, art. 225-24, art. 225-25, art. 131-26-2, din C. pen. francez; comerţ cu fiinţe umane săvârşită în cadrul unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 225-4-3, art. 225-4-1, art. 132-71, din C. pen. francez şi sancţionată de art. 225-4-3, art. 225-20, art. 225-21, art. 225-24, art. 225-25, art. 131-26-2, din C. pen. francez; participarea la o asociere de infractori întemeiată cu scopul pregătirii unei crime, prevăzută de art. 450-1 alin. (1), alin. (2), din C. pen. francez şi sancţionată de art. 450-1 alin. (2), 450-3, art. 450-5, din C. pen. francez; participarea la o asociere de infractori, întemeiată cu scopul pregătirii unui delict ce se pedepseşte cu 10 ani închisoare, prevăzută de art. 450-1 alin. (1), alin. (2), din C. pen. francez şi sancţionată de art. 450-1 alin. (2), 450-3, art. 450-5, din C. pen. francez; spălarea sub formă calificată a produselor unei infracţiuni: contribuţia săvârşită în cadrul unui grup infracţional organizat la o operaţiune de plasare, de ascundere sau de conversiune a produsului unui delict, prevăzută de art. 324-2, P.2, art. 324-1 alin. (2), art. 324-1-1, art. 132-71, din C. pen. francez şi sancţionată de art. 324-2 alin. (1), art. 324-3, art. 324-7, art. 324-8, din C. pen. francez.
În fapt, autorităţile judiciare din Franţa au reţinut că faţă de persoana solicitată există suspiciunea rezonabilă că a acţionat, prin constrângerea mai multor persoane de sex feminin la practicarea prostituţiei, în cadrul unei reţele de prostituţie, coordonată de mai mulţi proxeneţi care au acţionat, prin intermediul anunţurilor de pe internet, în perioada 1 octombrie 2017-30 septembrie 2019, pe teritoriul Franţei, precum şi al Marelui Ducat de Luxemburg.
Infracţiunile comise de persoana solicitată A. au corespondent în legea penală română în infracţiunea de constituirea unui grup organizat infracţional prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 1 la 5 ani; trafic de persoane prevăzută de art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 3 la 10 ani; proxenetism prevăzută de art. 213 alin. (1) şi (2) C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 3 la 10 ani.
De asemenea, s-a constatat că unele dintre infracţiunile reţinute în sarcina persoanei solicitate sunt prevăzute de art. 97 alin. (1) pct. 1 (infracţiunea de constituirea unui grup organizat infracţional, trafic de persoane) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, nefiind necesară verificarea condiţiei dublei incriminări, dar şi de art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, respectiv sunt fapte incriminate şi în legislaţia penală română, respectiv în infracţiunea de proxenetism prevăzută de art. 213 alin. (1) şi (2) C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 3 la 10 ani.
Din actele dosarului a rezultat că nu există nici un motiv de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzut de art. 99 din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea 300/2013, neexistând date că persoana solicitată ar fi fost judecată definitiv pentru aceeaşi faptă în alt stat membru, în România ori într-un stat terţ, infracţiunea nu este acoperită de amnistie, persoana solicitată răspunde penal din punct de vedere al vârstei (are 43 de ani), fapta nu este comisă pe teritoriul României iar legea naţională permite urmărirea acesteia, răspunderea penală nu s-a prescris, nu există date că autorităţile judiciare române ar fi decis o soluţie de neurmărire penală, şi, prin urmare, cererea formulată de autorităţile judiciare franceze, de punere în executare a mandatului european de arestare, este pe deplin justificată.
De asemenea, persoana solicitată a precizat că nu renunţă la regula specialităţii prevăzută în art. 117 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, situaţie în care predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare franceze va fi condiţionată de faptul că aceasta nu va putea fi urmărită, judecată sau privată de libertate pentru o altă faptă anterioară predării.
Împotriva Sentinţei penale nr. 163/F din data de 14 octombrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020, în termen legal, persoana solicitată A. a formulat contestaţia de faţă, solicitând înlocuirea măsurii arestării provizorii cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, până la predare către autorităţile judiciare din Franţa.
Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei contestate, atât prin prisma motivelor invocate de persoana solicitată A. cât şi din oficiu, sub toate aspectele, Înalta Curte, apreciază contestaţia ca fiind nefondată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 84 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală (republicată), mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.
Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.
Raţiunea mandatului european de arestare constă în necesitatea de a se asigura garanţia că infractorii nu se pot sustrage justiţiei, acesta reprezentând instrumentul de aducere a persoanei solicitate în faţa justiţiei statului emitent, pentru instrumentarea procedurilor penale.
În considerarea acestor principii, Curtea de Apel Galaţi a constatat îndeplinite condiţiile de validitate şi condiţiile de fond pentru punerea în executarea mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A..
Verificând mandatul european de arestare, Înalta Curte constatat că acesta îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 84 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară în materie penală, republicată, în sensul că mandatul european de arestare a fost emis de o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene, respectiv Parchetul de pe lângă Jurisdicţia Inter-Regională Specializată (JIRS) din Nancy - Franţa, în vederea efectuării de cercetări penale pentru infracţiunile arătate mai sus, precum şi condiţiile de conţinut şi formă prevăzute de art. 87 din aceeaşi lege.
Totodată persoana solicitată a fost audiată de Curtea de Apel Galaţi la termenul de judecată din data de14 octombrie 2020, i-au fost aduse la cunoştinţă conţinutul mandatului european de arestare emis pe numele său, posibilitatea de a consimţi la predarea către autoritatea judiciară emitentă.
Curtea i-a adus la cunoştinţă persoanei solicitate că beneficiază de garanţiile procesual - penale conferite de C. proc. pen. român în măsura în care îi sunt favorabile, precum şi drepturile prevăzute de art. 117 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, referitoare la regula specialităţii, în sensul că, dacă este predată autorităţilor judiciare franceze, aceasta nu va putea fi urmărită, judecată sau privată de libertate pentru alte fapte decât cele arătate în mandatul european de arestare.
În acord cu instanţa de fond, Înalta Curte constată că infracţiunile comise de persoana solicitată A. au corespondent în legea penală română în infracţiunea de constituirea unui grup organizat infracţional prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 1 la 5 ani; trafic de persoane prevăzută de art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 3 la 10 ani; proxenetism prevăzută de art. 213 alin. (1) şi (2) C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 3 la 10 ani.
Susţinerile persoanei solicitate, prin apărător, în sensul că în perioada la care se face referire în mandat, acesta nu s-ar fi aflat în Franţa nu pot fi primite.
În cadrul acestei proceduri, reglementată printr-o lege specială, instanţa de judecată, în calitate de autoritate judiciară, nu este abilitată să verifice apărările persoanei solicitate pe fondul cauzei, respectiv, dacă se face sau nu vinovată de comiterea unor fapte penale, după cum nu are nici competenţa să se pronunţe cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuată de autoritatea judiciară emitentă sau cu privire la oportunitatea arestării persoanei solicitate.
Circumstanţele personale invocate de persoana solicitată - copii minori în întreţinere, stare de sănătate precară - nu pot constituii motiv opţional de refuz al executării mandatului european de arestare.
În consecinţă, Înalta Curte constată că sentinţa contestată este legală şi temeinică, în cauză fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală privind executarea mandatului european de arestare emis de către autorităţile judiciare franceze, nefiind incident niciunul din motivele obligatorii sau opţionale de refuz al executării.
Totodată, opţiunea instanţei pentru luarea măsurii arestării provizorii în vederea predării către autorităţile din Franţa, iar nu a unei alte măsuri mai blânde, a fost determinată de caracterul urgent şi de necesitatea împiedicării sustragerii persoanei solicitate procedurilor judiciare în curs în stadiul emitent, faţă de circumstanţele concrete ale cauzei şi în lipsa unor elemente concrete, în raport, cu care să se aprecieze că o măsură mai uşoară este suficientă pentru realizarea scopului pentru care a fost dispusă.
Faţă de natura infracţiunilor menţionate în mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate, având în vedere durata pedepsei privative de libertate care se poate aplica pentru infracţiunile pentru care este cercetată persoana solicitată, Înalta Curte apreciază că punerea în executare a mandatului european de arestare cu consecinţa arestării şi predării persoanei solicitate către autorităţile judiciare franceze este pe deplin justificată.
Aşadar, se consideră, contrar concluziilor apărării, că nu se justifică înlocuirea măsurii arestării provizorii cu măsura preventivă a arestului la domiciliu faţă de scopul legitim urmărit prin dispunerea măsurii, respectiv buna desfăşurare a procedurilor judiciare.
Înalta Curtea reţine aşadar că sunt îndeplinite condiţiile privind predarea persoanei solicitate, că nu este incident niciunul dintre motivele de refuz de executare şi, ţinând seama de toate împrejurările cauzei şi de necesitatea executării mandatului european de arestare, în virtutea principiului recunoaşterii reciproce a deciziilor judiciare şi a încrederii reciproce între autorităţi judiciare pe care se fundamentează instituţia mandatului european de arestare, constată că în cauză sunt îndeplinite dispoziţiile Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge ca nefondată contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 163/F din data de 14 octombrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020.
Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen. contestatorul persoană solicitată va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 200 RON.
Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator în sumă de 80 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 163/F din data de 14 octombrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoana solicitată, în sumă de 80 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 octombrie 2020.
GGC - CL