Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 191/F din data de 01 octombrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2020, a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti privind cererea de predare a persoanei solicitate A., formulată de autorităţile judiciare din Estonia şi s-a dispus punerea în executare a mandatului de arestare nr. 1-20-6433 emis de Curtea Judeţeană Harju Estonia, în data de 18.09.2020, faţă de persoana solicitată A. .
S-a dispune amânarea predării persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare din Estonia, cu condiţia respectării regulii specialităţii, până la soluţionarea definitivă a cauzelor ce formează obiectul dosarelor nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, nr. 4139/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti şi nr. 3647/D/P/2019 al DIICOT - Structura Centrală, iar, în caz de condamnare cu executarea în regim de detenţie a pedepsei, până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen.
S-a dispus arestarea persoanei solicitate A., în vederea predării către autorităţile judiciare din Estonia, pe o perioadă de 30 de zile, de la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării.
Onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 1012 RON a fost avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a dispune astfel, Curtea de apel a reţinut că, la data de 01.10.2020, a fost înregistrată sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în conformitate cu dispoziţiile art. 103 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, privind procedura de punere în executare a mandatului european de arestare emis la data de 22.09.2020 de către autorităţile judiciare din Republica Estonia faţă de cetăţeanul român A., subsecţiunea 1572 alin. (1), art. 217 alin. (2), (2) şi art. 213 alin. (2), (3) şi 4), toate din C. pen. estonian, pentru a aprecia cu privire la luarea măsurii arestării şi predării persoanei solicitate.
Totodată, prin sesizarea formulată s-a arătat că împotriva numitului A. nu s-a luat măsura reţinerii, întrucât acesta este cercetat, în stare de arest preventiv, în calitate de inculpat, în dosarul penal nr. x/2019 al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală, secţia de Combatere a Infracţiunilor de Terorism şi a Criminalităţii Informatice pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) C. pen., fals informatic în formă continuă, prev. de art. 325 C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., acces ilegal la un sistem informatic, în formă continuă, prev. de art. 360 alin. (1), (2) şi 3 C. pen., cu aplic art. 35 alin. (1) C. pen. şi efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos, în formă continuată, prev. de art. 250 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., toate cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen. şi se află în prezent încarcerat în Centrul de Reţinere şi Arestare Preventivă nr. 10, secţia 19 Poliţie din cadrul Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti.
De asemenea, în situaţia în care urmează să se aprecieze cu privire la incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 114 alin. (1) rap. la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 rep., s-a precizat că în adresa de trimitere a mandatului european de arestare, autorităţile judiciare estone au menţionat că solicită predarea temporară a numitului A. în vederea efectuării urmăririi penale.
S-a mai menţionat că persoana solicitată a fost asistat de apărător din oficiu, avocat B., din cadrul Baroului Bucureşti, motiv pentru care, la finalizarea acestei proceduri, urmează să se aibă în vedere dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 302/2004 rep. rap. la art. 275 alin. (6) C. proc. pen. şi art. 8 alin. (3) din Protocolul comun pentru stabilirea onorariilor cuvenite avocaţilor pentru furnizarea serviciului de asistenţă juridică încheiat la data de 14 februarie 2020.
Din examinarea mandatului european de arestare, s-a reţinut, că acesta se referă la un total de 4 infracţiuni, astfel:
Pregătirea de infracţiuni informatice/legate de criminalitatea informatică (subsecţiunea 2161 (1) din C. pen.)
A. este suspectat în fapt că, împreună şi în mod coordonat cu C. şi D., a comis pregătirea de infracţiune informatică, de ex. infracţiunea clasificată în conformitate cu subsecţiunea 2161 (1) din C. pen.. În detaliu, în perioada 23 februarie 2019 - 23.08.2020, au trimis în cursul a cel puţin 61 de valuri de atac de tip phishing în comun şi coordonat, de ex. de către un grup, e-mailuri de phishing la adresele de e-mail şi mesaje SMS la numerele de telefon ale clienţilor băncilor, care imitau notificările băncilor care operează pe teritoriul Republicii Estonia, de ex. E., F., G. şi H.. Prin intermediul mesajelor de phishing, suspecţii au obţinut şi intrat în posesia unor ID-uri de utilizator, parole SMART-ID şi Mobile-ID-uri ale conturilor bancare online ale clienţilor băncilor care operează în Estonia. Prin intermediul instrumentelor de protecţie phishing a fost posibilă crearea de conturi de utilizator cu autentificare digitală SMART-ID pentru 29 de clienţi ai băncii şi obţinerea accesului la conturile bancare online ale clienţilor, precum şi efectuarea de transferuri de bani din conturile bancare online ale clienţilor.
Utilizarea ilegală a identităţii altei persoane (subsecţiunea 1572 (1) din C. pen.)
A. este suspectat şi de săvârşirea de infracţiuni clasificate în conformitate cu subsecţiunea 1572 (1) din C. pen. sau de utilizarea ilegală intenţionată a identităţii unei altei persoane. Şi anume, în fapt, suspectul împreună cu C. şi D., a folosit în perioada 11.04.2019 - 15.06.2019, datele a douăzeci şi nouă de clienţi permiţând stabilirea identităţilor acestora şi trimiţându-le fără ştirea clienţilor către sistemul I., iar acest fapt cu intenţia de a se da drept clienţi şi a induce băncii percepţia greşită că cei douăzeci şi nouă de clienţi ai băncii în cauză ar intra în relaţie contractuală cu I. şi şi-ar face conturi de utilizator cu autentificare digitală SMART-ID. Iar, în plus, că au folosit, de asemenea, în perioada 23 februarie 2019 - 15.05.2020, instrumente de protecţie a conturilor bancare online obţinute prin phishing de la clienţii băncilor care operează în Estonia (nume de utilizatori, parole Mobile-ID şi Smart-ID) fără cunoştinţa şi consimţământul celor din urmă, pentru a se conecta la conturile bancare online şi a efectua transferuri de bani de acolo către conturile bancare aferente acestora. În cazul acestora din urmă, suspecţii au folosit şi livrat către sistemele bancare de internet ale băncilor date care permit identificarea clienţilor lor şi au creat prin această înţelegere greşită a faptelor existente ideea că aceştia ar dori să se conecteze la conturile lor bancare online şi să depună ordine de plată pentru transferuri de bani. Scopul utilizării şi livrării instrumentelor de protecţie obţinute prin phishing de la victime era probabil să ascundă infracţiunile clasificate în temeiul articolelor 217 (2) 2) alt 3) şi 213 (2) 3) şi 4) din C. pen.
Obţinerea ilegală a accesului la sisteme informatice (clauza 217 (2) 2) alternativ 3) din C. pen.)
A. este, de asemenea, suspectat în fapt că, în comun şi de comun acord cu C. şi D., a comis infracţiunea clasificată în temeiul clauzei 217 (2) 2) alt 3) din C. pen. sau a obţinut acces ilegal la sisteme informatice, în timp ce accesul a fost obţinut la un sistem informatic care conţinea informaţii prescrise numai pentru uz oficial. În perioada 23 februarie 2019 - 15.05.2020, suspecţii au intrat intenţionat, prin intermediul instrumentelor de protecţie de tip phishing, în conturile bancare ale clienţilor băncilor care operează în Estonia. În contul bancar al fiecărui client există cel puţin următoarele date prevăzute pentru utilizare oficială: date personale sensibile (Legea privind informaţiile publice din Republica Estonia, în continuare - clauza 35 (1) 11) din API) şi informaţii care conţin date cu caracter personal, dacă permiterea accesului la astfel de informaţii încalcă în mod semnificativ inviolabilitatea vieţii private a persoanei vizate (clauza 35 (1) 12) din API) şi secretul bancar (subsecţiunea 88 (1) din Legea instituţiilor de credit din Estonia).
Fraude informatice pe scară largă şi efectuate de către un grup (clauzele 213 (2) 3) şi 4) din C. pen.)
În plus, A. este suspectat că, în comun şi în mod coordonat cu C. şi D., a comis infracţiunea clasificată în temeiul clauzelor 213 (2) 3) şi 4) din C. pen. sau a intenţionat comiterea infracţiunii informatice aferente pe scară largă şi în grup. Mai precis, în fapt, că suspecţii au introdus în perioada 23 februarie 2019 - 16.05.2020, la formularele de ordine de plată ale conturilor bancare online ale clienţilor băncii, instrumentele de protecţie obţinute prin phishing de la aceştia fără ştirea şi consimţământul lor, cu scopul de a provoca daune materiale clienţilor băncilor şi pentru a obţine beneficii materiale. Pe baza faptelor stabilite până în prezent, suspecţii au reuşit să realizeze prin introducerea instrumentelor de protecţie ilegale, fraude legate informatice în valoare de 53.004 euro şi 38 eurocenţi, de ex., în sensul subsecţiunii 121 (2) din C. pen.
În plus, prin introducerea mijloacelor de protecţie ale clienţilor, suspecţii au dat sistemelor bancare online ale băncilor ordinul de a efectua transferuri în valoare totală de 129.693 euro şi 60 eurocenţi, dar, din cauza intervenţiei active a băncilor, frauda aferentă a rămas neterminată în măsura dată, fie din anularea, blocarea sau revocarea transferului.
Au fost stabilite cel puţin 400 de victime în total în dosarul penal.
Examinând solicitarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, Curtea a constatat că aceasta este întemeiată având în vedere următoarele considerente:
În acord cu Ministerul Public, a apreciat ca autorităţile din Estonia au formulat o cerere de punere în executare a mandatului european de arestare şi nu de predarea temporară întrucât nu exista o cerere expresă aşa cum prevăd dispoziţiile art. 58 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, "cererea expresă a statului solicitant, persoana extrădată poate fi predată temporar, pe o durată stabilită de comun acord de autorităţile române şi statul solicitant".
Faptele pentru care se efectuează urmărirea penală în Estonia, faţă de persoana solicitată A., au corespondent în legea penală română, realizând elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 360 şi urm C. pen.
Sunt îndeplinite condiţiile prevăzute art. 24- dubla incriminare, 26- gravitatea faptei şi 36 - îndeplinirea condiţiilor de fond şi forma ale cererii de extrădare din Legea nr. 302/2004, dar persoana solicitata A. este cercetata, în stare de arest preventiv, în calitate de inculpat, în dosarul penal nr. x/2019 al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală, secţia de Combatere a Infracţiunilor de Terorism şi a Criminalităţii Informatice pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) C. pen., fals informatic în formă continuă, prev. de art. 325 C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., acces ilegal la un sistem informatic, în formă continuă, prev. de art. 360 alin. (1), (2) şi 3 C. pen., cu aplic art. 35 alin. (1) C. pen. şi efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos, în formă continuată, prev. de art. 250 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., toate cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen. şi se află în prezent încarcerata în Centrul de Reţinere şi Arestare Preventivă nr. 10, secţia 19 Poliţie din cadrul Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti, existând un motiv de amânare a predării către autorităţile judiciare din Estonia până la finalizarea definitivă a acestei cauze penale/sau executarea pedepsei în caz de condamnare .
Curtea, în procedura mandatului european de arestare nu are posibilitatea sa analizeze materialul probator existent în dosarul statului solicitant, dar în cererea autorităţilor din Estonia nu se specifica ca faptele sunt săvârşite pe teritoriul României. Chiar daca acest aspect s-ar confirma refuzul de executare este o opţiune pentru autoritatea judiciară română de executare care "poate refuza executarea mandatului european de arestare în următoarele cazuri: e) când mandatul european de arestare se referă la infracţiuni care, potrivit legii române, sunt comise pe teritoriul României".
Împotriva Sentinţei penale nr. 191/F din data de 01 octombrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2020 a formulat prezenta contestaţie contestatorul persoană solicitată A..
Prin motivele formulate în scris, în esenţă, s-a solicitat admiterea contestaţiei formulate şi respingerea cererii formulate de autorităţile judiciare estoniene cu privire la executarea mandatului european de arestare emis pe numele său întrucât fapta pentru care autorităţile estoniene solicită predarea sa a fost săvârşită pe teritoriul României şi are strânsă legătură cu fapta ce formează obiectul dosarului nr. x/2019 al DIICOT, Structura centrală, fiind practic aceeaşi faptă, doar părţile vătămate fiind diferite.
În acest sens, a arătat că pot fi reţinute motivele facultative de refuz a executării mandatului prevăzute de art. 99 alin. (2) lit. c) şi e) din Legea nr. 302/2004, făcând referire la faptul că mandatul european de arestare se referă la posibile infracţiuni săvârşite pe teritoriul României.
Examinând contestaţia formulată, în raport de motivele invocate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, a judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.
Potrivit art. 84 alin. (2) din aceeaşi lege, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei - cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L/190/1 din 18 iulie 2002.
Potrivit art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare în următoarele cazuri:
a) în situaţia prevăzută la art. 97 alin. (2) din prezenta lege; în mod excepţional, în materie de taxe şi impozite, de vamă şi de schimb valutar, executarea mandatului european nu va putea fi refuzată pentru motivul că legislaţia română nu impune acelaşi tip de taxe sau de impozite ori nu conţine acelaşi tip de reglementări în materie de taxe şi impozite, de vamă şi de schimb valutar ca legislaţia statului membru emitent;
b) când persoana care face obiectul mandatului european de arestare este supusă unei proceduri penale în România pentru aceeaşi faptă care a motivat mandatul european de arestare;
c) când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetăţean român sau trăieşte în România şi are o rezidenţă continuă şi legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puţin 5 ani şi aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranţă în statul membru emitent;
d) când persoana care face obiectul mandatului european a fost judecată definitiv pentru aceleaşi fapte într-un alt stat terţ care nu este membru al Uniunii Europene, cu condiţia ca, în caz de condamnare, sancţiunea să fi fost executată sau să fie în acel moment în curs de executare sau executarea să fie prescrisă ori infracţiunea să fi fost amnistiată sau pedeapsa să fi fost graţiată potrivit legii statului de condamnare;
e) când mandatul european de arestare se referă la infracţiuni care, potrivit legii române, sunt comise pe teritoriul României;
f) când mandatul european cuprinde infracţiuni care au fost comise în afara teritoriului statului emitent şi legea română nu permite urmărirea acestor fapte atunci când s-au comis în afara teritoriului român;
g) când, conform legislaţiei române, răspunderea pentru infracţiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare ori executarea pedepsei aplicate s-a prescris, dacă faptele ar fi fost de competenţa autorităţilor române;
h) când o autoritate judiciară română a decis fie renunţarea la urmărirea penală, fie clasarea pentru infracţiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare sau a pronunţat, faţă de persoana solicitată, o hotărâre definitivă, cu privire la aceleaşi fapte, care împiedică viitoare proceduri;
În cauză, se constată că faţă de persoana solicitată A. a fost emis mandatul european de arestare la data de 22.09.2020 de către autorităţile judiciare din Republica Estonia, acesta fiind urmărit pentru săvârşirea a 4 infracţiuni de pregătire de infracţiuni informatice/legate de criminalitatea informatică, utilizarea ilegală a identităţii altei persoane, obţinerea ilegală a accesului la sisteme informatice şi fraude informatice pe scară largă şi efectuate de către un grup, prev. de subsecţiunea 2161 alin. (1), subsecţiunea 1572 alin. (1), art. 217 alin. (2), (2) şi art. 213 alin. (2), (3) şi 4), toate din C. pen. estonian.
În speţă, sunt aplicabile prevederile art. 84 din Legea 302/2004 privind mandatul european de arestare care fac trimitere la solicitarea arestării şi predării unei persoane de către un alt stat membru, în scopul efectuării urmăririi penale.
Înalta Curte constată că sunt respectate dispoziţiile art. 87 lit. c) din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 236/2017 care reglementează conţinutul şi forma mandatului european de arestare şi prevede că acesta trebuie tradus în limba română sau în una din limbile engleză şi franceză .
De asemenea, se constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, infracţiunile pentru care a fost emis mandatul european de arestare regăsindu-se pe lista celor 32 de infracţiuni reglementate la art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, nefiind necesară verificarea îndeplinirii condiţiei dublei incriminări (pct. 11 şi 20), precum şi cele prevăzute de art. 26 privind gravitatea faptei şi art. 36 privind condiţiile de fond şi de formă ale cererii statului emitent.
În ceea ce priveşte motivele de contestaţie invocate de către apărare, respectiv motivele de refuz prevăzute de art. 99 alin. (2) lit. c) şi lit. e) din Legea nr. 302/2004, instanţa constată că acestea sunt facultative şi nu conduc instanţa la concluzia că este necesar refuzul executării mandatului de arestare.
Astfel, referitor la primul motivul invocat, se constată că art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/004 prevede că autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare atunci când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetăţean român sau trăieşte în România şi are o rezidenţă continuă şi legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puţin 5 ani şi aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranţă în statul membru emitent.
Or, chiar dacă în cauză apărătorul contestatorului a subliniat faptul că acesta este cetăţean român, trăieşte în România şi nu doreşte a fi predat autorităţilor estoniene, se constată că mandatul european de arestare nu a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă, ci în scopul efectuării urmăririi penale.
În ceea ce priveşte motivul de refuz prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 302/2004 prin care se poate refuza executarea atunci când mandatul european de arestare se referă la infracţiuni care, potrivit legii române, sunt comise pe teritoriul României se constată că, din descrierea faptei şi menţiunile din mandatul european de arestare rezultă că nu s-a stabilit cu certitudine că persoana solicitată s-ar fi aflat pe teritoriul României în momentul săvârşirii faptei, precizându-se doar că "există motive pentru a se suspecta că infracţiunile au fost comise în afara teritoriului estonian, probabil pe teritoriul Republicii România şi de către cetăţenii români, dar împotriva cetăţeanului estonian sau împotriva persoanei juridice înregistrate în Estonia" .
În consecinţă, analizând dispoziţiile legale sus-menţionate, prin raportare la datele concrete ale cauzei, Înalta Curte constată că nu există niciunul dintre cazurile de refuz obligatoriu al predării persoanei solicitate şi, deopotrivă, contestatorului persoană solicitată nu-i este aplicabilă niciuna dintre situaţiile de refuz facultativ la predare prevăzute de art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.
În acest context, Înalta Curte constată că nu există niciun motiv de respingere a solicitării autorităţilor judiciare estoniene privind predarea în vederea derulării cercetărilor penale privind infracţiunile pentru care a fost emis mandatul european de arestare din data de 22.09.2020.
De asemenea, Înalta Curte constată că în mod legal prima instanţă a dispus amânarea predării către autorităţile judiciare din Estonia, în conformitate cu art. 114 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, până la soluţionarea definitivă a cauzelor ce formează obiectul dosarelor nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, nr. 4139/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti şi nr. 3647/D/P/2019 al DIICOT - Structura Centrală, iar, în caz de condamnare cu executarea în regim de detenţie a pedepsei, până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) raportat la art. 110 din Legea nr. 302/2004 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondată contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 191/F din data de 01 octombrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2020.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 253 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 191/F din data de 01 octombrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2020.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 253 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 noiembrie 2020.
GGC - CL