Asupra contestaţiei de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 317 din data de 07 mai 2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori a fost respinsă, ca neîntemeiată, contestaţia la executare formulată de condamnatul A., deţinut în Penitenciarul Craiova, împotriva Deciziei penale nr. 1583 din data de 20 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2018*.
În acest sens, prima instanţă, a constatat că:
Prin Sentinţa penală nr. 2348 din data de 17 iulie 2019, pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. x/2018*, în temeiul art. 228 alin. (1), (22)9 alin. (1) lit. b), c), d) şi alin. (2) lit. b) din C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. la 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.
În temeiul art. 67 alin. (2) din C. pen. s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., constând în dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei închisorii, conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.
În baza art. 65 alin. (1) din C. pen. s-a interzis, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., constând în dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, pe durata executării pedepsei, conform art. 65 alin. (3) din C. pen.
S-a constatat că fapta pentru care inculpatul a fost judecat în prezenta cauză, săvârşită la data de 19.01.2017, este concurentă cu infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 161/18.04.2018 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, definitivă prin Decizia penală nr. 794/A/20.09.2018, a Curţii de Apel Piteşti, prin care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 1 an şi 10 luni şi 59 de zile închisoare, cu infracţiunile aplicate prin SP nr. 421/04.10.2017 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, definitivă prin neapelare la data de 01.11.2017, prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare şi cu infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 1532/14.07.2016 a Judecătoriei Piteşti, defintivă prin Decizia penală nr. 163/A/01.03.2017 a Curţii de Apel Piteşti, prin care A. a fost condamnat la pedeapsa rezultanta de 3 ani şi 6 luni închisoare.
A fost descontopită pedeapsa rezultantă aplicată prin Sentinţa penală nr. 161/18.04.2018 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, în pedepsele componente, astfel:
- 1 an închisoare, pentru 334 alin. (2) din C. pen.
- 1 an şi 6 luni închisoare, pentru 335 alin. (1) din C. pen.
- restul de 59 de zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 421/04.10.2017.
A fost descontopită pedeapsa rezultantă aplicată prin Sentinţa penală nr. 421/04.10.2017 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, în pedepsele componente, astfel:
- 4 ani închisoare, pentru art. 208-2019 din vechiul C. pen.
- 3 ani închisoare, pentru art. 208,209 din C. pen. din 1969 - aplicată prin Sentinţa penală nr. 1532/2016 a Judecătoriei Piteşti;
- 2 ani închisoare, pentru art. 192 alin. (2) din C. pen. din 1969 - Sentinţa penală nr. 1532/2016 a Judecătoriei Piteşti;
- 2 ani închisoare, pentru infr. prev. de art. 86 din O.U.G. nr. 195/2002 - Sentinţa penală nr. 581/15.03.2013 a Jud. Drobeta- Turnu Severin;
- 5 ani închisoare, pentru infracţiunea prev. de art. 208, 209 alin. (1) lit. a), g), i) din C. pen. din 1969 - SP nr. 581/15.03.2013 a Jud. Drobeta- Turnu Severin;
- 1 an închisoare, pentru art. 228, 229 alin. (1) lit. d) din C. pen. - Sentinţa penală nr. 546/10.10.2013, pronunţată de Judecătoria Sibiu, modificata prin Decizia penală nr. 148/A/11.03.2014 a Curţii de Apel Alba;
- 1 an închisoare, pentru art. 335 alin. (1) din C. pen. - Sentinţa penală nr. 546/10.10.2013 pronunţată de Judecătoria Sibiu, modificată prin decizia penala nr. 148/A/11.03.2014 a Curţii de Apel Alba;
- 1 an închisoare, pentru art. 334 alin. (2) din C. pen. - Sentinţa penală nr. 546/10.10.2013 pronunţată de Judecătoria Sibiu, modificata prin decizia penala nr. 148/A/11.03.2014 a Curţii de Apel Alba;
- 3 ani şi 6 luni închisoare pentru art. 208, 209 lit. a), g), i) din C. pen. 1969 cu aplic. art. 37 lit. a) din C. pen. 1969 - SP nr. 234/2016 a Judecătoriei Târgovişte;
- 772 zile, reprezentând restul rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin SP 196/2010 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea;
- sporul de 6 luni aplicat prin sentinţa penala nr. 1532/14.07.2016 a Judecătoriei Piteşti,
- sporul de 6 luni aplicat prin decizia penala nr. 184/A/2014 a Curţii de Apel Alba.
A fost descontopită pedeapsa rezultantă aplicată prin Sentinţa penală nr. 1532/14.07.2016 a Judecătoriei Piteşti, în pedepsele componente, astfel:
- pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru art. 208-209 din vechiul C. pen.
- pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru art. 192 alin. (2) din vechiul C. pen.
- restul de 772 zile rămas neexecutat din pedeapsa aplicată prin Sentinţa penală nr. 196/10.03.2010.
În temeiul art. 588 din C. proc. pen., rap. la art. 105 alin. (1) din C. pen., a fost anulată liberarea condiţionată a inculpatului A., dispusă prin Sentinţa penală nr. 258/06 februarie 2018 a Judecătoriei Târgu Jiu, din executarea pedepsei de 6 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală 421/04.10.2017 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.
În temeiul art. 588 din C. proc. pen., rap. la art. 105 alin. (1) din C. pen. a fost anulată liberarea condiţionată a inculpatului A., dispusă prin Sentinţa penală nr. 1820/07.06.2019, pronunţată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. x/2019, din executarea pedepsei de 1 an 10 luni şi 59 de zile închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 161/18.04.2018 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.
În temeiul dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 187/2012, raportat la art. 38 alin. (1) din C. pen. a fost contopită pedeapsa de 3 ani, aplicată prin prezenta sentinţă cu pedepsele aplicate prin Sentinţa penală nr. 161/18.04.2018, Sentinţa penală nr. 421/04.10.2017 şi Sentinţa penală nr. 1532/14.07.2016, (1 an, 1 an şi 6 luni, 4 ani, 3 ani, 2 ani închisoare), urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani, la care s-a adăugat o treime din restul pedepselor, respectiv 3 ani şi 6 luni, pedeapsa rezultantă fiind de 7 ani şi 6 luni.
În temeiul art. 79 alin. (2) din C. pen., raportat la dispoziţiile. art. 41 alin. (1) din C. pen. şi art. 43 alin. (2) din C. pen., s-a constatat că inculpatul se află în stare de recidivă post condamnatorie faţă de pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 6 luni (cu aplic. ped. acc. prev. de art. 71 alin. (1) din C. pen., art. 64 alin. (1) lit. a) din C. pen., art. 64 alin. (1) din C. pen.), aplicată prin Sentinţa penală nr. 234/30.06.2016, pronunţată de Judecătoria Târgovişte, definitivă prin Decizia penală nr. 1232/21.10.2016 a Curţii de Apel Ploieşti, ce constituie prim termen al recidivei.
În temeiul art. 10 din Legea nr. 187/2012 art. 41 alin. (1) şi art. 43 alin. (2) din C. pen. a fost contopită pedeapsa rezultantă aplicată pentru infracţiunile concurente, de 7 ani şi 6 luni, cu pedeapsa ce constituie prin termen al recidivei post condamnatorii, de 5 ani şi 6 luni, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 13 ani.
În baza art. 6 alin. (5) din C. pen. s-a constatat că interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. din 1968 dispusă prin Sentinţa penală nr. 234/30.06.2016, pronunţată de Judecătoria Târgovişte, în dosarul nr. x/2015, definitivă prin Decizia penală nr. 1232/21.10.2016 a Curţii de Apel Ploieşti, are corespondent în art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., urmând a se executa în conţinutul şi limitele prevăzute de acestea.
În temeiul dispoziţiilor art. 6 din Legea 187/2012 cu aplicarea art. 45 alin. (5), rap. la disp. art. 67 alin. (2) din C. pen. s-a aplicat, pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., constând în dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei închisorii, conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.
În temeiul dispoziţiilor art. 6 din Legea 187/2012, cu aplicarea art. 45 alin. (5), rap. la disp. art. 65 alin. (1) din C. pen. s-a interzis, pe lângă pedeapsa rezultantă, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., constând în dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii, pe durata executării pedepsei, conform art. 65 alin. (3) din C. pen.
S-a menţionat că, în temeiul art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., constând în dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 3 ani se execută după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.
În temeiul art. 65 alin. (3) din C. pen., pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., constând în dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, s-a menţionat că se va executa din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.
S-a dedus din pedeapsa aplicata perioada executată, de la 01 februarie 2013 la 13.12.2016, de la 26.01.2017 la 13 februarie 2018, 20 februarie 2018-13.08.2018 şi reţinerea, respectiv arestul preventiv, de la 13.08.2018 la zi.
În temeiul art. 404 alin. (4) lit. b) din C. proc. pen. a fost menţinută, ca fiind legală şi temeinică, măsura arestului preventiv, dispusă faţă de inculpatul A. prin încheierea din Camera de Consiliu nr. 60/14.08.2018, pronunţată în dosarul nr. x/2018 al Judecătoriei Craiova.
În temeiul art. 404 alin. (4) lit. f) rap. la art. 255 din C. proc. pen. s-a dispus restituirea către partea civilă B. a tabletelor marca x cu seria x, cu încărcător aferent.
În temeiul art. 112 alin. (1) lit. b) s-a dispus confiscarea telefonului marca x şi a cartelei SIM seria x, folosit de inculpat în cursul activităţii infracţionale.
S-a constatat că inculpatul a beneficiat de 336 zile considerate ca executate suplimentar conform Legii nr. 169/2017, pentru perioada 01 februarie 2013 - 13.12.2016 şi de la 26.01.2017 până la 13 februarie 2018 (data liberării).
Prin Decizia penală nr. 1583 din data de 20 noiembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2018*, a fost admis apelul declarat de inculpatul A., împotriva Sentinţei penale nr. 2348 din data de 17 iulie 2019 pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. x/2018*.
A fost desfiinţată, în parte, sentinţa penală atacată şi rejudecându-se cauza, a fost desfăcută pedeapsa rezultantă de 13 ani închisoare aplicată inculpatului în pedeapsa rezultantă aplicată pentru infracţiunile concurente, de 7 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa ce constituie prim termen al recidivei post condamnatorii, de 5 ani şi 6 luni închisoare.
În temeiul art. 41 alin. (1) şi art. 43 alin. (2) din C. pen. şi art. 10 din Legea nr. 187/2012 a fost contopit restul rămas neexecutat de 595 zile închisoare din pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare ce constituie prim termen al recidivei post-condamnatorii, aplicată prin Sentinţa penală nr. 234/30.06.2016 pronunţată de Judecătoria Târgovişte, definitivă prin Decizia penală nr. 1232/21.10.2016 a Curţii de Apel Ploieşti, cu pedeapsa rezultantă aplicată pentru infracţiunile concurente de 7 ani şi 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 7 ani, 6 luni şi 595 zile închisoare.
A fost înlăturată dispoziţia din sentinţa atacată privind deducerea perioadei executate de la data de 01 februarie 2013 la 13.12.2016.
S-a dedus în continuare durata arestului preventiv de la data de 17.07.2019 la zi.
A fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare ocazionate de soluţionarea fondului în cuantum de 5500 RON.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei care nu contravin prezentei decizii.
Împotriva Decizia penală nr. 1583 din data de 20 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova condamnat A. a formulat contestaţie la executare.
Cu ocazia dezbaterilor contestatorul condamnat A. a arătat că a formulat contestaţie la executare atât pentru deducerea celor 336 zile, cât şi pentru perioada executată de la data de 01 februarie 2013 până la data de 13.12.2016.
Totodată, a mai arătat că, în Sentinţa penală nr. 2348 din data de 17 iulie 2019, pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. x/2018*, s-a produs o greşeală, iar Curtea de Apel Craiova, a înlăturat dispoziţia din sentinţă privind deducerea perioadei executate de la data de 01 februarie 2013 la 13.12.2016.
Curtea de Apel Craiova a considerat, criticile contestatorului, prin care a solicitat deducerea perioadei executate de la data de 01 februarie 2013 la 13.12.2016 care a fost înlăturată prin hotărârea definitivă menţionată mai sus, că nu pot forma obiectul contestaţiei la executare, deoarece nu se încadrează în cazurile expres prevăzute de art. 598 din C. proc. pen., creându-se un paralelism între căile ordinare de atac şi aspectele vizând executarea hotărârilor penale (în acest sens, pronunţându-se şi instanţa supremă prin Decizia nr. 5643/2004, ale cărei considerente îşi menţin valabilitatea şi în prezent).
Curtea s-a pronunţat cu privire la modalitatea de contopire a pedepselor ce au compus pluralitatea de infracţiuni şi a înlăturat dispoziţia din sentinţă privind deducerea perioadei mai sus menţionate, întrucât a reţinut aplicabilitate art. 41 alin. (1) şi (2) din C. pen., referitoare la recidiva postcondamnatorie, deducerea operând numai în cazul contopirii pedepselor în caz de concurs de infracţiuni.
Împotriva Deciziei penale nr. 317 din data de 07 mai 2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori a formulat contestaţie condamnatul A..
La termenul de judecată din data de 10 decembrie 2020, preşedintele completului de judecată a pus în discuţie admisibilitatea căii de atac formulată.
Înalta Curte constată inadmisibilitatea contestaţiei, pentru următoarele motive:
O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.
Astfel, dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.
În prezenta cauză, Înalta Curte constată că a fost sesizată cu o contestaţie formulată de contestatorul A. împotriva unei hotărâri definitive, respectiv Decizia penală nr. 317 din data de 07 mai 2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Astfel, hotărârea contestată este o hotărâre definitivă (fiind pronunţată de instanţa care a pronunţat hotărârea în apel, în materia contestaţiei la executare), aceasta nefiind susceptibilă de a fi atacată cu calea de atac întemeiată pe dispoziţiile art. 4251 din C. proc. pen.
În aceste condiţii, se observă că, contestatorul A. a învestit Înalta Curte cu soluţionarea unei căi de atac neprevăzută de legea procesual penală, ceea ce încalcă principiul legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României, iar încălcarea acestora atrage sancţiunea inadmisibilităţii.
Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia în care se încearcă exercitarea unui drept epuizat printr-un alt mijloc procesual ori chiar printr-un act neprocesual.
În acest context, Înalta Curte, în baza art. 4251alin. (7) lit. a) teza a II-a din C. proc. pen. va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 317 din data de 07 mai 2020 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 317 din data de 07 mai 2020 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 10 decembrie 2020.
GGC - CL