În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 16 octombrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 2523 din C. proc. pen. a admis cererea custodelui Agenţia Naţională de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate de valorificare a autoturismului marca x, număr de înmatriculare x, serie şasiu x, indisponibilizat conform procesului-verbal de aplicare a sechestrului din data de 22.06.2017 - f. x şi urm. vol. 41 d.u.p., aflat în custodia Agenţiei Naţionale de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate.
A dispus valorificarea autoturismului marca x, număr de înmatriculare x, serie şasiu x, suma de bani rezultată din valorificare urmând a fi depuse în contul prevăzut de art. 252 alin. (8) din C. proc. pen.
A dispus transferul măsurii sechestrului asigurător asupra sumei de bani obţinute prin valorificarea bunului mai sus identificat.
A fost respinsă cererea apelantului intimat inculpatului de modificare a custodelui în sensul desemnării sale drept custode în locul Agenţiei Naţionale de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate.
Pentru a hotărî în acest sens a reţinut că la data de 09.07.2020 a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, în cadrul dosarului nr. x/2017 cererea formulată de custodele Agenţia Naţională de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate de valorificare a autoturismului marca x, număr de înmatriculare x, serie şasiu x, indisponibilizat conform procesului-verbal de aplicare a sechestrului din data de 22.06.2017 - f. x şi urm. vol. 41 d.u.p., aflat în custodia Agenţiei Naţionale de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate.
În susţinerea cererii formulate s-a învederat faptul că bunul mobil indisponibilizat autovehicul marca x, nr. de înmatriculare: x, serie şasiu: x, a fost preluat în custodie de Agenţie la data de 27.11.2017 prin procesul-verbal nr. x/578/27.11.2017, fiind depozitat într-un spaţiu acoperit, ventilat, aflat sub pază permanentă şi că, deşi, se asigură condiţii optime de depozitare, bunul mobil indisponibilizat se află într-un proces continuu de depreciere ca urmare a perioadei îndelungate care a trecut de la data indisponibilizării, drept pentru care probabilitatea vânzării acestuia la un preţ avantajos se diminuează odată cu trecerea timpului. Astfel, s-a învederat că potrivit ofertelor de vânzare identificate pe site-uri de specialitate valoarea autovehiculelor având aceleaşi caracteristici tehnice şi aceeaşi marcă se estimează în prezent la suma de 14.500 Euro (media valorilor celor 4 autoturisme cu caracteristici similare), mai mică cu 42 % decât valoarea de 25.000 Euro la care a fost evaluat bunul indisponibilizat la momentul dispunerii măsurii asigurătorii potrivit procesului-verbal de aplicare a sechestrului asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului din data de 22.06.2017.
Curtea Apel Bucureşti a constatat că prin ordonanţa din data de 04.05.2017 emisă în dosarul nr. x/2015, s-a dispus, între altele, instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra bunului mobil reprezentat de autovehiculul marca x, număr de înmatriculare x, serie şasiu x, măsura asigurătorie a sechestrului fiind luată în scopul evitării ascunderii, înstrăinării, distrugerii sau sustragerii de la urmărire a bunurilor ce pot face obiectul confiscării speciale. Bunul mobil indisponibilizat autovehicul marca x, nr. de înmatriculare: x, serie şasiu: x, a fost preluat în custodie de Agenţia Naţională de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate la data de 27.11.2017 prin procesul-verbal nr. x/578/27.11.2017, fiind depozitat într-un spaţiu acoperit, ventilat, aflat sub pază permanentă. Potrivit procesului-verbal de aplicare a sechestrului asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului din data de 22.06.2017 autovehiculul a fost evaluat la suma de 25.000 Euro. Potrivit înscrisurilor ataşate cererii formulate de custode valoarea de piaţă actuală a unui autovehicul având aceeaşi marcă şi aceleaşi caracteristice tehnice este de 14.500 Euro (media valorilor celor 4 autoturisme cu caracteristici similare), mai mică cu 42 % decât valoarea de 25.000 Euro. Dispoziţiile art. 2521 din C. proc. pen. reglementează trei ipoteze juridice distincte: una referitoare la valorificarea bunurilor mobile sechestrate, în cursul procesului penal, înainte de pronunţarea unei hotărâri definitive, la cererea proprietarului bunurilor sau atunci când există acordul acestuia, fără să distingă cu privire la natura bunurilor mobile ce pot fi astfel valorificate; o alta referitoare la valorificarea bunurilor mobile sechestrate, în cursul procesului penal, înainte de pronunţarea unei hotărâri definitive, atunci când nu există acordul proprietarului, putând fi valorificate conform acestei proceduri doar bunuri mobile dintre cele expres şi limitativ prevăzute la art. 2521 alin. (2) lit. a)-d) din C. proc. pen. o a treia ipoteză privind valorificarea autovehiculelor asupra cărora s-a instituit sechestrul asigurător, în cursul procesului penal, înainte de pronunţarea unei hotărâri definitive, atunci când sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: proprietarul nu a putut fi identificat şi valorificarea nu se poate face potrivit ipotezei anterior menţionate, atunci când acestea au fost folosite, în orice mod, la săvârşirea unei infracţiuni, dacă de la data instituirii măsurii asigurătorii asupra acestor bunuri a trecut o perioadă de un an sau mai mare.
S-a reţinut că prevederile legale anterior menţionate reglementează o procedură ce reprezintă o excepţie de la regulile procesual penale referitoare la sechestrarea şi indisponibilizarea bunurilor, aspect ce rezultă şi din folosirea de către legiuitor în cuprinsul denumirii marginale a art. 2521 din C. proc. pen. - Cazuri speciale de valorificare a bunurilor mobile sechestrate a cuvântului "speciale". Această excepţie a fost reglementată în vederea conservării valorii bunurilor mobile ce fac obiectul sechestrului asigurător, în considerarea naturii acestor bunuri, care, în lipsa valorificării lor, ar putea fi afectată, în cursul procesului penal, de fenomenul devalorizării, ca urmare a modificării proprietăţilor fizice şi chimice specifice, astfel încât scopul dispunerii în privinţa lor a măsurii sechestrului asigurător - prevăzut la art. 249 alin. (1) din C. proc. pen. - să nu mai poată fi atins. Potrivit disp. art. 2521 alin. (2) lit. a) din C. proc. pen. înainte de pronunţarea unei hotărâri definitive, bunurile mobile asupra cărora s-a instituit sechestrul asigurător pot fi valorificate şi atunci când nu există acordul proprietarului, atunci când, în termen de un an de la data instituirii sechestrului, valoarea bunurilor sechestrate s-a diminuat în mod semnificativ, respectiv cu cel puţin 40% în raport cu aceea de la momentul dispunerii măsurii asigurătorii. În acest caz, se poate recurge, dacă este cazul, la evaluatori sau experţi astfel că instanţa de apel va înlătura critica formulată de apelantul intimat inculpat în sensul că în cauză ar fi trebuie efectuat un raport de expertiză în vederea evaluării bunului, condiţie care nu este impusă imperativ de norma procesual penală anterior menţionată.
Valorificarea bunurilor sechestrate, chiar şi în lipsa acordului proprietarului, reprezintă concomitent o garanţie că scopul măsurii asigurătorii va fi atins la sfârşitul procesului penal, dar şi că interesele suspectului, ale inculpatului sau ale persoanei responsabile civilmente nu vor fi prejudiciate din cauza inflaţiei sau a altor cauze care pot determina ineficienţa măsurii asigurătorii. Instanţa de control judiciar a apreciat că valorificarea bunului sechestrat reprezintă modalitatea optimă de a-i conserva valoarea, modificarea custodelui nefiind de natură a asigura acest aspect în condiţiile în care devalorizarea bunului este cauzată de simpla trecere a timpului şi nu de conduita eventual deficitară a custodelui.
Împotriva încheierii din data de 16 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, contestatorul A. a formulat contestaţie.
Examinând încheierea atacată, Înalta Curte constată următoarele:
Dispoziţiile art. 2521 -art. 2524 au fost introduse în cuprinsul C. proc. pen. prin art. 102 pct. 167 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, ca urmare a unor nevoi concrete apărute în practica judiciară, dar şi a realităţilor economice, pentru a preîntâmpina prejudicierea intereselor suspectului, ale inculpatului sau ale persoanei responsabile civilmente, determinată de reducerea, în cursul procesului penal, a valorii bunurilor sechestrate, printre principalele cauze ale devalorizării numărându-se perisabilitatea şi inflaţia.
Măsurile asigurătorii, din care face parte şi sechestrul, reprezintă măsuri procesuale cu caracter real care au drept efect indisponibilizarea bunurilor mobile sau imobile pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a acestora, bunuri ce pot face obiectul confiscării speciale sau extinse ori pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracţiune.
Ca regulă, bunurile asupra cărora au fost dispuse măsuri asigurătorii rămân indisponibilizate până la rămânerea definitivă a hotărârii, urmând ca instanţa să se pronunţe cu privire la acestea, în concordanţă cu soluţia dată cu privire la latură penală şi civilă a cauzei.
Există totuşi şi situaţii în care anterior pronunţării unei hotărâri definitive, bunurile sechestrate pot face obiectul valorificării, motivat de situaţia care ar putea duce la dispariţia bunurilor, la deteriorarea sau devalorizarea acestora, sechestrul urmând a purta în continuare asupra sumelor de bani astfel obţinute. În aceste cazuri, valorificarea este menită nu numai să atingă scopul măsurii asigurătorii, dar şi să protejeze persoana de efectuarea unor plăţi suplimentare la terminarea procesului penal.
În această ordine de idei, Înalta Curte constată, pe de o parte, că prin ordonanţa din data de 04.05.2017 emisă în dosarul nr. x/2015, s-a dispus, între altele, instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra bunului mobil reprezentat de autovehiculul marca x, număr de înmatriculare x, serie şasiu x, măsura asigurătorie a sechestrului fiind luată în scopul evitării ascunderii, înstrăinării, distrugerii sau sustragerii de la urmărire a bunurilor ce pot face obiectul confiscării speciale. Bunul mobil indisponibilizat autovehicul marca x, nr. de înmatriculare: x, serie şasiu: x, a fost preluat în custodie de Agenţia Naţională de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate la data de 27.11.2017 prin procesul-verbal nr. x/578/27.11.2017, fiind depozitat întru-un spaţiu acoperit, ventilat, aflat sub pază permanentă. Potrivit procesului-verbal de aplicare a sechestrului asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile ale contestatorul A. din data de 22.06.2017 autovehiculul a fost evaluat la suma de 25.000 Euro.
Conform art. 27 alin. (1) din Legea nr. 318/2015, Agenţia Naţională de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate administrează şi ţine evidenţa sumelor de bani rezultate din cazurile speciale de valorificare a bunurilor mobile sechestrate, prevăzute de art. 2521 din C. proc. pen.
Potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 318/2015, în baza informaţiilor gestionate prin sistemul informatic naţional integrat de evidenţă a creanţelor provenite din infracţiuni, Agenţia Naţională de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate poate propune, din oficiu, procurorului, judecătorului de drepturi şi libertăţi sau instanţei de judecată iniţierea procedurii de valorificare a bunurilor mobile sechestrate.
În cauză, prin cererea formulată la prima instanţă, Agenţia Naţională de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate a menţionat că bunul mobil indisponibilizat, respectiv autovehicul marca x, nr. de înmatriculare: x, serie şasiu: x, se află într-un proces continuu de depreciere ca urmare a perioadei îndelungate care a trecut de la data indisponibilizării, drept pentru care probabilitatea vânzării acestuia la un preţ avantajos se diminuează odată cu trecerea timpului. Astfel s-a învederat că potrivit ofertelor de vânzare identificate pe site-uri de specialitate valoarea autovehiculelor având aceleaşi caracteristici tehnice şi aceeaşi marcă se estimează în prezent la suma de 14.500 Euro (media valorilor celor 4 autoturisme cu caracteristici similare), mai mică cu 42 % decât valoarea de 25.000 Euro la care a fost evaluat bunul indisponibilizat la momentul dispunerii măsurii asigurătorii potrivit procesului-verbal de aplicare a sechestrului asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului din data de 22.06.2017.
Astfel, Înalta Curte observă că prima instanţă a constatat că bunul mobil indisponibilizat a fost evaluat la data instituirii măsurii asigurătorii la suma de 25.000 Euro, iar, ulterior, din înscrisurilor ataşate cererii formulate de custodele Agenţia Naţională de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate a reieşit că valoarea de piaţă actuală a unui autovehicul având aceeaşi marcă şi aceleaşi caracteristice tehnice este de 14.500 Euro (media valorilor celor 4 autoturisme cu caracteristici similare), deci mai mică cu 42 % decât valoarea iniţială de 25.000 Euro.
Prin urmare, Înalta Curte constată, în acord cu prima instanţă, admisibilitatea cererii de valorificare a bunului mobil indisponibilizat, respectiv autovehicul marca x, nr. de înmatriculare: x, serie şasiu: x, în condiţiile în care devalorizarea bunului ar putea aduce atingere scopului măsurii asigurătorii şi ar putea determina obligarea contestatorului A. la efectuarea unor plăţi suplimentare la terminarea procesului penal.
Pe de altă parte, Înalta Curte observă că, în situaţia în care, procedura vânzării anticipate este iniţiată în cadrul procesului penal, ea se va derula potrivit dispoziţiilor C. proc. pen. şi ale Legii nr. 318/2015, astfel că sumele obţinute din vânzare vor fi virate, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 2521 alin. (4) din C. proc. pen., în contul administrat de Agenţia Naţională de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate, după cum măsura asigurătorie este ridicată sau, dimpotrivă, este pronunţată menţinerea acesteia ca urmare a hotărârii de condamnare.
În acest context, se reţine că, prin Sentinţa penală nr. 1825 din 02.12.2019 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, printre altele, s-a dispus, în temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen. menţinerea măsurii sechestrului asigurător instituită prin ordonanţa cu nr. 263/P/2016 din data de 04.05.2017 a P.Î.C.C.J., D.N.A., Serviciul Teritorial Ploieşti cu privire la unele bunuri mobile/imobile şi sume de bani existente în conturile bancare ale inculpatului A., printre care şi autoturismul marca x, nr. de înmatriculare: x, serie şasiu: x (indisponibilizat conform procesului-verbal de aplicare a sechestrului din data de 22.06.2017 - f. x şi urm. vol. 41 d.u.p.), aflat în custodia Agenţiei Naţionale de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate (proces-verbal de predare primire din data de 14.12.2018, aflat la dosar instanţă).
Totodată, la data de 27 noiembrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală a pronunţat în dosarul nr. x/2017, Decizia penală nr. 1348/A prin care, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. a admis apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva Sentinţei penale nr. 1825 din 02.12.2019 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, a desfiinţat-o, în parte, şi în rejudecare, printre altele, a majorat pedepsele aplicate inculpatului A. pentru comiterea infracţiunilor de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) din vechiul C. pen. raportat la art. 6 din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 5 din C. pen. (pentru două fapte) de la 4 ani şi 6 luni închisoare la 7 ani închisoare, pe care le-a contopit şi a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare pe care a sporit-o la 8 ani închisoare, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa de 8 ani închisoare; menţinând restul dispoziţiilor sentinţei penale apelate care nu contravin prezentei decizii.
În consecinţă, faţă de considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva încheierii din data de 16 octombrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. x/2017.
În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva încheierii din data de 16 octombrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. x/2017.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 10 decembrie 2020.
GGC - CL