Asupra cauzei de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 1969 din data de 27.12.2019, a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 48 C. pen. rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. rap. la art. 308 C. pen. şi art. 309 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen., raportat la art. 137 alin. (4) lit. c) C. pen., a fost condamnată inculpata A. S.R.L. la pedeapsa amenzii de 250 zile amenda, cu o suma corespunzătoare de 4.000 RON pentru ziua amenda, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu, cu producerea unor consecinţe deosebit de grave (în conformitate cu Decizia nr. 405/2016 a CCR).
A fost aplicată inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 136 alin. (3) lit. f) C. pen.
În baza art. 48 C. pen. rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. rap. la art. 308 C. pen. şi art. 309 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen., raportat la art. 137 alin. (4) lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpata B. S.R.L. la pedeapsa amenzii de 250 zile amenda, cu o suma corespunzătoare de 4.000 RON pentru ziua amenda, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu, cu producerea unor consecinţe deosebit de grave (în conformitate cu Decizia nr. 405/2016 a CCR).
A aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 136 alin. (3) lit. f) C. pen.
Împotriva Sentinţei penale nr. 1969 din data de 27.12.2019, a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală au declarat apel, printre alţii şi apelantele inculpatele A. S.R.L. şi B. S.R.L.
În apel inculpatele A. S.R.L. şi B. S.R.L au invocat, printre altele excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 420 C. proc. pen., art. 421 C. proc. pen. prin raportare la art. 386 C. proc. pen. şi a dispoziţiilor art. 377 alin. (4) C. proc. pen. cu referire la art. 386 C. proc. pen. cu referire la art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen.
Prin Decizia penală nr. 866/A din 18 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2014, printre altele, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la:
- excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 420 pct. 10 C. proc. pen., art. 421 C. proc. pen. prin raportare la art. 386 C. proc. pen.
- excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 377 alin. (4) C. proc. pen. cu referire la art. 386 C. proc. pen. cu referire la art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen.
Au fost admise apelurile declarate de inculpatele S.C. B. S.R.L. şi S.C. A. S.R.L. împotriva Sentinţei penale nr. 1969/27.12.2019 a Tribunalului Bucureşti, îndreptată prin încheierile din datele de 30.12.2019, 10.04.2020 şi 15.06.2020 pronunţate în dosarul nr. x/2014.
Au fost desfiinţate, în parte sentinţa penală apelată şi în totalitate încheierile de îndreptare menţionate şi, rejudecând:
În baza art. 396 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpata B. S.R.L. pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave, respectiv art. 26 C. pen./1968 raportat la art. 246 C. pen./1968, art. 2481 şi art. 250 C. pen./1968 cu aplicarea art. 41 C. pen./1968.
În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitată inculpata A. S.R.L. pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave, respectiv art. 26 C. pen./1968 raportat la art. 246 C. pen./1968, art. 2481 şi art. 250 C. pen./1968 cu aplicarea art. 41 C. pen./1968.
Împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale în vederea soluţionării excepţiilor de neconstituţionalitate a 420 pct. 10 C. proc. pen., art. 421 C. proc. pen. prin raportare la art. 386 C. proc. pen., art. 377 alin. (4) C. proc. pen. cu referire la art. 386 C. proc. pen. cu referire la art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., inculpatele S.C. B. S.R.L. şi S.C. A. S.R.L., în termen legal, au formulat recurs.
Dezbaterile asupra recursurilor au avut loc în şedinţa publică din data de 28 octombrie 2020, susţinerile părţilor fiind redate pe larg în partea introductivă a prezentei hotărâri, parte integrantă din prezenta deciziei.
Analizând recursurile formulate de inculpatele S.C. B. S.R.L. şi S.C. A. S.R.L. împotriva dispoziţiei de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 420 pct. 10 C. proc. pen., art. 421 C. proc. pen., raportat la art. 386 alin. (1) C. proc. pen. prin raportare la Decizia nr. 250/2019 a Curţii Constituţionale a României şi a dispoziţiilor art. 377 alin. (4) C. proc. pen. cu referire la art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., cuprinse în Decizia penală nr. 866/A din 18 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2014, Înalta Curte apreciază că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Prin prisma cerinţelor legale prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, se reţine că:
"(1) Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia. (2) Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă. (3) Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale."
Din redactarea acestui text de lege rezultă că admisibilitatea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a patru cerinţe, stipulate în mod expres, respectiv:
- excepţia să fie ridicată în faţa instanţelor de judecată, la cererea uneia dintre părţi, de către instanţa de judecată, din oficiu, sau de procuror în cauzele la care participă;
- excepţia trebuie să privească un act normativ, lege sau ordonanţă ori o dispoziţie dintr-o lege sau ordonanţă, după caz, în vigoare;
- prevederile care fac obiectul excepţiei să nu fi fost constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale;
- excepţia să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.
Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dacă excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) şi 3, instanţa în faţa căreia s-a invocat excepţia respinge, printr-o încheiere motivată, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
Ca orice mijloc procedural, excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi utilizată decât în scopul şi cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituţionalităţii unei dispoziţii legale care are legătură cu soluţionarea cauzei.
În consecinţă, în cadrul examenului de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate, instanţa trebuie să analizeze, implicit, corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege.
Inculpatele S.C. B. S.R.L. şi S.C. A. S.R.L., prin apărător, au invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 420 pct. 10 C. proc. pen., art. 421 C. proc. pen. cu referire la art. 386 C. proc. pen. în raport cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 250/2019;
Potrivit art. 420 pct. 10 C. proc. pen. "Instanţa se pronunţă asupra tuturor motivelor de apel invocate".
Art. 386 alin. (1) C. proc. pen.:"Dacă în cursul judecăţii se consideră că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare urmează a fi schimbată, instanţa este obligată să pună în discuţie noua încadrare şi să atragă atenţia inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau amânarea judecăţii, pentru a-şi pregăti apărarea".
Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 250/2019 din 16 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 500 din 20 iunie 2019 s-a statuat că "dispoziţiile art. 377 alin. (4) teza întâi şi art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. sunt constituţionale în măsura în care instanţa de judecată se pronunţă cu privire la schimbarea încadrării juridice date faptei prin actul de sesizare printr-o hotărâre judecătorească care nu soluţionează fondul cauzei".
Prin cererea de sesizare, recurentele au solicitat să se analizeze neconstituţionalitatea art. 420 pct. 10 şi art. 421 C. proc. pen., articole care reglementează instituţia apelului, pe considerentul că, după apariţia deciziei Curţii Constituţionale nr. 250/2019, s-a creat un conflict de legi, şi anume, art. 386 alin. (1) intră în conflict cu dispoziţiile art. 420 pct. 10 C. proc. pen., iar astfel se creează o procedură paralelă faţă de cea creată odată cu apariţia deciziei Curţii Constituţionale.
În speţa de faţă, Înalta Curte realizează o verificare sub aspectul respectării condiţiilor legale în care excepţia de neconstituţionalitate, ca incident procedural, poate fi folosită, care nu echivalează cu o analiză a conformităţii prevederii atacate cu Constituţia şi nici cu soluţionarea de către instanţă a unui aspect de contencios constituţional, căci instanţa nu statuează asupra temeiniciei excepţiei, ci numai asupra admisibilităţii acesteia.
Analizând condiţiile de admisibilitate, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite doar primele trei condiţii prevăzute de lege, respectiv: excepţia a fost invocată de inculpatele S.C. B. S.R.L. şi S.C. A. S.R.L., într-un dosar aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, are în vedere neconstituţionalitatea unor dispoziţii legale din C. proc. pen. aflate în vigoare, prevederi care nu au fost declarate neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
Pentru a fi admisibilă şi a crea obligaţia trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituţională, aceasta trebuie să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, adică să producă un efect real, concret asupra cursului procesului penal şi, implicit, asupra situaţiei juridice a inculpatelor, ceea ce nu este cazul în prezenta cauză.
În esenţă, în acord cu instanţa de fond, Înalta Curte constată că motivarea cererii de sesizare nu reprezintă decât o critică a modului în care Decizia Curţii Constituţionale nr. 250/2019 poate fi aplicată atunci când schimbarea încadrării juridice se realizează de către instanţa de apel. Astfel, susţin autoarele excepţiei, se creează un conflict între cele două norme juridice claritatea şi previzibilitatea textelor de lege amintite, respectiv art. 420 şi 421 C. proc. pen. intrând în conflict direct cu art. 386 C. proc. pen. în sensul dat de Decizia nr. 250/2019, nefiind apte să mai îndeplinească cerinţele prevăzute de jurisprudenţa europeana cu privire la accesibilitatea şi previzibilitatea normelor juridice sau a standardelor europene în materie de calitate a legii.
Având în vedere că nu s-a arătat care ar fi efectul unei eventuale soluţii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate, care ar fi rezultatul ei concret în prezenta cauză, Înalta Curte, constă că nu este îndeplinită ce-a de-a patra condiţie şi anume excepţia să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.
Or, după cum se poate observa, prin Decizia nr. 866/A din 18 septembrie 2020, s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpata B. S.R.L. pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave, respectiv art. 26 C. pen./1968 raportat la art. 246 C. pen./1968, art. 2481 şi art. 250 C. pen./1968 cu aplicarea art. 41 C. pen./1968 şi achitarea inculpatei A. S.R.L. pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave, respectiv art. 26 C. pen./1968 raportat la art. 246 C. pen./1968, art. 2481şi art. 250 C. pen./1968 cu aplicarea art. 41 C. pen./1968.
Fiind expresia cerinţei pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului, legătura cu soluţionarea cauzei poate fi stabilită numai în urma unei analize concrete a particularităţilor speţei, prin evaluarea atât a "aplicabilităţii textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi a necesităţii invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate" (Decizia nr. 591/21.10.2014 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial nr. 916/16.12.2014).
Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 377 alin. (4) C. proc. pen. cu referire la art. 386 C. proc. pen. cu referire la art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen.
Inculpatele consideră că aceste texte sunt neconstituţionale, în condiţiile în care art. 377 alin. (4) C. proc. pen. este identic din punct de vedere al formulării cu art. 386 C. proc. pen.
În motivarea cererii s-a arătat că aceste prevederi legale sunt neconstituţionale în sensul în care nu limitează momentul până la care pot fi invocate, iar, în situaţia în care această schimbare de încadrare juridică se produce în faza de judecata a apelului (ultimul grad de jurisdicţie) nu se prevede care sunt garanţiile procesuale asigurate inculpatului, cu referire la dublul grad de jurisdicţie. Se arată că în lipsa unor astfel de garanţii, devin neconstituţionale dispoziţiile art. 421 pct. 2 lit. b). C. proc. pen. în măsura în care nu prevăd asigurarea dublului grad de jurisdicţie.
Analizând condiţiile de admisibilitate, Înalta Curte constată că şi în privinţa acestei cereri nu este îndeplinită ultima condiţie prevăzută de lege pentru a putea fi sesizată Curtea Constituţională, şi anume excepţia să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.
Înalta Curte constată că dispoziţiile legale a căror constituţionalitate se contestă nu au legătură cu soluţia ce poate fi pronunţată în cauză de vreme art. 377 alin. (4) C. proc. pen. vizează soluţionarea cauzei potrivit procedurii simplificate a recunoaşterii învinuirii iar inculpatele S.C. B. S.R.L. şi S.C. A. S.R.L nu au recunoscut săvârşirea faptelor şi nu au solicitat ca judecată să aibă loc potrivit acestei proceduri.
Or, aşa cum s-a arătat, excepţia de neconstituţionalitate este un incident apărut în cadrul unui litigiu, astfel că invocarea ei impune justificarea unui interes, iar stabilirea existenţei acestui interes se face pe calea verificării pertinenţei excepţiei în raport cu procesul în care a intervenit. Astfel, decizia Curţii Constituţionale în soluţionarea excepţiei trebuie să fie de natură a produce un efect asupra conţinutului hotărârii din procesul principal, respectiv asupra conţinutului hotărârii ce se va pronunţa în cauză.
Ca urmare, având în vedere că remediul procedural al excepţiei de neconstituţionalitate nu a fost folosit de recurentele inculpate în scopul şi finalitatea sa, adică pentru armonizarea prevederilor legale considerate neconstituţionale cu legea fundamentală, situaţie în care un asemenea demers este inadmisibil, se constată că, în mod corect, Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, apreciind că excepţiile invocate nu respectă cerinţa reglementată de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, va respinge, ca nefondate, recursurile formulate de inculpatele S.C. B. S.R.L. şi S.C. A. S.R.L. împotriva dispoziţiei de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 420 pct. 10 C. proc. pen., art. 421 C. proc. pen., raportat la art. 386 alin. (1) C. proc. pen. prin raportare la Decizia nr. 250/2019 a Curţii Constituţionale a României şi a dispoziţiilor art. 377 alin. (4) C. proc. pen. cu referire la art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., cuprinse în Decizia penală nr. 866/A din 18 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2014.
Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen. recurentele inculpate vor fi obligate la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de inculpatele S.C. B. S.R.L. şi S.C. A. S.R.L. împotriva dispoziţiei de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 420 pct. 10 C. proc. pen., art. 421 C. proc. pen., raportat la art. 386 alin. (1) C. proc. pen. prin raportare la Decizia nr. 250/2019 a Curţii Constituţionale a României şi a dispoziţiilor art. 377 alin. (4) C. proc. pen. cu referire la art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., cuprinse în Decizia penală nr. 866/A din 18 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2014.
Obligă recurentele inculpate la plata sumei de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 decembrie 2020.
GGC - CL