Asupra recursului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la data de 09.06.2017, sub nr. x/2017 (rezultată din disjungerea cererii de chemare în judecată în dosarul nr. x/2015), reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele S.C. B. S.R.L., S.C. STRADAL S.A. şi S.C. C. S.R.L., a solicitat instanţei să dispună: rezoluţiunea antecontractului de vânzare-cumpărare nr. x/21.07.2008, din culpa exclusiva a pârâtelor, care nu şi-au îndeplinit obligaţiile contractuale; restabilirea situaţiei anterioare prin obligarea pârâtelor la plata în solidar a sumei de 51.289,02 RON, reprezentând suma achitată de reclamantă în temeiul antecontractului de vânzare-cumpărare; obligarea pârâtelor, în solidar, la plata dobânzii legale calculate de la momentul efectuării plăţilor şi până la data restituirii efective şi obligarea pârâtelor, în solidar, la plata tuturor cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 904 din 27 martie 2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2017, s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor S.C. B. S.R.L., S.C. D. S.R.L. şi S.C. C. S.R.L., ca neîntemeiată, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei S.C. B. S.R.L.; s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtele S.C. B. S.R.L., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; s-a admis în parte cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată, formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtele S.C. B. S.R.L., S.C. D. S.R.L., S.C. E. S.R.L., S.C. C. S.R.L., S.C. F. S.R.L., prin lichidator G. I.P.U.R.L., S.C. H. ŞI PRODUCŢIE S.R.L., prin administrator judiciar I. S.P.R.L. şi S.C. J. S.R.L., prin administrator judiciar I. S.P.R.L.; s-a dispus rezoluţiunea antecontractului de vânzare-cumpărare nr. x din 21.07.2008; au fost obligate pârâtele S.C. B. S.R.L., S.C. D. S.R.L., S.C. C. S.R.L. la plata către reclamantă, în solidar, a sumei de 51.289,02 RON, reprezentând sumă achitată în temeiul antecontractului de vânzare-cumpărare nr. UKBEL C3A-3 din 21.07.2008; s-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtelor la plata penalităţilor de întârziere, ca neîntemeiat şi au fost obligate pârâtele la plata către reclamantă a sumei de 7.974,46 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta a declarat apel.
Prin încheierea din data de 20 decembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a respins cererea de disjungere a cererii de apel formulată de apelanta-reclamantă împotriva sentinţei civile nr. 904 din 27 martie 2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2017 în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. C. S.A., prin administrator judiciar K. I.P.U.R.L. ca neîntemeiată; a admis cererea de suspendare a judecării cauzei formulată de intimatele-pârâte S.C. C. S.A., prin administrator judiciar K. I.P.U.R.L., S.C. B. S.R.L. şi S.C. D. S.R.L. şi, în temeiul art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, a dispus suspendarea judecării apelului declarat de apelanta-reclamantă împotriva sentinţei civile nr. 904 din 27 martie 2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă.
Împotriva acestei încheieri, reclamanta a declarat recurs.
Prin memoriul său de recurs, recurenta invocă faptul că încheierea încalcă ordinea de soluţionare a incidentelor procedurale, dispoziţiile art. 75 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 85/2014 - motiv de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. şi, respectiv, că încheierea nu cuprinde motivele pe care se întemeiează - motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.
În susţinerea motivului de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta-reclamantă invocă faptul că, în detrimentul respectării dreptului de dispoziţie al părţilor, consacrat de art. 9 C. proc. civ., instanţa de apel a dat prevalenţă suspendării judecării cauzei.
În acest sens, recureta-reclamantă arată că a formulat cerere de renunţare la judecarea cererii de apel în contradictoriu cu societăţile aflate în insolvenţă, în temeiul dispoziţiilor art. 463 C. proc. civ. şi că instanţa, în mod arbitrar a dispus suspendarea cauzei, deşi ar fi trebuit cu prioritate să soluţioneze această cerere.
Totodată, recurenta-reclamantă arată că prin suspendarea judecării cauzei, instanţa a amânat finalizarea procesului, având în vedere că procedura insolvenţei este o procedura care durează un timp îndelungat.
Recurenta-reclamantă susţine, de asemenea, că disjugerea urmată de suspendarea judecării dosarelor nou formate putea opera fără a afecta aplicabilitatea instituţiei suspendării şi interesele altor creditori ai societăţilor aflate în insolvenţă, invocând dispoziţiile art. 1143 şi 1457 alin. (1) C. civ.
În susţinerea recursului, recurenta-reclamantă mai arată că situaţia de fapt dedusă judecăţii vizează un cadru procesual pasiv format din codebitori solidari, motiv pentru care, instanţa de apel ar fi trebuit să ţină cont de aplicabilitatea art. 75 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 85/2014.
Potrivit recurentei-reclamante, întrucât solidaritatea presupune că debitorul solvabil poate fi obligat la plata întregii creanţe, urmând ca acesta să suporte insolvabilitatea codebitorilor, şi, în plus, prin prisma faptului că alţi creditori ai debitorilor aflaţi în insolvenţă nu ar fi prejudiciaţi de soluţionarea prezentei cauze, sancţiunea suspendării cauzei apare ca nelegala prin raportare la prevederile legii speciale.
În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă arată că, referitor la cererea de suspendare, respectiv cererea de renunţare la judecarea apelului, motivarea instanţei se limitează numai la argumentul că prioritară este soluţionarea cererii de suspendare în temeiul art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, întrucât aceasta operează de drept şi că ulterior încetării motivului de suspendare ar putea fi dată o dezlegare cererii de renunţare la judecata apelului declarant în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. C. S.A. şi apelului introdus împotriva celorlalte două intimate-pârâte.
Astfel, recurenta-reclamantă menţionează că, potrivit dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., instanţa de judecata va arăta, în cadrul considerentelor hotărârii, obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinute de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor. Nerespectarea acestor dispoziţii legale atrage nulitatea hotărârii în condiţiile prevăzute de art. 175 alin. (1) C. proc. civ., în acest sens existând o jurisprudenţă constantă a Curţii Europene.
Concluzionând, recurenta-reclamantă susţine că instanţa de apel s-a rezumat doar la a preciza că suspendarea operează de drept în baza legii şi că cererea de renunţare a judecăţii apelului raportată la societăţile debitoare insolvente va fi analizată ulterior încetării cauzei de suspendare, fără însă a motiva decizia.
În drept, a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ.
Intimatele S.C. B. S.R.L. şi S.C. D. S.R.L. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.
Completul de filtru a dispus, prin încheierea din data de 20 noiembrie 2019, comunicarea acestuia părţilor, pentru a depune puncte de vedere cu privire la raport.
Părţile nu au depus puncte de vedere cu privire la raportul întocmit în cauză.
Prin încheierea din 18 martie 2020, a fost admis în principiu recursul şi s-a constatat suspendarea de plin drept a judecării cauzei, în temeiul art. 42 alin. (6) cap. V al Anexei nr. 1 la Decretul privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României nr. 195/16.03.2020.
Judecarea cauzei a fost reluată la 24 iunie 2020.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată, constată că recursul este fondat, pentru considerentele care urmează:
Conform dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.
Acest motiv de casare cuprinde, cu excepţia regulilor reglementate de alte motive de casare, încălcarea oricăror reguli de procedură a căror nerespectare atrage nulitatea, indiferent după cum aceasta este condiţionată sau nu de existenţa unei vătămări.
Principiul disponibilităţii, specific procesului civil, este consacrat de art. 9, precum şi de art. 22 alin. (6) C. proc. civ. şi constă în faptul că părţile pot determina nu numai existenţa procesului, respectiv declanşarea acestuia şi libertatea de a-i pune capăt, dar şi stabili cadrul procesual.
Aşadar, principiul disponibilităţii cuprinde şi posibilitatea părţilor de a efectua acte de dispoziţie, acestea fiind desistarea (renunţarea reclamantului), achiesarea şi tranzacţia judiciară.
Atât renunţarea la judecată, cât şi la dreptul subiectiv pretins sunt acte de dispoziţie care provin de la reclamant.
Nerespectarea principiilor ce guvernează dreptul procesual civil produce o vătămare a drepturilor părţilor şi se sancţionează cu nulitatea actelor procedurale îndeplinite.
Nulităţile decurgând din nesocotirea principiului contradictorialităţii, a principiului dreptului la apărare, a principiului disponibilităţii şi a principiului oralităţii dezbaterilor sunt nulităţi virtuale şi operează fără ca partea care le invocă să fie obligată să facă dovada vătămării.
Înalta Curte constată că, în cauză, prin încheierea din 13 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, instanţa a reţinut că deţin calitatea de intimate în cauză: S.C. B. S.R.L., S.C. D. S.R.L. şi S.C. C. S.R.L. Aşa cum reiese din aceeaşi încheiere, apelanta-reclamantă a înţeles să formuleze cerere de renunţare la judecarea apelului declarat în contradictoriu cu intimata S.C. C. S.R.L., solicitând disjungerea cererii de apel formulate în contradictoriu cu această societate, suspendarea judecării cererii şi continuarea judecării apelului în contradictoriu cu intimatele S.C. B. S.R.L. şi S.C. D. S.R.L.
Prin încheierea din data de 20 decembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a respins cererea de disjungere a cererii de apel formulată de apelanta-reclamantă împotriva sentinţei civile nr. 904 din 27 martie 2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2017 în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. C. S.A., prin administrator judiciar K. I.P.U.R.L. ca neîntemeiată; a admis cererea de suspendare a judecării cauzei formulată de intimatele-pârâte S.C. C. S.A., prin administrator judiciar K. I.P.U.R.L., S.C. B. S.R.L. şi S.C. D. S.R.L. şi, în temeiul art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, a dispus suspendarea judecării apelului declarat de apelanta-reclamantă împotriva sentinţei civile nr. 904 din 27 martie 2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă.
Cu privire la cererea de renunţare la judecarea apelului în contradictoriu cu intimata S.C. C. S.R.L., instanţa de apel a arătat că prioritară este cererea de suspendare a cauzei, întrucât aceasta operează de drept.
Înalta Curte apreciază că soluţionarea cererii de renunţare la judecarea apelului este prioritară, fiind un act de dispoziţie al părţii prin care se stabileşte cadrul procesual, încheierea recurată este lovită de nulitate, întrucât încalcă principiul disponibilităţii, dar şi ordinea de soluţionare a incidentelor procedurale.
Raportat la aceste considerente, nu se mai impune analizarea celorlalte argumente expuse de către recurente în susţinerea căii extraordinare de atac.
Având în vedere cele reţinute mai sus, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii din 20 decembrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, va casa încheierea recurată şi va trimite cauza spre o nouă judecată instanţei de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii din 20 decembrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.
Casează încheierea din 20 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.
Trimite cauza spre o nouă judecată instanţei de apel.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 iunie 2020.